Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. ACŢIUNE ÎN ANULAREA PROCESULUI VERBAL DE LICITAŢIE IMOBILIARĂ ŞI A ACTULUI DE ADJUDECARE, ÎNCHEIATE DE JUDECĂTORESC. NEÎNDEPLINIREA CONDIŢIILOR PREVĂZUTE DE ART.80 ALIN.1 LIT.C DIN LEGEA NR.85/2006.
-art.80 alin.1 lit.c din Legea nr.85//2006.
Decizia nr.181/C/12.03.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.1784/F/2011, pronunţată de Tribunalul B., a fost respinsă cererea formulată de lichidatorul judiciar C. I. T. S.P.R.L. al debitoarei SC K. C. SRL , în contradictoriu cu pârâţii SC V. B. SRL, societate în , prin lichidator judiciar I. SM S.P.R.L. S. M., debitoarea SC K. C. SRL , prin administrator special K. I. şi BEJ N. M..
Examinând acele dosarului , asupra fondului cererii , instanţa a constatat următoarele:
La data de 03.12.2008 s-a emis de către BEJ N. M. actul de adjudecare în favoarea adjudecatarului SC V. B. SRL, în baza procesului – verbal de licitaţie imobiliară încheiat la data de 17.11.2008 , pentru imobilul proprietatea debitoarei SC K. C. SRL situat în localitatea A., str. 1 D. , nr. 70 , judeţul B. , înscris în CF nr. 4305 , nr. cad. 69/1 , reprezentând hală de producţie şi teren aferent în suprafaţă de 8.499 mp, reţinându-se că, în baza biletului la ordin emis la data de 20.02.2008, scadent la 22.07.2008, a biletului la ordin emis la 21.02.2008, scadent la 31.07.2008, şi a biletului la ordin emis la 21.07.2008, scadent la 06.10.2008, s-a încuviinţat executarea silită împotriva debitoarei pentru recuperarea creanţei în sumă de 1.667.323,41 lei în dosar execuţional nr. 334/2008 şi a sumei de 498.207,23 lei în dosar execuţional 451/2008. S-a mai reţinut că imobilul a fost adjudecat la preţul de strigare de 1.952.300 lei în favoarea creditorului urmăritor , iar la licitaţie nu au participat alţi licitatori. În temeiul actului de adjudecare , pârâta şi-a înscris dreptul de proprietate în Cartea funciară.
Executarea silită în baza celor trei bilete la ordin arătate în alineatul precedent s-a pornit în temeiul cererilor de silită înregistrate de creditoarea urmăritoare la datele de 12.08.2008 şi respectiv 17.10.2008.
Împotriva debitoarei a fost deschisă procedura generală a insolvenţei , la primul termen de judecată , la data de 02.04.2009 , la cererea unui creditor înregistrată la data de 27.01.2009.
Lichidatorul judiciar a susţinut prin cererea formulată că emiterea celor trei bilete la ordin , depuse de altfel în copie la dosar , s-a făcut fără nici o justificare , iar sumele înscrise în cuprinsul lor nu sunt datorate. Depune în acest sens extrase din contabilitatea debitoarei de unde ar rezulta că la data formulării primei cereri de executare silită , creditoarea figura cu un sold în valoare de 847.500,68 lei , datorând în acelaşi timp debitoarei suma de 16.791,68 lei.
Pârâta a susţinut că îşi justifică creanţa prin Contractul de cesiune de creanţă nr. 1 din 21.02.2008 şi Contractul de vânzare – cumpărare nr. 5/20.02.2008.
Prin primul contract , încheiat între SC V. B. KFT Ungaria , în calitate de cedent , şi creditoarea SC V. B. SRL , în calitate de cesionar , prima a cesionat în favoarea celei de-a doua creanţa sa în valoare de 273.372,95 lei pe care o deţinea împotriva debitoarei SC K. C. SRL. Preţul cesiunii este egal cu valoarea creanţei cedate , iar părţile au prevăzut că achitarea lui se face în termen de 12 luni calendaristice , dar nu mai devreme de încasarea creanţei de la debitorul cedat. Creanţa cedentului s-a născut din facturi emise în perioada martie 2007 – februarie 2008. În temeiul acestui contract , creditoarea cesionară şi-a înscris la data de 05.08.2008 în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare un aviz de garanţie împotriva debitorului cedat.
