Prezintă pericolul social al unei infracţiuni fapta de a falsifica 14 facturi şi a chitanţele aferente şi de a le înregistra în contabilitate, rezultând cheltuieli nedeductibile în sumă de 282.720,20 lei şi creând posibilitatea pentru celălalt inculpat de a cauza o pagubă importantă bugetului de stat prin neplata impozitului pe profit şi a TVA-ului aferent, întrucât atingerea adusă valorii sociale ocrotite de lege nu este minimă, ci substanţială.
Nici atitudinea oscilantă a inculpatului, care iniţial, în faza urmăririi penale, nu a recunoscut fapta comisă nici după efectuarea expertizei grafoscopice, iar în faţa instanţei a acceptat să fie judecat potrivit art. 3201C.proc.pen., nu conduce la concluzia că fapta acestuia nu ar prezenta pericolul social al unei infracţiuni.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia nr. 195 din 19 septembrie 2012
Prin sentința penală nr. 181/22.03.2012 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul T.M. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C.pen. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen.
A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 25 C.pen. raportat la art. 290 alin. (1) C.pen. cu aplicarea C.pen. și cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen.
în baza art. 33 lit. a) C.pen., art. 34 lit. b) C.pen. și art. 35 alin. (1) C.pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului T.M., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare sporită la 2 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C.pen. pe o perioadă de 2 ani.
în baza art. 71 C.pen. s-a aplicat inculpatului T.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a, lit. b), c) C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul T.M. este arestat în altă cauză.
A fost condamnat inculpatul P.B.C. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. (1) C.pen. cu aplicarea C.pen. și cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen.
în baza art. 71 C.pen. s-a aplicat inculpatului P.B.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
în baza C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului P.B.C. pe durata unui termen de încercare de 2 și 4 luni, stabilit conform art. 82 C.pen., iar conform art. 71 alin. (5) C.pen. s-a suspendat, pe durata aceluiași termen, și pedeapsa accesorie aplicată inculpatului.
în baza art. 14 C.proc.pen. și art. 346 C.proc.pen. raportat la art. 998 și art. 1000 alin. (3) C.civ. de la 1864, a fost obligat inculpatul T.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL prin lichidator judiciar la plata sumei de 87.804 lei cu titlu de despăgubiri civile plus dobânzi și penalități până la data achitării integrale a prejudiciului către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, la ORC de pe lângă Tribunalul Galați.
Prin încheierea de ședință din data de 11.04.2012 s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite din dispozitivul sentinței penale nr. 181/22.03.2012 a Tribunalului Galați în sensul aplicării art. 348 C.proc.pen. privitor la anularea înscrisurilor reținute a fi falsificate (facturi fiscale și chitanțe).
în motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul nr. 62/P/2010 din 7.07.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Liești s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:
– T.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 25 C.pen. raportat la art. 290^#alin. (1) C.pen., cu aplicarea C.pen., ambele cu aplicarea art. 33, 34 C.pen. și
– P.B.C., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290^#alin. (1) C.pen., cu aplicarea C.pen.
Ca situație de fapt instanța de fond a reținut că din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu declarațiile de recunoaștere a faptelor date în fața instanței a rezultat, fără putință de tăgadă, că inculpatul T.M. în calitate de administrator al SC D. SRL, în perioada septembrie 2008 – iunie 2009, a determinat pe inculpatul P.B.C. să completeze în fals facturile și chitanțele aferente regimului fiscal al SC A. SRL București, SC V.G. SRL București, SC I. SRL Ivești și SC A.C. SRL Drăgănești, pe care apoi le-a înregistrat în contabilitatea SC D. SRL, cauzând bugetului de stat un prejudiciu total de 106.956 lei.
S-a reținut că, în drept, faptele inculpatului T.M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și, respectiv, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290^#alin. (1) C.pen., cu aplicarea C.pen.
S-a arătat că fapta inculpatului P.B.C. care în perioada septembrie 2008 – iunie 2009, la indicația inculpatului T.M. – administrator al SC D. SRL – a completat în fals facturile și chitanțele aferente regimului fiscal SC A. SRL București, SC V.G. SRL, SC I. SRL I și SC A.C. SRL, ce conțineau date nereale, pe care ulterior le-a înregistrat în contabilitatea SC D. SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290^#alin. (1) C.pen., cu aplicarea C.pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), urmând a ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite [limite ce se reduc cu 1/3 ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201alin. (7) C.proc.pen.], de gradul de pericol social al faptelor săvârșite apreciat în raport de modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite, de perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, de caracterul continuat al acțiunilor, de scopul urmărit, de valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, precum și de persoana și conduita procesuală a inculpaților.
S-a apreciat, având în vedere natura relațiilor sociale protejate de lege prin incriminarea faptei reținute în sarcina inculpatului, circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, caracterul continuat al acțiunilor, scopul urmărit, conduita procesuală oscilantă a inculpatului, că nu sunt incidente dispozițiile art. 181alin. (1) C.pen. și nici nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în privința inculpatului P.B.C., cum ar fi lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaștere a faptei.
