ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 6404/2009)
DECIZIE Nr. 527R
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR – – A
GREFIER –
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ C împotriva sentinței civile nr.1224 din 01.10.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect – contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.01.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitatea recurentei COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 01.02.2010, hotărând următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași – Secția Civilă la data de 22.06.2009 sub nr- (nr. în format vechi 2191/C/2009), reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr. 240/16854/L/25.06.2009 emisă de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ C, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea acestei decizii și reintegrarea sa pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, precum și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrare, actualizate cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.1224/1.10.2009 Tribunalul Călărași – Secția Civilă a admis contestația; a anulat decizia nr. 240/16854/L/25.06.2009 emisă de pârâtă; a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior emiterii deciziei menționate, acela de factor poștal în cadrul C – Oficiul Județean C; a obligat pârâta către reclamantă la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă (01.06.2009) și până la reintegrarea efectivă, calculate la un salariu lunar brut de 1.325 lei; a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 476 lei cheltuieli de judecată.
In motivare, s-a reținut ca, prin decizia nr. 240/16854/L/25.06.2009, pârâta a dispus, începând cu data de 01.06.2009, desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 61 lit. c și art. 64 (2) din Codul muncii (concediere urmare deciziei organelor competente de expertiză medicală care au constatat inaptitudinea fizică a salariatului, fapt ce nu-i permite acestuia să-și îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat).
Decizia menționată a fost modificată prin decizia nr. 240/20111/09.06.2009, în sensul că data corectă a emiterii deciziei nr. 240/16854 este de 25.05.2009.
Decizia menționată a fost modificată prin decizia nr. 240/20111/09.06.2009, în sensul că data corectă a emiterii deciziei nr. 240/16854 este de 25.05.2009.
Pârâta a anexat la dosar adresa nr. 240/18116/22.05.2009 prin care informa Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă din județul C că începând cu data de 01.06.2009 se va desface contractul individual de muncă al salariatei, potrivit art. 61 lit. c și art. 64 (2) din Codul muncii.
De asemenea, au fost atașate adrese cu schema de personal la nivelul orașului C, precum și o fișă de calcul (adresa nr. 240/27917/14.08.2009 – fila 29 din dosar) a drepturilor bănești solicitate de reclamantă, potrivit căreia aceasta beneficia la data concedierii de un salariu brut în cuantum de 1.325 lei.
Potrivit art. 64 alin. 2 Codul muncii, “în situația în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale și/sau, după caz, capacității de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii.”
In cauza de față, pârâta angajatoare a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei și a emis în acest sens decizia nr. 240/16854/L/25.06.2009, fără ca aceasta să conțină “lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64”, așa cum prevede în mod obligatoriu art. 74 lit. d Codul muncii.
Mai mult, pârâta nu și-a îndeplinit în mod serios obligația de a apela la sprijinul Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă, întrucât nu a făcut decât să informeze această instituție (după cum rezultă din conținutul adresei de la fila 17 dosar) cu privire la faptul că începând cu data de 01.06.2009 se va desface contractul individual de muncă al reclamantei, fără să mai aștepte vreun răspuns.
Se observă și faptul că adresa a fost emisă la data de 22.05.2009, în zi de vineri, fără a se face și dovada datei de comunicare către Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă din județul C, iar decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă la data (corectată) de 25.05.2009, în zi de luni.
Potrivit art. 64 alin. 4 Codul muncii, reclamanta avea la dispoziție 3 zile lucrătoare – de la comunicarea angajatorului,”conform prevederilor art. 64 alin. 1, pentru a-și manifesta expres consimțământul cu privire la noul loc de muncă oferit și în cazul în care nu se respecta acest termen și după notificarea cazului de către Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă, pârâta putea dispune concedierea reclamantei.
Față de cele expuse, rezultă că în situația analizată obligația pârâtei angajatoare de a se adresa Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă era prealabilă desfacerii contractului de muncă și nu concomitentă, întrucât era obligată la asigurarea unei protecții reale și serioase a fostei sale angajate și nu la îndeplinirea unei obligații absolut formale, dreptul la protecție socială și la un nivel de trai decent fiind consacrat de Constituție și de prevederile Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.
deci că măsura dispusă de pârâtă s-a luat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 64 și art. 74 lit. d din Codul muncii, decizia nr. 240/16854/L/25.06.2009 este lovită de nulitate.
