Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 20.10.2010, sub nr. 5184/98/2010 (nr. vechi 868/COM/2010) reclamantul Comitetul Creditorilor debitoarei S.C. Agrobărăganul SRL Ţăndărei prin Preşedinte Alpha Bank România SA, cu sediul procesual ales în mun. Bucureşti, b-dul Unirii, nr. 27, bloc 15, apt. 1 – 4, sector 4 a formulat acţiune în anulare în contradictoriu cu pârâtele S.C. CRN Trading SRL Slobozia, cu sediul în mun. Slobozia, str. Mihai Eminescu, bloc 36, sc. A, apt. 1, judeţul Ialomiţa şi S.C. Agrobărăganul SRL Ţăndărei – societate în faliment, cu sediul social în oraşul Ţăndărei, str. Bucureşti, bloc 52H, sc. B, etaj II, apt. 7, judeţul Ialomiţa, reprezentată prin curator special Niculae Cătălin – Marian, cu domiciliul în oraşul Ţăndărei, str. Bucureşti, bloc 52H, sc. B, etaj II, apt. 7, judeţul Ialomiţa, solicitând anularea transferurilor şi repunerea părţilor în situaţia anterioară şi restituirea în patrimoniul societăţii debitoare a tuturor bunurilor ce au făcut obiectul respectivelor operaţiuni, iar în situaţia în care bunurile nu mai pot fi identificate sau nu se mai află în patrimoniul pârâtei, să se dispună obligarea acestora la suportarea contravalorii reale la data transferurilor efectuate de debitoare, după cum urmează :
– siloz GSI 1000 Tone înstrăinat către S.C. CRN Trading SRL prin factura nr. 0103003 din data de 26.06.2009 la preţul de 129.998 lei ;
– siloz GSI 1000 Tone înstrăinat către S.C. CRN Trading SRL prin factura nr. 0103003 din data de 26.06.2009 la preţul de 129.998 lei ;
– siloz GSI 1000 Tone înstrăinat către S.C. CRN Trading SRL prin factura nr. 0103003 din data de 26.06.2009 la preţul de 163.183 lei ;
– siloz GSI 1000 Tone înstrăinat către S.C. CRN Trading SRL prin factura nr. 0103003 din data de 26.06.2009 la preţul de 162.697 lei ;
– basculă înstrăinată către S.C. CRN Trading SRL prin factura nr. 0103003 din data de 26.06.2009 la preţul de 27.385 lei ;
– sistem electronic de cântărire înstrăinat către S.C. CRN Trading SRL prin factura nr. 0103003 din data de 26.06.2009 la preţul de 65.058 lei ;
– balanţă Sartorius înstrăinată către S.C. CRN Trading SRL prin factura nr. 0103003 din data de 26.06.2009 la preţul de 2.746 lei ;
– granopat Pfluffer înstrăinat către S.C. CRN Trading SRL prin factura nr. 0103003 din data de 26.06.2009 la preţul de 20.853 lei ;
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că potrivit sentinţei comerciale nr. 289/F din 26.06.2009 pronunţată de judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Ialomiţa s-a deschis procedura insolvenţei faţă de debitoarea S.C. Agrobărăganul SRL Ţăndărei, iar la data de 2 decembrie 2009 s-a deschis procedura de faliment.
Se arată totodată că la data deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv 26.02.2009 s-a ridicat dreptul de administrare al societăţii debitoare, astfel încât după această dată debitoarea era abilitată doar pentru desfăşurarea activităţilor curente şi putea efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente numai sub conducerea administratorului judiciar.
Încălcând aceste dispoziţii legale societatea debitoare a încheiat acte juridice de transfer a unor bunuri cu societatea pârâtă S.C. CRN Trading SRL, unde mama administratorului social şi asociat unic al societăţii debitoare deţinea, în calitate de asociat, 33,33% din părţile sociale.
Procedând astfel, arată reclamantul, debitoarea prin administratorul său în mod fraudulos a urmărit şi a creat creditorilor un prejudiciu prin scoaterea din patrimoniul debitoarei a bunurilor ce puteau fi valorificate pentru achitarea creanţelor.
