Nu se poate vorbi de o dublă confiscare, atunci când, într-o cauză, obiectul confiscării îl constituie bunul obţinut prin comiterea infracţiunii de spălare de bani, iar în cealaltă cauză, confiscarea a privit suma de bani obţinută, prin comiterea infracţiunii de proxenetism (din care, doar o parte s-au folosit pentru cumpărarea imobilului, ce trebuia confiscat în prima cauză), fiind
de observat în acest sens că este vorba de confiscări distincte, ce sancţionează persoane diferite, pentru fapte diferite.
Secţia penală şi de minori, decizia nr. 199/A din 20 decembrie 2007
Prin sentinţa penală nr. 721 din 12 decembrie 2006, a Tribunalului Cluj, au fost condamnaţi inculpaţii:
– F.S. la pedepsele de: 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art.12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.d, art.13 C.pen.( faptă din 10.03.1999 ); 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art.292 C.pen., cu aplicarea art. 74 lit.a, art.76 lit.e C.pen. ( faptă din 20.11.2000); 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art.12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.d, art.13 C.pen.( faptă din 20.11.2000); 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prev. de art.23 alin.1 lit.c din Legea nr.21/1999 ( în prezent Legea nr.656/2002), cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.c, art.13 C.pen.( fapta din 20.11.2000).
În baza art.36 alin.1 C.pen. s-au contopit pedepsele, de mai sus, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, inculpata având de executat în final, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit.a,b,e C.pen.
În baza art.36 alin.3 C.pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă, perioada executată de la
07.05.2002 până la 16.09.2003 şi s-a constatat că pedeapsa rezultantă a fost executată în această perioadă, inculpata fiind liberată condiţionat la 16.09.2003 cu un rest de 233 zile.
– F.A., la pedepsele de: 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art.292 C.pen., cu aplicarea art. 74 lit.a, art.76 lit.e C.pen. ( faptă din 20.11.2000); 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art.12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.d, art.13 C.pen.( faptă din 20.11.2000); 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prev. de art.23 alin.1 lit.c din Legea nr.21/1999 ( în prezent Legea nr.656/2002), cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.c, art.13 C.pen.( fapta din 20.11.2000).
S-au contopit pedepsele, de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 1an şi 3 luni închisoare, inculpatul având de executat în final, pedeapsa rezultantă de 1 an şi 3 luni închisoare.
În baza art.81-82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 3 luni şi, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 C.pen.
– T.P.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prev. de art.23 alin.1 lit.c din Legea nr.21/1999 ( în prezent Legea nr.656/2002), cu aplicarea art. 37 lit.b, art.13 C.pen.( fapta din 04.04.2001).
În baza art.36 alin.1 C.pen. s-a contopit pedeapsa, de mai sus, cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, inculpatul având de executat în final, pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare; în baza art. 61 C.pen. s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani, 3 luni şi 17 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1348/1997 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi s-a contopit restul de 325 zile cu pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, în final, pedeapsa de executat fiind de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 şi 64 lit.a,b,e C.pen.
În baza art.36 alin.3 C.pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, perioada executată de la 02.04..2002 până la 27.07.2004 şi s-a constatat că pedeapsa rezultantă a fost executată în această perioadă, inculpatul fiind liberat condiţionat la 27.07.2004 cu un rest de 462 zile.
În temeiul art. 14 C.pr.pen., art.998, 1003 C.civ au fost obligaţi inculpaţii la despăgubiri civile astfel: 82000 Rol – F.S. şi, 180000 Rol – F.S. în solidar cu F.A., cu dobândă legală şi
penalităţi de întârziere pentru ambele sume, de la data autentificării contractelor de vânzare-cumpărare a celor două apartamente, până la plata integrală a sumelor către Statul Român prin DGVFP.
S-a menţinut sechestrul asigurător ( proces-verbal din 09.02.2006, f 132-133) şi inscripţia ipotecară asupra apartamentului proprietatea inculpaţilor F.S. şi F.A., înscris în CF 99020 Cluj-Napoca, nr. top 24356/S/XXXIX, până la recuperarea de către Statul Român a echivalentului în lei a sumei de 150.000 mărci, sumă ce a fost confiscată prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, de la R.(F.)S..