În baza art. 78 alin. 1 Codul muncii, pârâta a fost obligată la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei de la data de desfacerii contractului de muncă (01.06.2009) și până la reintegrarea efectivă, calculate la un salariu lunar brut de 1.325 lei.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 476 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurenta-intimată Compania Națională Poșta Română – DIRECȚIA REGIONALA DE POSTA CONSTANTA, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
In urma controlului medical efectuat de Centrul Medical Romar B, societate cu care POSTA are contract privind verificarea stării de sănătate a angajaților, s-a constatat, in data de 24.04.2009, conform fisei de aptitudine nr. 258, ca angajata este “inapta” pentru funcția ocupata de aceasta si anume factor postai. Conform acestei fise, medicul de medicina muncii a formulat următoarele recomandări: ” schimbarea postului cu un altul care sa nu implice ortostatism si mers pe jos prelungit, manipulare de greutăți, expunere la intemperii climaterice, stres puternic; este pentru activități sedentare, tip de birou. “
de aptitudini nr. 258/24.04.2009 purtând mențiunea “inapt”a, fost transmisa către sucursala Direcția Regionala de Posta Constanta prin adresa nr.244/3359 11.05.2009 (240/16854/17.05.2009) a Oficiul Județean de Posta C la data de 11.05.2009.
Ținând cont de recomandările medicului de medicina muncii, de calificarea profesionala a salariatei, precum si de faptul ca in cadrul oficiilor poștale din municipiul C nu existau posturi vacante conform pregătirii profesionale a salariatei, in vederea respectării prevederilor art. 64 alin. 2 Codul muncii, s-a procedat la solicitarea sprijinului agenției teritoriale de ocupare a forței de munca in vederea redistribuirii salariatei, prin adresa nr. 240/18.116/22.05.2009.
Se menționează ca societatea intimata a depus toate diligentele pentru ca reclamantei sa nu i se desfacă contractul individual de munca si, in acest sens, salariata a fost detașată in perioada 04.03.2009-02.04.2009 la Depozitul județean de timbre si efecte poștale pe concediul medical al altui salariat, detașare ce a avut loc urmare a recomandărilor medicale.
Întrucât in cadrul sucursalei nu au existat posturi vacante conform pregătirii profesionale a salariatei si a recomandărilor medicale, existând in acest sens doua adrese – nr. 240/22993/02.07.2009 a biroului management si nr. 240/23.394/06.07.2009 a serviciului resurse umane, s-a procedat la demararea procedurii de încetare a contractului individual de munca, cu respectarea prevederilor art. 61 lit. c), art. 62, art. 64 din Codul muncii.
Astfel la data de 25.06.2009 a fost emisa decizia nr. 240/16854/25.06.2009, prin care s-a decis desfacerea contractului individual de munca al reclamantei începând cu data de 01.06.2009. Prin decizia de încetare a contractului de munca, conform prevederilor art. 64 alin. 5 din Codul muncii si cu respectarea prevederilor art. 24.4 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă încheiat pentru anii 2008/2018 la nivelul POSTA, reclamanta a primit o compensație in cuantum de 4 salarii medii pe companie.
Prima instanța, in motivarea hotărârii judecătorești a reținut, in mod corect, faptul ca POSTA A – CONSTANTA a adus la cunoștința Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Munca, insa a considerat acest lucru ca fiind doar o “informare ” a acestei instituții, fiind necesara si așteptarea unui răspuns din partea acestei instituții.
Conform art. 64 alin. 2 din Codul muncii, “angajatorul are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de munca.”, fara insa a se stipula si obligativitatea angajatorului de a aștepta un răspuns din partea agenției.
Recurenta, in calitate de angajator, si-a respectat obligația prevăzuta in art. 64 alin. 2 din Codul muncii prin informarea agenției teritoriale de ocupare a forței de munca conform adresei nr. 240/18116/22.05.2009.
Nici pana la data formulării prezentului recurs Agenția teritoriala de ocupare a forței de munca nu a comunicat un răspuns in acest sens către Direcția Regionala de Posta Constanta.
De asemenea, prima instanța a reținut in mod corect si faptul ca decizia de desfacere a contractului individual de munca a fost emisa in data de 25.05.2009, insa conform prevederilor acestei decizii, încetarea contractului individual de munca a avut loc la data de 01.06.2009 si, nu la data emiterii deciziei.
Având in vedere mențiunile anterioare, încetarea contractului individual de munca nu a avut loc concomitent cu informarea Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă, așa cum in mod eronat a reținut instanța de judecata in motivarea sentinței civile nr. 1224/01.10.2009, cele 2 situații desfasurandu-se in momente diferite: 22.05.2009, respectiv 01.06.2009.