Complicitatea la frauda creditorilor prin încheierea actelor de transfer atacate rezultă din faptul că asociatul pârâtei S.C. CRN Trading SRL era mama unicului asociat şi administrator al societăţii debitoare.
În dovedirea cererii sale reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, rapoarte de activitate întocmite de administratorul judiciar, interogatoriu şi expertiză.
Reclamantul îşi întemeiază cererea sa pe dispoziţiile art. 77 şi următoarele din Legea nr. 85/2006.
Ulterior reclamantul îşi modifică temeiul de drept în baza căruia îşi susţine cererea introductivă invocând dispoziţiile art. 46 raportat la art. 36 din Legea nr. 85/2006, şi a obiectului cererii solicitând restituirea în patrimoniul societăţii debitoare a tuturor bunurilor ce au făcut obiectul executării silite, iar în situaţia în care bunurile nu mai pot fi identificate sau nu se mai află în patrimoniul pârâtei să se dispună obligarea acesteia la plata preţului vânzării, după cum urmează :
– 4 (patru) bucăţi buncăre (silozuri) cereale – pentru depozitare de 1.000 de tone fiecare – cu fundaţii de beton armat circulare cu diametru de 13 m ;
– utilaje analiză laborator ANSI MOBIL şi probe cereale analizator PFEUFFER, sondă prelevare PFEUFFER model GE512-OCE, sistem manual determinare corpuri străine PFEUFFER ;
– cabină basculă şi pod basculă electronic, sistem electronic de cântărire FORTI 18.
În esenţă se susţine că la data deschiderii procedurii insolvenţei bunurile invocate mai sus constituiau obiect al executării silite, şi că această procedură trebuia suspendată potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006,
Continuarea acestei proceduri după deschiderea insolvenţei debitoarei face ca actele astfel înfăptuite să fie nule potrivit art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Consideră reclamantul totodată că vânzarea prin licitaţie în procedura executării silite trebuie cu atât mai mult anulată cu cât licitaţia a început la preţul de 552.000 lei + TVA iar bunurile au fost adjudecate de pârâta S.C. CRN Trading SRL la preţul de 328.440 lei inclusiv TVA.
Prin întâmpinare pârâta S.C. CRN Trading SRL Slobozia a solicitat respingerea cererii reclamantului, ca fiind neîntemeiată.
Se arată în esenţă că în cauză nu se poate pune problema unui transfer fraudulos de bunuri din patrimoniul debitoarei, societatea pârâtă achiziţionând aceste bunuri prin cumpărare la licitaţie, în procedura executării silite iniţiată de creditorul debitoarei B.R.D. „Groupe Societe Generale”, adjudecarea producându-se înainte de intrarea debitoarei în procedura insolvenţei.
În atare situaţie, susţine pârâta, orice neregulă constatată de o parte interesată în procedura executării silite putea fi adusă la cunoştinţa instanţei pe calea contestaţiei la executare.
Mai mult decât atât se arată de pârâtă că achiziţionarea bunurilor în litigiu s-a făcut urmare a unei proceduri de silită declanşată şi condusă de creditorul B.R.D. „Groupe Societe Generale” asupra unor bunuri ipotecate în vederea garantării restituirii de către debitoare a creditelor primite, astfel încât nu se poate vorbi de incidenţa dispoziţiilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 85/2006, cu atât mai mult cu cât sunt neîntemeiate susţinerile reclamantului că asociat al societăţii pârâte ar fi mama administratorului social al debitoarei.
În dovedirea apărărilor sale pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză contabilă.
În drept, pârâta şi-a întemeiat apărarea pe dispoziţiile art. 115 – 118 Cod procedură civilă.
Din actele şi lucrările dosarului judecătorul sindic reţine următoarele :
Potrivit sentinţei comerciale nr. 289/F din 26 iunie 2009 pronunţată de judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Ialomiţa în condiţiile art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, la cererea creditoarei VA Intertrading Aktiengesselshaft s-a dispus faţă de debitoarea S.C. Agrobărăganul SRL Ţăndărei deschiderea procedurii generale a insolvenţei.