Din perspectiva modalității de a pedepsei aplicate inculpatului T.M., ținând cont de gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise, de natura relațiilor sociale cărora li s-a adus atingere, de cuantumul pedepsei rezultante aplicate, precum și de faptul că inculpatul este arestat preventiv într-o altă cauză, instanța și-a format convingerea că scopul preventiv și coercitiv al pedepsei prevăzut în art. 52 C.pen. se poate realiza doar prin executarea efectivă a acesteia, într-un loc de detenție.
S-a arătat că, în privința inculpatului P.B.C., având în vedere natura și gravitatea concretă a infracțiunii comise, persoana inculpatului care este la prima abatere de la legea penală și a avut o conduită procesuală corectă, scopul preventiv și coercitiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, în condițiile art. 81,art. 82 C.pen.
Pe latură civilă, s-a reținut că prin adresa nr. 8291/20.05.2011 D.G.F.P. G. s-a constituit, în faza de urmărire penală, parte civilă în cauză cu suma de 143.442 lei, reprezentând 106.959 debit și accesorii în valoare de 36.484 lei, aceleași pretenții fiind menținute și în fața instanței de judecată.
S-a arătat că din adresa nr. 746/30.06.2011 emisă de A.F.P. rezultă că din prejudiciu a fost recuperată suma de 53.648 lei. Ulterior, în cursul judecății a fost depusă la dosar adresa nr. 2696/11.01.2012 a A.F.P. din care rezultă că din totalul obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului, în cursul anului s-a încasat suma de 55.638 lei. Prin urmare, suma rămasă nerecuperată este de 87.804 lei.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații T.M. și P.B.C. și partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. G.
La termenul de judecată din 19.09.2012 inculpatul T.M. a declarat că își retrage apelul, urmând ca, în conformitate cu art. 369 alin. (1) C.proc.pen., să se ia act de voința acestuia.
Inculpatul P.B.C. a arătat că nu toate înscrisurile și documentele contabile au fost completate de el, ci doar 10 facturi, că între inculpați exista un raport de prepușenie, că a avut un comportament bun anterior faptei, că este un bun contribuabil, regretă săvârșirea faptelor și a înțeles consecințele faptelor sale, solicitând aplicarea art. 181C.pen. și, în subsidiar, aplicarea unei amenzi penale.
Partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. G. a solicitat obligarea inculpatului T.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 143.422 lei și a majorărilor de întârziere.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C.proc.pen., Curtea a constatat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în mod corect fiind stabilită vinovăția inculpatului P.B.C. pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății prin probele administrate în cauză, dându-se încadrarea juridică corespunzătoare faptei comise de inculpat.
Astfel, din coroborarea declarațiilor inculpatului cu declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului T.M., raportul de expertiză grafică, rezultă că inculpatul P.B.C., în perioada septembrie 2008 – iunie 2009, la indicația inculpatului T.M. a completat în fals facturile și chitanțele aferente regimului fiscal al SC A. SRL București, SC V.G. SRL București, SC I. SRL Ivești și SC A.C. SRL, ce conțineau date nereale, pe care ulterior le-a înregistrat în contabilitatea SC D. SRL.
în drept faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290^#alin. (1) C.pen., cu aplicarea C.pen.
în cauză nu se poate reține că fapta inculpatului P.B.C. este lipsită în mod vădit de importanță și că nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni, întrucât atingerea adusă valorii sociale ocrotite de lege nu este minimă, ci substanțială.
Astfel, prin falsificarea facturilor și chitanțelor respective și înregistrarea în a unor cheltuieli nedeductibile în sumă de 282.720,20 lei, celălalt inculpat, T.M., a cauzat o pagubă importantă bugetului de stat prin neplata impozitului pe profit și a TVA-ului aferent.
Nici atitudinea oscilantă a inculpatului, care inițial, în faza urmăririi penale, nu a recunoscut fapta comisă nici după efectuarea expertizei grafoscopice, iar în fața instanței a acceptat să fie judecat potrivit art. 3201C.proc.pen., nu conduce la concluzia că fapta acestuia nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni.
Pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului P.B.C. pentru comiterea infracțiunii deduse judecății, precum și modalitatea de executare, cu suspendare condiționată, au fost just individualizate față de împrejurările comiterii faptei, urmările produse și persoana acestuia, care nu are antecedente penale, a avut o conduită bună anterior faptei, dar o atitudine oscilantă.
în mod corect prima instanță a apreciat că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în privința inculpatului, având în vedere importanța relațiilor sociale lezate prin fapta comisă și consecințele acesteia, respectiv crearea posibilității pentru inculpatul T.M. de a crea o pagubă importantă bugetului de stat.
Față de cele arătate sunt nefondate cererile inculpatului de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. cu referire la art. 10 lit. b1) C.proc.pen. și de aplicare a unei pedepse cu amendă penală.
Pe latură civilă se constată că în mod corect a fost obligat inculpatul T.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 87.804 lei către partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. G., reprezentând diferența dintre suma cu care aceasta s-a constituit parte civilă, 143.442 lei, și prejudiciul recuperat în sumă de 55.638 lei, astfel că cererea părții civile de majorare a despăgubirilor este nefondată, întrucât s-a acoperit o parte din prejudiciu.
Față de considerentele arătate mai sus, urmează ca, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C.proc.pen., să fie respinse ca fiind nefondate apelurile declarate de inculpatul P.B.C. și partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. G., împotriva sentinței penale apelate.
(Judecător Florin Meleacă)