Prin cel de-al doilea contract , încheiat la data de 20.02.2008 , între creditoarea SC V. B. SRL şi debitoarea SC K. C. SRL , prima s-a obligat să vândă , iar ce-a de-a doua să cumpere diferite produse , pe baza comenzilor primite de la cumpărătoare. Conform contractului , plata produselor se face cu ordin de plată , bilet la ordin sau CEC , în termen de 45 de zile de la data preluării – predării mărfii , în funcţie de cantitatea livrată , iar în caz de neplată la scadenţă , vânzătorul are dreptul de a utiliza instrumentul de plată reţinut drept garanţie , iar cumpărătorul este obligat să plătească penalităţi de întârziere în procent de 0,5 % pe zi de întârziere , precum şi dobânzi contractuale. În temeiul acestui contract , precum şi al contractului de ipotecă autentificat sub nr. 607/2008 de către BNP G. C. , creditoarea SC V. B. SRL şi-a înscris un drept de ipotecă de rang I asupra imobilului proprietatea debitoarei situat în localitatea A. , str. 1 D. , nr. 70 , judeţul B., înscris în CF nr. 4305 , nr. cad. 69/1 , reprezentând hală de producţie şi teren aferent în suprafaţă de 8.499 mp , pentru suma de 300.000 Euro , prin Încheierea nr. 3587/13.03.2008. De asemenea , prin contract se prevede posibilitatea garantării plăţii preţului şi prin emiterea unui bilet la ordin sau filă CEC în alb ce va putea fi completată ulterior cu suma datorată , inclusiv penalităţi de întârziere.
Pârâta a mai depus în probaţiune extrase din contabilitatea sa din care rezultă cuantumul datoriilor pe care debitoarea le avea faţă de ea în luna iulie 2008 ( filele 214 – 215 ). Nu s-au depus alte documente justificatoare ale creanţei izvorând din contractul de vânzare – cumpărare , respectiv facturi , documente de livrare a mărfii , avize de însoţire etc.
În drept , conform art. 80 alineatul 1 litera c din , lichidatorul judiciar va putea introduce acţiuni pentru anularea constituirilor sau a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate , realizate de debitor prin acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii , cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile.
Dacă în cazul debitorului aflat în insolvenţă caracterul fraudulos al actului este prezumat de textul de lege mai sus enunţat , se cere în schimb ca lichidatorul judiciar să dovedească participarea la fraudă a cocontractantului , respectiv intenţia tuturor părţilor de a sustrage bunul de la urmărire.
Faţă de actele depuse de părţi în probaţiune , instanţa a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada intenţiei părţilor ca prin actul de adjudecare încheiat să sustragă de la urmărirea creditorilor debitoarei bunul adjudecat. Nu s-a făcut dovada că la data încheierii contractelor de cesiune de creanţă şi de vânzare – cumpărare debitoarea era în insolvenţă , iar pârâta cocontractantă avea cunoştinţă despre această stare. Cererea de deschidere a insolvenţei a fost înregistrată după aproape un an de la încheierea contractelor , nu de către debitoare , ci de către un creditor. Pe de altă parte , biletele la ordin emise în luna februarie 2008 au avut scadenţa în luna iulie a aceluiaşi an , iar executarea silită s-a desfăşurat în a doua jumătate a anului 2008. Mai mult , chiar şi după finalizarea executării silite şi adjudecarea bunului , creditoarea adjudecatară a încheiat cu debitoarea o Convenţie autentificată la data de 10.12.2008 , în interesul încasării creanţei în bani de către creditoare şi a salvării activităţii debitoarei şi a valorificării bunului ce a făcut obiectul executării silite în maniera cea mai avantajoasă economic.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs lichidatorul judiciar C. I. T. SPRL C. N., solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acţiunii în anulare astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului său, lichidatorul arată că la data de 20.02.2008 între SC V. B. SRL, în calitate de vânzător şi SC K. C. SRL, în calitate de cumpărător, s-a încheiat Contractul de vânzare cumpărare nr.5/20.02.2008, având ca obiect livrarea de către vânzător a produselor comandate periodic de către cumpărător în sortimentele şi cantitatea solicitate de către acesta din urmă.
Din analiza contractului, rezultă că debitoarea pe lângă clauza penală în temeiul căreia, în cazul neachitării la scadenţă a sumelor datorate în baza contractului, datorează penalităţi de întârziere, precum şi rate de dobândă de 5% pe lună la suma datorată, a şi garantat obligaţiile contractuale atât prin emiterea de bilete la ordin în alb în favoarea vânzătorului, cât şi prin ipotecarea imobilului său, emiţând trei bilete la ordin în alb la data de 20.02.2008, 21.02.2008 şi 21.07.2008, completate ulterior de creditoare cu sumele dorite de către aceasta, valoarea lor totală fiind de aproape trei ori mai mare decât valoarea din contabilitatea societăţii SC K. C. SRL.
Ca urmare a lipsei de disponibil în conturile societăţii, cele trei bilete la ordin au fost refuzate la plată, iar creditoarea a solicitat executarea silită împotriva debitoarei, angajând un apărător al cărui onorariu s-a ridicat la suma de 50.000 lei
Neexistând ofertanţi pentru achiziţionarea imobilului situat în localitatea A., str. 1 D., nr.70, judeţul B., acesta a fost adjudecat de către creditoarea SC V. B. SRL la preţul de 1.952.300 lei.
Apreciază că atitudinea debitoarei de a nu depune nici un minim de diligenţă în vederea împiedicării executării silite este vădit îndoielnică şi că creditoarea a înţeles să se prevaleze în mod abuziv de drepturile pe care le-a dobândit prin încheierea celor două contracte, contractul de vânzare cumpărare nr.5/20.02.2008 şi contractul de garanţie imobiliară.
Astfel, aceasta şi-a înscris la data de 13.03.2008, în C.F. nr.4305 A. la nr. cadastral 69/1 dreptul de ipotecă pentru suma de 300.000 Euro, echivalentul a 1.103.970,00 lei, deşi din documentele puse la dispoziţia recurentei, reiese că la acea dată deţinea un sold debitor în cuantum de 273.372 lei creanţă cesionată şi 434.654,21 lei contravaloarea facturilor emise de către acesta, din care doar suma de 17.600,69 lei reprezenta creanţa certă, lichidă şi exigibilă.
Conduita părţilor ulterioară executării silite a debitoarei este, de asemenea, relevantă în dovedirea intenţiei de a frauda interesele creditorilor, în condiţiile în care pe rolul instanţelor împotriva debitoarei existau mai multe cereri de chemare în judecată, pentru achitarea datoriilor societăţii.
Cu privire la nedovedirea participării la fraudă a cocontractantului, aspect reţinut de instanţa de fond, recurenta arată că trebuie avute în vedere atitudinea debitoarei pe toată perioada executării silite, dar şi existenţa dosarelor aflate pe rolul instanţelor având ca obiect pretenţii şi cereri de executare silită împotriva debitoarei.
Dat fiind faptul că la data încheierii tranzacţiei, dobânditorul imobilului cunoştea situaţia financiară a debitoarei (neavând disponibilităţi băneşti), apreciază că sunt îndeplinite condiţiile art.79 şi 80, actul fiind încheiat cu o lună anterior cererii introductive de declanşare a procedurii insolvenţei, adjudecarea imobilului făcându-se în scopul valorificării lui şi încasării sumei în afara prevederilor Legii nr.85/2006.
Mai arată că starea de insolvenţă a debitoarei datează din anul 2008 şi este dovedită cu cererile de executare silită şi acţiunile în pretenţii formulate împotriva acesteia.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că la filele 214 şi 215, pârâta a depus extrase din contabilitatea sa, de unde rezultă cuantumul datoriilor pe care debitoarea le avea faţă de ea în luna iulie 2008, fără a depune documente justificative ale creanţei, facturi, documente de livrare marfă, avize de însoţire, documente ce nu au putut fi găsite în arhiva creditoarei şi nici a debitoarei.
Intenţia de fraudă a intereselor creditorilor este evidentă de la încheierea contractului de vânzare cumpărare, completarea de către creditoare a biletelor în alb cu sume fictive pentru care nu a putut face dovada existenţei documentelor primare, fiind îndoielnică atitudinea debitoarei faţă de imputarea unor penalităţi de întârziere nedatorate, precum şi a înscrierii unui drept de ipotecă asupra singurului imobil al acesteia, care era şi sediul ei social, precum şi faţă de demersurile de executare silită întreprinse împotriva sa, prin neintroducerea unei contestaţii la executare.
În ce priveşte convenţia autentificată sub nr.965/10.12.2008, scopul acesteia era satisfacerea intereselor pecuniare ale ambelor părţi, prin încasarea creanţelor sub forma lichidităţilor băneşti de către creditoare şi prin facilitarea continuării activităţii de către debitoare şi prin valorificarea cu acordul creditoarei a imobilului ce a făcut obiectul executării silite, intenţia comună a părţilor fiind fraudarea creditorilor, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.80 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006.
În drept, au fost invocate prevederile art.304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, creditoarea prin lichidatorul judiciar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru considerentele detaliate în motivare.
Verificând sentinţa recurată, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art.304 raportat la art.3041 şi 306 Cod procedură civilă, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului s-a constatat că aceasta este temeinică şi legală.
Susţinerea recurentei în sensul că participarea la fraudă a cocontractantului este dovedită cu atitudinea creditoarei pe toată perioada executării silite şi cu existenţa dosarelor având ca obiect pretenţii şi executare silită împotriva debitoarei, nu poate fi primită.
Potrivit art.80 (1) lit. c din Legea nr.85/2006, în baza căreia a fost formulată acţiunea în anulare, pot face obiectul acestei acţiuni „ actele încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolvenţei, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea, de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile”.
Complicitatea terţului la fraudă, impusă de acest text de lege, presupune intenţia acestuia de a prejudicia creditorii în înţelegere (frauduloasă) cu debitorul, fiind necesară existenţa unei acţiuni concertate de fraudă, care trebuie dovedită, nefiind prezumată.
Or, în speţă, în dovedirea acestei acţiuni se invocă nevalabilitatea titlurilor executorii ce au făcut obiectul executării, nevalabilitatea contractelor din care izvorăşte creanţa şi inclusiv realitatea creanţei, obiect al executării silite, ceea ce ar fi putut face eventual obiectul unei contestaţii la executare silită, sau a unei opoziţii la executare din partea debitoarei.
Cauzele de desfiinţare a actelor încheiate de debitorul intrat în stare de insolvenţă sunt cauze speciale, care îşi au originea şi sunt generate de acest statut special al debitorului şi sunt expres şi limitativ enumerate în prevederile art.79 şi 80 din lege, nefiind cauze intrinseci unei nulităţi de drept comun, ci sunt cauze extrinseci, care exced sferei condiţiilor de valabilitate ale unui act juridic, având o reglementare proprie, generată de statutul de excepţie în care se află debitorul.
Obiectul acţiunii în anulare din prezentul dosar îl constituie anularea procesului verbal de licitaţie imobiliară încheiat la 17.11.2008 de către Biroul executorului judecătoresc N. M. şi a actului de adjudecare din data de 03.12.2008, fără a se invoca şi dovedi complicitatea creditoarei şi a executorului judecătoresc la fraudarea creditorilor, prin încheierea actelor respective, actele de executare nefiind contestate de către debitoare.
Curtea a apreciat că nu i se poate imputa creditoarei că trebuia să cunoască faptul că starea de insolvenţă a debitoarei datează din anul 2008, câtă vreme nici chiar debitoarea n-a acceptat această situaţie, nedeclanşând ea procedura insolvenţei, ci un creditor, iar acţiunile îndreptate împotriva debitoarei, pe lângă faptul că nu puteau fi cunoscute de creditoare, nu constituie o dovadă a insolvenţei.
Nici convenţia încheiată de părţi ulterior executării silite nu constituie o dovadă a acţiunii concertate de fraudă a creditoarei, prin actul de adjudecare, proprietatea imobilului transmiţându-se de la debitoare la creditoare, acesta din urmă putând dispune de imobil în baza dreptului său de proprietate.
Faţă de toate aceste considerente, curtea a apreciat că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.80 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006, astfel că în baza art.312 raportat la art.316 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul declarat de lichidatorul judiciar.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate de intimată.