Ulterior, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 107 alin. 1 pct. A lit. b şi c din Legea nr. 85/2006, acelaşi judecător sindic a dispus faţă de debitoare intrarea în procedura falimentului.
Prin încheierea din 18.09.2009 s-a luat act de constituirea Comitetului creditorilor compus din : Banca Comercială Carpatica SA – Sucursala Brezoianu, D.G.F.P. Ialomiţa – Administraţia Finanţelor Publice a Contribuabililor Mijlocii, Alpha Bank România SA Bucureşti, S.C. Faresin România SA Bucureşti şi Va Intertrading Aktiengesellshaft, calitatea de preşedinte având-o creditoarea Alpha Bank România SA.
Cu privire la bunurile ce constituie obiectul prezentei acţiuni se constată că acestea au fost adjudecate la data de 26 iunie 2009, ora 1000, prin cumpărare la licitaţie în procedura executării silite declanşată şi condusă de creditoarea B.R.D. „Groupe Societe Generale”, preţul de adjudecare fiind de 328.470 lei inclusiv TVA, preţ achitat potrivit celor cuprinse în procesul-verbal de licitaţie la data de 30.06.2009, potrivit facturii nr. 3/BVEA/0103003.
Având în vedere cele cuprinse în cererea modificatoare, potrivit cu care reclamantul înţelege să-şi susţină cererea invocând dispoziţiile art. 36 cu trimitere la art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic urmează a se pronunţa în cauză, analizând situaţia de fapt aşa cum aceasta rezultă din probele administrate în cauză prin prisma acestor dispoziţii legale cele iniţial invocate în cererea introductivă fiind implicit abandonate de reclamant.
În acest sens trebuie amintit că potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, iar potrivit art. 46 alin. 1 din aceeaşi lege, în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Din economia textelor de lege mai sus arătate şi invocate de altfel de reclamant în susţinerea acţiunii sale se observă dintru început că nu-şi pot găsi aplicarea dispoziţiile art. 49 alin. 1 din pentru simplul motiv că operaţiunile de vânzare la licitaţie a bunurilor în cauză nu s-au efectuat de debitoare ci de un creditor al acesteia, prin executare silită.
Aşa fiind, plecând de la această constatare şi observând că solicitarea reclamantului este aceea de a anula actele întocmite de judecătoresc, respectiv procesul-verbal de licitaţie din data de 26 iunie 2009 prin care bunurile au fost adjudecate de pârâtă şi factura fiscală nr. 0103003 din 26.06.2009 prin care pârâta a achitat preţul bunurilor adjudecate, aducerea acestor bunuri în patrimoniul debitoarei sau a contravalorii lor, acţiunea reclamantului urmează a fi respinsă, în cauză negăsindu-şi aplicarea dispoziţiile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, pentru cele arătate mai sus.
Mai mult decât atât, în practica judiciară s-a statuat că în materia executării silite suspendarea produsă ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei înseamnă oprirea cursului executării, în faza în care se află, iar nu anularea actelor de executare silită (decizia nr. 70/1999 a Curţii de Apel Craiova).
Fiind vorba de operaţiuni efectuate în cadrul procedurii executării silite problema care s-ar fi putut pune de reclamant, dar nu a făcut-o, ar fi fost aceea a suspendării respectivelor operaţiuni, analiză care în lipsa solicitării reclamantului, judecătorul sindic nu o poate face fără a părăsi poziţia echidistantă ce trebuie să o aibă faţă de părţile din proces.
Totuşi trebuie amintit că în cauză problema legalităţii operaţiunilor de vânzare la licitaţie în procedura executării silite a bunurilor în litigiu şi adjudecarea acestora de pârâtă s-a pus cu ocazia ridicării notării făcută de Oficiul de şi Publicitate Imobiliară Ialomiţa dispusă de judecătorul sindic prin încheierea din 19.03.2010, când s-a constatat că bunurile respective nu mai aparţin societăţii debitoare, ele fiind adjudecate de pârâtă şi făcând parte din proprietatea acesteia, încheiere rămasă irevocabilă prin nerecurare.
SENTINŢA COMERCIALĂ NR. 109/F DIN 18.02.2011 PRONUNŢATĂ DE
TRIBUNALUL IALOMIŢA
