Prin acţiunea înregistrată la nr. 140/2003, reclamanta S.A.C., prin curator M.N., a chemat în judecată pârâta SC „E” SA Focşani, solicitând anularea tuturor actelor prin care a fost obligată la plata unor sume de bani, întrucât, după decesul părinţilor, nu are surse de şi nu locuieşte în apartamentul debranşat de la reţeaua termică a blocului.
Prin sentinţa civilă nr. 575 din 15 aprilie 2003, Tribunalul Vrancea a admis acţiunea şi a dispus anularea actelor prin care reclamanta a fost obligată la plata sumelor de bani către pârâtă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta avea obligaţia de a exonera pe reclamantă de plata costului încălzirii apartamentului, întrucât debranşarea de la sistemul de încălzire s-a efectuat din vara anului 2002, iar situaţia minorei se încadrează în oricare act normativ ce reglementează relaţiile inter-umane.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, criticând-o sub următoarele aspecte:
– prima instanţă a ignorat dispoziţiile H.C.L. Focşani din 2001 şi 2002, prin care s-a interzis consumatorilor să modifice instalaţia de utilizare a energiei termice prin debranşare, aceasta fiind posibilă doar cu autorizarea, în condiţiile legii, or, societatea pârâtă nu şi-a dat acordul pentru debranşare;
– reclamanta nu a respectat nici prevederile art. 60 din H.G. nr. 425/1994, care impun, pe lângă acordul furnizorului, şi pe cel al proiectantului de specialitate, debranşarea fiind ilegală.
Curtea de Apel Galaţi a admis recursul declarat de pârâtă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă, a modificat sentinţa civilă nr. 575 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului Vrancea şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca inadmisibilă. Astfel, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Din conţinutul acţiunii rezultă că reclamanta a solicitat anularea tuturor actelor prin care a fost obligată de către societatea pârâtă la plata unor sume de bani, invocând ca temei al cererii de chemare în judecată dispoziţiile Legii nr. 29/1990.
Prima instanţă, constatând temeiul de drept al acţiunii, trebuia să verifice dacă actele a căror anulare s-a solicitat au caracter de acte administrative, în sensul prevederilor Legii nr. 29/1990. Or, la acţiune s-au anexat factura din 22 noiembrie 2002 şi din 16 decembrie 2002 ale intimatei pârâte, care reprezintă instrumente de plată şi nicidecum acte administrative care să justifice promovarea unei cereri la instanţa de administrativ. în lipsa unei modificări a acţiunii, cu respectarea prevederilor art. 132 Cod procedură civilă, prima instanţă se impunea să constate că, prin acţiunea întemeiată pe prevederile Legii nr. 29/1990, s-a solicitat anularea unor acte, care nu au caracter administrativ, situaţie în care aceasta este inadmisibilă.
Curtea de Apel Galaţi, decizia civilă nr. 769 din 29 august 2003
