Prezumţia de mandat tacit reciproc între soţi, stabilită de prevederile ari 35 alin. (2) C. fam., nu operează cu privire la înstrăinarea sau grevarea bunurilor imobile comune.
Prin contractul de fidejusiune încheiat, pârâtul nu a dispus cu privire la un bun comun, ci a garantat executarea unei obligaţii, referindu-se la contul său personal, astfel încât nu este afectată comunitatea de bunuri a soţilor, pentru naşterea valabilă a actului fiind suficient consimţământul soţului pârât
I.C.C.J., Secţia comercială, decizia nr. 1911 din 30 mai2006,
in P.R. nr. 6/2006, p. 49
La data de 20 septembrie 2004, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâţii SC E.B. SA Bucureşti şi pe B.V.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună anularea convenţiei încheiate la data de 26 octombrie 1998 de pârâţi, contractul de fidejusiune prin care B.V. sc obligă să achite datoriile societăţii debitoare SC R. SA, rezultate din derularea contractului de asociere în participaţiune din 25 ianuarie 1996, „cu toate disponibilităţile băneşti prezente şi viitoare din cele două conturi de la SC B.D.F. SA”.
Prin sentinţa civilă nr. 13306 din 6 decembrie 2004, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea reclamantei şi a constatat nulitatea contractului de fidejusiune încheiat la data de 26 octombrie 1998 între SC E.B. SA şi B.V.A.
Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia civilă nr. 684 din 21 octombrie 2005, a admis apelul declarat de pârâta SC E.B. SA Bucureşti, a schimbat în tot sentinţa instanţei de fond, în sensul că a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
împotriva acestei soluţii, reclamanta B.M. a declarat recurs, solicitând, în esenţă, admiterea acţiunii sale, aşa cum a fost dispusă de prima instanţă, întrucât pentru a putea încheia legal contractul de fidejusiune, pârâtul B.V.A. avea nevoie de consimţământul soţiei sale, reclamanta, şi în lipsa acestuia, contractul respectiv era lovit de nulitate.
Recursul reclamantei este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea probatoriilor administrate în cauză, în raport de susţinerile pe care reclamanta le face prin recursul de faţă, se constată că nu este întrunită niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a putea conduce la casarea sau modificarea hotărârii ce se atacă.
Este de reţinut că, aşa cum rezultă din prevederile art. 35 alin. (2) C. fam., oricare dintre soţi, exercitând singur drepturile de administrator, folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor comune, este prezumat că are şi consimţământul celuilalt soţ.
Cu alte cuvinte, legea a prevăzut existenţa unui mandat tacit reciproc între părţi, pentru a se asigura derularea cu uşurinţă a raporturilor juridice privind bunurile comune în timpul căsătoriei şi a proteja pe terţii de bună-credinţă.
Trebuie precizat că, potrivit dispoziţiei legale menţionate, mandatul tacit reciproc nu operează cu privire la imobile, întrucât niciunul dintre soţi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune dacă nu are consimţământul expres al celuilalt soţ.
în speţă, prin contractul de fidejusiune în discuţie, pârâtul nu a dispus cu privire la un bun comun, ci şi-a asumat faţă de creditor o obligaţie de garanţie, de a executa obligaţia dacă debitorul nu o face, neafectând comunitatea de bunuri a soţilor.
Cum obligaţiile comune ale soţilor sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 32 C. fam., toate celelalte fiind datorii personale ale fiecărui soţ, pot fi legal încheiate fără consimţământul celuilalt, aşa cum corect s-a reţinut şi prin hotărârea ce se atacă.
Astfel că, având în vedere termenii în care s-a încheiat convenţia de fidejusiune, care se referea la contul personal al celui ce garantează, rezultă că obligaţia asumată legal este personală şi afectează numai bunurile personale ale garantului, şi nu comunitatea de bunuri a soţilor.
în consecinţă, lipsa consimţământului reclamantei nu afectează, în acest caz, legalitatea contractului de garanţie, soluţia criticată fiind legală şi temeinică.
Faţă de cele de mai sus, recursul reclamantei fiind nefondat, a fost respins ca atare.
