Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2302 din 5 mai 1998 la Judecătoria Tecuci, reclamantul C.N. 1-a chemat în judecată pe pârâtul R.I., solicitând ca prin hotărârea ce se va da, acesta să fie obligat să-i lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de 715 m.p. teren situat în intravilanul municipiului T., jud. G.
Pe parcursul soluţionării cauzei a formulat cerere de intervenţia în
interes propriu numitul C.I., care a solicitat anularea titlului de proprietate al reclamantului, motivat de faptul că şi el a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, însă această cerere a fost pierdută, astfel că nu a mai fost soluţionată.
Prin sentinţa civilă nr. 2696 din 4 decembrie 2000 a respins atât acţiunea în revendicare cât şi cererea de intervenţie.
Referitor la cererea de intervenţie, prima instanţă a reţinut faptul că aceasta nu este întemeiată, întrucât petentul putea cere în baza Legii 169/1997 doar suprafaţa de teren ce depăşeşte 10 ha, limită stabilită de Legea 18/1991.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel atât reclamantul cât şi intervenientul, acesta din urmă criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie. A arătat intervenientul că, una din condiţiilecerute de Legea nr. 169/1997 este aceea ca persoana în cauză să fi formulat cerere în baza Legii 18/1991, condiţie pe care a îndeplinit-o.
Prin decizia civilă nr. 1177 din 6 noiembrie 2001 a Tribunalului Galaţi a fost admis apelul reclamantului C.N. şi respins ca nefondat apelul intervenientului C.I., reţinându-se pentru acesta din urmă faptul că nu mai putea formula o nouă cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
împotriva acestei decizii a declarat recurs intervenientul C.I., care a criticat decizia tribunalului susţinând că deşi a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate aceasta i-a fost sustrasă, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii 169/1997.
Prin decizia civilă nr. 507 din 23 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţi a fost admis recursul intervenientului, a fost modificată decizia tribunalului şi schimbată sentinţa primei instanţe în sesnul că a fost admisă cererea de intervenţie şi s-a dispus anularea titlului de proprietate al reclamantului.
A reţinut instanţa de recurs că odată cu apariţia Legii 169/1997, în baza disp. art. IV pct. 1, intervenientul împreună cu A.G., P.I., N.I. şi C.C., au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate motivat de faptul că cererea făcută în temeiul Legii 18/1991 nu a fost soluţionată.
în aceste condiţii s-a considerat că au fost îndeplinite dispoziţiile art. IV pct. 1 din Legea 169/1997 potrivit cărora persoanele care nu au
depus cereri în termenul prevăzut de Legea 18/1991, ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns, pot formula o nouă cerere în termenul prevăzut de această lege.
(decizia civilă nr. 507/R/23.04.2002 )