S-a constatat că sumele de 350.000.000 lei – folosită la cumpărarea apartamentului înscris în CF 99020 Cluj-Napoca, nr. top 24356/XXXIX şi de 13,5 milioane Rol – cu cât s-a vândut un autoturism Dacia 1300, se regăsesc în sumele de 150.000 mărci şi 47.000 mărci, a căror confiscare a fost dispusă prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Au fost obligaţi inculpaţii F.S., F.A. şi T.P.A. la câte 300 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca a Judecătoriei Cluj-Napoca au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev de art. 329 alin 1 şi 2 cu aplicarea art. 41 alin 2 , art. 13 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal inculpatul T.P.A., la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 2 ani închisoare F.S. şi la 4 ani închisoare R.Ş., fiica inculpatei F.S. şi F.A. cu în regim de detenţie şi s-a dispus confiscarea de la R.Ş. a sumei de 150.000 mărci sau echivalentul în lei la data plăţii, iar de la inculpatul T.P.A. a sumei de 47.000 mărci sau echivalentul în lei la data plăţii.
S-a reţinut că în perioada anilor 1999-2001, inculpaţii condamnaţi prin sentinţa menţionată mai sus, au racolat, traficat şi obligat să practice prostituţia la barul “Cobra” din localitatea Domazlice din Cehia, administrat de către R.Ş., mai multe fete din România, faptă pentru care aşa cum s-a arătat, s-a dispus condamnarea inculpaţilor şi confiscarea sumelor de bani obţinute din infracţiunea de prostituţie.
O parte din sumele de bani obţinute din prostituţie de R.Ş. au fost date inculpaţilor F.S. şi F.A. pentru a cumpăra două apartamente, după cum arată inculpata F.S.
Conform declaraţiei inculpatei F.S. şi probelor din acel dosar, fiica ei R.Ş. trimitea periodic sume de bani cuprinse între 500 şi 3.000 DM iar din banii primiţi în acest scop, inculpata F.S. a cumpărat de la martora B.M., apartamentul nr. 40 situat pe str. D. din Cluj-Napoca, contract de vânzare-cumpărare autentificat.
Apartamentul a fost cumpărat cu suma de 180.000.000 lei, iar inculpata F.S. a declarat la ca a cumpărat apartamentul cu suma de 100.000.000 lei, achitând statului o taxă de 2.000.000 lei, în loc de 2.800.000 lei şi timbru judiciar în sumă de 30.000 lei în loc de 20.000 lei, prejudiciul cauzat statului fiind de 820.000 lei.
Tot din sumele de bani proveniţi din prostituţie şi trimişi de R.Ş., inculpaţii F.S. şi F.A. au cumpărat tot pe str.D., apartamentul nr.39, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4060 din 20.XI.2000, vânzători fiind martorii P.L. şi P.V.
Apartamentul a fost cumpărat cu suma de 350.000.000 lei, iar inculpaţii F.S. şi F.A. au declarat la notar ca au cumpărat apartamentul cu suma de 170.000.000 lei, achitând statului o taxă de 2.700.000 lei, în loc de 4.500.000 lei, prejudiciul cauzat statului fiind de 1.800.000 lei.
O parte din banii obţinuţi din prostituţie de către inculpatul T.P.A., au fost folosiţi la achiziţionarea de la martorul F.I., la data de 4.04.2001, a unui autoturism marca “Dacia 1300”, cu suma de 11.000.000 lei şi care a fost vândut cu suma de 13.500.000 lei.
S-a constatat că faptele inculpaţilor de a cumpăra două apartamente, inculpata F.S. şi un apartament, inculpatul F.A., declarând la notar, aşa cum rezultă din considerentele de mai sus, preţuri mai mici decât preţurile reale de cumpărare, în scopul achitării la bugetul statului a unor taxe mai reduse, folosind la cumpărarea apartamentelor, banii obţinuţi de R.Ş. din infracţiunea de
proxenetism, cunoscând că banii provin din infracţiunea comisă în perioada 1999-2001 şi expediaţi celor doi inculpaţi în scopul achiziţionării apartamentelor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:- evaziune fiscală, prev. de art.12 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 74 lit. a, art.76 lit. d, art.13 C.pen.( fapta din 10.03.1999), faptă pentru care aplică inculpatei F.S., pedeapsa de 5 luni închisoare;- fals în declaraţii, prev. de art.292, art.74 lit. a, art. 76 lit. e C.pen. (fapta din 20.XI.2000), faptă pentru care aplică inculpaţilor F.S. şi F.A. pedepse de câte 2 luni închisoare;-evaziune fiscală, prev. de art.12 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 74 lit. a, art.76 lit.d, art.13 C.pen.( fapta din 20.XI.2000), faptă pentru care aplică inculpaţi lor F.S. şi F.A. pedepse de câte 7 luni închisoare;- spălare a banilor, prev. de art.23 alin 1 lit.c din Legea nr.21/1999 (în prezent 656/2002), cu aplic. art.74 lit.a, art.76 lit.c, art.13 C.pen.( fapta pentru care se aplică inculpaţilor F.S. şi F.A. pedepse de câte 1 an si 3 luni închisoare. Cu aplic. art.33 lit. a C.pen.