Prin sentința civila nr. 1224/01.10.2009 instanța a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior si anume de factor poștal.
Motivul pentru care s-a procedat la desfacerea contractului individual de munca al salariatei a fost tocmai “inaptitudinea fizica a salariatei, constatata de organele competente de expertiza medicala” conform fisei de aptitudini nr. 258/24.04.2009.
In conformitate cu decizia organelor medicale salariata nu mai poate desfășura activitatea de factor poștal. La reintegrarea in funcția deținuta anterior (factor poștal) in baza sentinței civile nr. 1224/01.10.2009 intimata considera ca, in calitate de angajator, are obligația de a efectua salariatului vizita medicala (care consta in efectuarea de anumite analize si de controlul medical specific activității pe care salariatul urmează sa o desfășoare).
Ce se va întâmpla in situația in care, in urma controlului medical, se va constata inaptitudinea fizica a salariatei pentru postul de factor poștal? Aceasta întrebare nu poate fi evitata întrucât afecțiunile de care suferă reclamanta – intimata, sunt afecțiuni ce nu pot vindecate in câteva luni, iar desfășurarea de către aceasta a activității de factor postai conduce la agravarea stării de sănătate a salariatei, pe de o parte, iar pe de alta parte, POSTA nu are posturi vacante in prezent, compatibile cu pregătirea profesionala a intimatei – reclamante si conforme cu recomandărilor medicale.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 6,7,8 din pr.civ.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-pârâte COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ C este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
In baza rt. 61 lit. c din Codul muncii, ngajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
otrivit art. 64 alin. 1 si 2 din Codul muncii, in cazul in care concedierea se dispune pentru motivul prevăzut de art. 61 litera c, angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregătirea profesionala sau, după caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina muncii, sau daca nu dispune de locuri vacante sa solicite sprijinul Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Munca in vederea redistribuirii salariatului.
rt. 73 din Codul muncii prevede ca persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c beneficiază de dreptul de preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
Pe de alta parte, art. 74 Codul muncii reglementeaza forma si continutul deciziei de concediere, precizand ca decizia de concediere se comunica in scris salariatului si trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea, durata preavizului, lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatul urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.
Ca atare, potrivit art. 74 alin.1 lit. b din Codul muncii, decizia de concediere trebuie sa conțină in mod obligatoriu durata preavizului, înțelegându-se prin aceasta atât durata (numărul de zile de preaviz acordate) cat si menționarea datei in care termenul de preaviz a început sa curgă si cea expirării sale, pentru a se putea verifica daca la momentul emiterii deciziei de concediere a expirat sau nu termenul de preaviz ori daca acesta a suferit suspendări (art. 74 alin.2 din Codul muncii ).
Prin decizia nr. 240/16854/L/25.06.2009, pârâta a dispus, începând cu data de 01.06.2009, desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 61 lit. c și art. 64 (2) din Codul muncii (concediere urmare deciziei organelor competente de expertiză medicală care au constatat inaptitudinea fizică a salariatului, fapt ce nu-i permite acestuia să-și îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat).
Decizia contestata nu cuprinde nici mențiune din cele arătate referitoare la termenul de preaviz si durata acestuia, fiind încălcate prevederile legale referitoare la mențiunile obligatorii ale deciziei de concediere.
Lipsa mențiunilor obligatorii, expres prevăzute de lege, constituie, conform art. 76 alin.1 din Codul muncii, cauza de nulitate absoluta expresă a deciziei de concediere individuala, pentru motive ce țin de persoana salariatului, ducând la desființarea acesteia, ca nelegală.
Ca atare, soluția primei instanțe este corectă, dar reținându-se aceasta motivare, care face de prisos analizarea motivelor de recurs formulate de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ C, care nu pot schimba soluția asupra cauzei si nulității absolute a deciziei de concediere, chiar fiind întemeiate.
Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenția europeana a drepturilor omului si libertăților fundamentale, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real “ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina “instanței” obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, 2004-I, și Hotărârea Van der împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p. 19, paragraful 59).
Obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, paragraful 81; Hotărârea Van der, paragraful 61; Hotărârea Ruiz, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, Decizia și împotriva Franței, cererea nr. 40.490/98, 2000-IX).
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 din Codul d e procedura civila, va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ C, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ împotriva sentinței civile nr.1224/1.10.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./24.02.2010
Jud.fond:
