în cazul în care inculpatul a completat o cerere de eliberare a unui paşaport în numele altei persoane, însoţită de un act de identitate al acelei persoane cu care semăna şi din punct de vedere fizic, inculpatul comite pe lângă infracţiunea de fals privind identitatea şi infracţiunea de fals în declaraţii. în această ipoteză nu se comite şi infracţiunea de fals intelectual în forma participaţiei improprii (intenţie – lipsă de vinovăţie) chiar dacă ofiţerul de la serviciul paşapoarte a eliberat un paşaport fals.
(Curtea de Apel Cluj, secţia penală, decizia nr. 221 din 15 martie 2000)
CURTEA
Asupra recursului penal de faţă,
în baza lucrărilor dosarului, constată că judecătoria Bistriţa, prin sentinţa penală nr. 1040 din 27 mai 1999, în baza art. 334 C. pr. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.C.R. fiul lui C. şi M., născut la 1.12.1973 în Bistriţa, fără antecedente penale, din participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 31 al. 2 C. pen., raportat la art. 289 al. 1 C. pen., în infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat inculpatul G.C.R. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzute de art. 293 al. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.; la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzute de art. 292 C. pen.
S-a constatat că cele două infracţiuni sunt comise în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a C. pen. şi în baza art. 34 lit. b C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.
în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe termenul de încercare de 2 ani şi 3 luni prevăzut de art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării art. 83 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării art. 83 C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă a mai fost condamnat şi inculpatul S.V.P. fiul lui T. şi M., născut la 29.06.1979, în Prundu Bârgăului, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzute de art. 293 ai. 2 C. pen.
în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 C. pen., aceea de 2 ani şi 3 luni.
în baza art. 348 C. pr. pen. s-a dispus anularea paşaportului fals cu seria 01561042 eliberat pe numele S.V.P. în baza art. 191 C. pr. pen. inculpatul G.C.R. a fost obligat să achite statului 150.000 lei cheltuieli judiciare iar inculpatul S.V.P. la plata sumei de 75.000 lei cu acelaşi titlu către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul G.C.R. a fost posesorul paşaportului turistic seria 02636169 eliberat de serviciul paşapoarte al jud. Bistriţa Năsăud la data de 30.04.1997, cu ajutorul căruia a efectuat mai multe călătorii în străinătate. întrucât pe acest paşaport
i-a fost aplicată interdicţia de a mai intra în Ungaria şi Macedonia, inculpatul a luat hotărârea de a-şi procura un alt paşaport, folosindu-se în acest scop de identitatea altei persoane.
Constatând că există o asemănare fizică între el şi inculpatul S.V.P., cu care era prieten, i-a cerut să-i dea buletinul de identitate pentru a solicita eliberarea unui paşaport pe numele acestuia, dar pe care să se aplice fotografia sa.
Inculpatul S.V. a fost de acord, astfel că i-a dat buletinul său de identitate seria GK nr. 293220 eliberat de Poliţia Bistriţa la data de 19.05.1993, cu care, în data de 11 august 1998 s-a prezentat la ghişeul serviciului paşapoarte al jud. Bistriţa Năsăud unde a solicitat eliberarea unui paşaport turistic.
în concret, inculpatul G.C. a completat o cerere pe numele inculpatului S.V.P., în care a mentionat
şi faptul că nu posedă şi nu a posedat un alt paşaport, pe care a semnat-o completând totodată şi o fişă, tot cu datele personale ale inculpatului S.V. Aceste înscrisuri împreună cu fotografiile ce-l reprezentau precum şi buletinul de identitate menţionat, le-a predat subofiţerului P.V.L. Datorită asemănării dintre cei doi inculpaţi, a doua zi sus-numita a întocmit şi eliberat paşaportul turistic seria 01561842 pe numele S.V.P.
Inculpatul G.C. a folosit acest paşaport prezentându-l organelor de frontieră cu ocazia unor călătorii în Ungaria şi Slovenia aşa cum rezultă din vizele aplicate.
Prima instanţă l-a condamnat pe inculpatul G.C.R. pentru infracţiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., constând în aceea că s-a prezentat la Serviciul paşapoarte al jud. B.N., sub identitatea inculpatului S.V.P., inducând în eroare instituţia şi obţinând un paşaport turistic pe numele acestuia din urmă, pe care l-a folosit apoi în mod repetat în faţa autorităţilor de frontieră.
Aceeaşi instanţă, în ce priveşte fapta inculpatului de a întocmi declaraţii false, şi în acest fel de a induce în eroare pe martora P.V., care a întocmit fără vinovăţie un paşaport fals, a apreciat că încadrarea juridică reţinută prin rechizitor – de participaţie improprie la fals intelectual – nu este corectă deoarece infracţiunea de fals intelectual poate fi comisă numai de către un funcţionar. Faţă de aceste considerente, s-a schimbat încadrarea juridică conform art. 334 C. pr. pen., din art. 31 al. 2 raportat la art. 289 al. 1 C. pen., în infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen.
în privinţa coinculpatului S.V.P. s-a statuat judicios că fapta sa de a-i încredinţa inculpatului
G.C.R. buletinul său de identitate pentru a-l folosi pe nedrept în scopul obţinerii de efecte juridice constituie infracţiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. 2 C. pen.
împotriva hotărârii judecătoriei a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa, criticând-o pentru nelegalitate, solicitându-i-se desfiinţarea sentinţei, şi reapreciind probele să se dispună condamnarea inculpatului G.C.R. pentru infracţiunile reţinute de rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa, respectiv pentru participaţie improprie la fals intelectual prevăzută de art. 31 alin. 2 raportat la art. 289 C. pen., şi fals
privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.
Tribunalul Bistriţa Năsăud prin decizia penală nr. 313/A din 9 octombrie 1999 a respins ca nefondat apelul declarat de către Parchet arătând că dacă o altă persoană decât un funcţionar sau alt salariat denaturează realitatea, cu prilejul întocmirii unui înscris, şi astfel, luându-se act de declaraţia sa, alterarea adevărului este încorporată în conţinutul actului de către funcţionarul de bună-credinţă care îl întocmeşte, fapta nu cade sub incidenţa articolului nr. 289 C. pen., ci constituie infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen.
împotriva deciziei tribunalului şi implicit a sentinţei judecătoriei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud, solicitând casarea lor cu privire la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului G.C.R. şi rejudecând cauza să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de fals privind identitatea prevăzute de art. 293 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 41, 42 C. pen. întrucât aceasta se realizează, sub aspectul elementului material, fie prin prezentarea sub o identitate falsă, fie prin atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane.
Curtea, examinând recursul Parchetului prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:
Faptele incriminate în art. 293 C. pen., zdruncină grav toate acele relaţii sociale – foarte diverse ca natură şi importanţă – a căror naştere şi normală desfăşurare se întemeiază pe încrederea publică acordată constatărilor făcute de către organele sau instituţiile de stat, cu privire la identitatea persoanelor, constatări bazate pe concordanţa dintre identitatea sub care acestea o reprezintă, în faţa acelor organe şi identitatea lor reală.
Acţiune constitutivă – elementul material – este aceea care deosebeşte cele două infracţiuni prevăzute în alin. 1 şi 2 ale art. 293 C. pen.
Infracţiunea din alin. 1 are două modalităţi normative şi se săvârşeşte fie prin prezentarea sub o identitate falsă, fie prin atribuirea unei identităţi false altei persoane.
O persoană se prezintă sub identitate falsă atunci când, în faţa unui organ căruia îi este necesar să-i facă cunoscută identitatea se dă drept altă persoană, îşi atribuie identitatea altei persoane.
O persoană atribuie o identitate falsă altei persoane, atunci când, în faţa unui organ îndreptăţit să stabilească identitatea persoanei respective, afirmă, declară, atestă că acea persoană are o identitate diferită de cea reală.
Pentru existenţa infracţiunii, sub oricare din aceste modalităţi, nu interesează dacă autorul a uzurpat identitatea unei persoane reale sau s-a folosit de un nume imaginar.
Atât prezentarea sub identitate falsă, cât şi atribuirea unei asemenea identităţi, trebuie să se săvârşească însă – căci altfel nu există infracţiune – în faţa unui organ, instituţie de stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., care desfăşoară o activitate utilă din punct de vedere social şi funcţionează potrivit legii. Aceasta nu înseamnă, desigur, că fapta trebuie să aibă loc în faţa organului, instituţiei de stat, sau unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., ca atare, ci numai că ea trebuie să se comită – în legătură cu o problemă ce interesează organul sau instituţia de stat, sau priveşte activitatea sa – faţă de persoana sau de persoanele din cadrul organului sau instituţiei, care, potrivit sarcinilor lor de serviciu, au competenţa de a rezolva acea problemă în care identitatea persoanei trebuia avută în vedere.
Pentru existenţa infracţiunii, în modalitatea din alin. 1 nu este necesar ca persoana din cadrul organului sau instituţiei de stat, faţă de care autorul s-a prevalat de o identitate falsă ori a atribuit altuia o asemenea identitate, să fi fost indusă în eroare şi deci să fi făcut o constatare, contrară realităţii, cu privire la identitatea celui în cauză. într-adevăr, legea cere doar ca fapta să fi fost comisă pentru a induce sau menţine în eroare un organ sau instituţie de stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., iar nu şi realizarea acestui scop, adică inducerea sau menţinerea în eroare, în mod efectiv, a acelor organe sau instituţii.
De asemenea, existenţa infracţiunii nu este condiţionată de producerea unor consecinţe juridice efective, de pe urma săvârşirii oricăreia din faptele incriminate.
Urmare specifică ambelor infracţiuni prevăzute de art. 293 C. pen. este o stare de pericol, pentru încrederea pe care oamenii o acordă identităţii persoanelor, astfel cum este stabilită de organele competente şi, implicit, pentru ansamblul relaţiilor sociale bazate pe această încredere; urmarea sus-menţionată este inerentă tuturor faptelor incriminate prin textul comentat, datorită posibilităţii obiective pe care ele o creează de a se ajunge la constatări eronate, neconcordante cu realitatea, în ceea ce priveşte identitatea unor persoane.
Faţă de cele expuse mai sus, rezultă cu certitudine că în speţa de faţă suntem în prezenţa unei singure infracţiuni de fals privind identitatea prevăzute de art. 293 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., comisă de inculpatul G.C.R., sens în care, se va admite ca întemeiat recursul declarat de Parchetul de pe lângă tribunalul Bistriţa Năsăud în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C. pr. pen., împotriva deciziei penale nr. 313/A din 19 octombrie 1999 a tribunalului Bistriţa Năsăud pe care o va casa împreună cu sentinţa penală nr. 1040 din 27 mai 1999 a Judecătoriei Bistriţa în privinţa încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina acestui inculpat, condamnându-l în urma rejudecării cauzei la o pedeapsă de 3 luni închisoare în baza textului enunţat mai sus prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de fals privind identitatea prevăzute de art. 293 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41,42 C. pen., şi participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 31 alin. 2 raportat la art. 289 C. pen.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului conform art. 192 pct. 3 alin. 3 C. pr. pen.