In ceea ce priveşte vinovăţia inculpaţilor F., instanţa a apreciat că probele administrate dovedesc pe deplin , că cei doi inculpaţi se fac vinovaţi de infracţiunile menţionate mai sus.
Referitor la latura civilă a cauzei, Statul Roman prin DGVFP Cluj, s-a constituit parte civilă cu sumele de 820.000 lei şi 1.800.00 lei, ROL,reprezentând, diferenţele de taxe neachitate de inculpaţii FĂRCAŞ, astfel că au fost obligaţi aceştia la plata sumelor menţionate cu dobânda legală şi penalităţi.
Atât Legea nr.21/1999 cat si O.U.G. 177/2002 prevăd confiscarea bunurilor sau a sumelor de bani în cazul negăsirii bunurilor, care fac obiectul infracţiunii de spălare a banilor, insă cum prin sentinţa pen.nr.794/2003, s-a dispus confiscarea sumelor de bani de la R.Ş. şi T.P.A., sumele fiind arătate mai sus, în prezenta cauză nu se mai pot confisca, în caz contrar ar fi vorba de o dublă confiscare, însă cum în faza de urmărire penală s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurator prin inscripţia ipotecară dispusă asupra apartamentului în CF 99020 Cluj-Napoca, nr. top.24356/SW/XXXI s-a menţinut acest sechestru, până la recuperarea de către Statul Român a echivalentului sumei de 150.000 DM, confiscate prin Sentinţa penală nr.794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, apartamentul fiind cumpărat cu bani proveniţi din suma confiscată prin această sentinţă.
Împotriva sentinţei Tribunalului Cluj, în termen legal, au declarat apel inculpaţii F.A. şi F.S., fără a arăta motivele, dar în susţinerea orală a acestora de către apărător s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în principal să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, deoarece partea civilă Statul Român nu a fost legal reprezentat de ANAF. În speţă, Statul Român a fost reprezentat de DGFP Cluj, iar legal trebuia să fie reprezentat de ANAF, singura instituţie care avea atribuţii de reprezentare a Statului Român în acest gen de cauze, ori aceasta nici măcar nu a fost citată. În subsidiar, a solicitat achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b C.pr.pen. sau în baza art.10 lit.d C.pr.pen. Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a solicitat respingerea pretenţiilor formulate de partea civilă, precum şi ridicarea sechestrului asigurator faţă de apartamentul cumpărat în 2000. Inculpatul F.A. nu a participat în procesul în care inculpata F.S. a fost acuzată de proxenetism şi nu a avut legătură cu nicio activitate infracţională desfăşurată de fiica sa, astfel că nu se poate trage concluzia că ar fi folosit banii obţinuţi din acea infracţiune. Parchetul trebuia să facă dovada că, din acele infracţiuni s-au obţinut sume de bani, din care s-au cumpărat cele două apartamente.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate şi a reglementărilor în materie, în virtutea dispoziţiilor art. 378 C.pr.pen., Curtea constată următoarele:
Pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, ce a fost judicios analizat şi interpretat, s-a reţinut o stare de fapt corespunzătoare realităţii, constând în aceea că, în perioada 1999-2000, inculpaţii F.S. şi F.A., au primit sume importante de bani în valută – mărci germane, de la fiica lor R.Ş., condamnată definitiv pentru infracţiunea de proxenetism, cunoscând că banii proveneau din această infracţiune, sume pe care le-au folosit
pentru achiziţionarea unui apartament în Cluj-Napoca şi, totodată, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a acestui apartament, autentificat la 20 noiembrie 2000, au declarat în faţa notarului public un preţ nereal, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, aceste din urmă operaţiuni, realizându-se de către inculpata F.S. şi cu ocazia achiziţionării unui alt apartament, tot în Cluj-Napoca, la 10 martie 1999.
Vinovăţia inculpaţilor este dovedită în cauză.
Curtea constată însă, că este fondat apelul inculpaţilor doar în privinţa criticii aduse hotărârii atacate, sub aspectul modului de soluţionare a problemei măsurii asigurătorii.
Astfel, prima instanţă a menţinut sechestrul asigurător asupra imobilului – obiect al infracţiunii de spălare de bani – sechestru instituit în cursul urmăririi penale, cu motivarea că, odată ce banii cu care s-a cumpărat acest imobil, au fost confiscaţi odată prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca (prin care R.Ş. a fost condamnată pentru proxenetism), nu se mai poate dispune o nouă confiscare în prezentul dosar, pentru că aceasta, ar însemna o dublă sancţionare, o dublă confiscare.
Raţionamentul instanţei est greşit pentru că, potrivit art. 25 din Legea nr. 21/1999 ( dar şi art. 25 alin.1 din Legea 656/2002), în cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute la art.23 din lege, se dispune în condiţiile art. 118 C.pen., şi confiscarea bunurilor care fac obiectul infracţiunii, iar dacă acestea nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Ori, în cursul urmăririi penale, procurorul a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra imobilului, tocmai în vederea confiscării, invocând art. 25 alin.6 din Legea 656/2002 (deşi, în cauză, făcându-se aplicarea art.13 C.pen., nu era incident acest articol, ci art. 25 din Legea 21/1999 şi art. 164 alin.1 C.pr.pen.).
Instanţa nu a procedat la confiscarea bunului – obiect al infracţiunii de spălare de bani – deşi acesta există, astfel că, măsura sechestrului asigurător a rămas fără obiect. Nu poate fi menţinut sechestrul, aşa cum a dispus instanţa, până la recuperarea de către stat, a echivalentului în lei a sumei de 150.000 mărci germane, confiscate de la R.Ş. (fiica inculpaţilor, condamnată pentru proxenetism), pe de o parte, pentru că, sechestrul din cauză are un alt obiect – garantarea aducerii la îndeplinire a confiscării bunului, obiect al infracţiunii de spălare de bani, iar pe de altă parte, doar o parte din suma confiscată a fost folosită la cumpărarea imobilului, pentru a cărui confiscare s-a instituit sechestrul asigurător.
Nu se poate vorbi de o dublă confiscare, pentru că, în cauză, obiectul confiscării îl constituie bunul obţinut prin comiterea infracţiunii de spălare de bani, iar în cauza privind pe R.Ş., confiscarea a privit suma de bani obţinută de aceasta, prin comiterea infracţiunii de proxenetism (din care, doar o parte s-au folosit pentru cumpărarea imobilului, ce trebuia confiscat în prezenta cauză), fiind vorba, deci, de confiscări distincte, ce sancţionau persoane diferite, pentru fapte diferite.
Aşa fiind, se impunea în speţă, confiscarea imobilului dobândit de cei doi inculpaţi cu bani proveniţi din infracţiunea de proxenetism, comisă de fiica acestora – R.Ş., însă, dat fiind că suntem în apelul inculpaţilor, nu li se poate agrava acestora situaţia, în propria cale de atac, astfel că, instanţa de apel nu poate dispune ea, această măsură.
Va fi admis deci apelul inculpaţilor, în baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. sub aspectul greşitei dispoziţii privind măsura asiguratorie, va fi desfiinţată sentinţa în aceste limite şi, pronunţând o nouă hotărâre, sechestrul instituit, rămânând în aceste condiţii fără obiect, se va dispune, în temeiul art.343 alin.3 şi art.357 alin.2 lit.c C.pr.pen. ridicarea acestuia, precum şi radierea inscripţiei ipotecare, din cartea funciară, privind imobilul situat în Cluj-Napoca, strada Dunării nr.52, ap.39, înscris în CF 99020 Cluj-Napoca, nr. top 24356/S/XXXIX. (Judecător Ana Covrig)
