Astfel, legiuitorul stabileşte că cererea privind creanţa de plată a preţului rezultând dintr-un contract de achiziţie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanţa de contencios administrativ scoţând, deci, din competenţa secţiei comerciale astfel de litigii.
Astfel, legiuitorul stabileşte că cererea privind creanţa de plată a preţului rezultând dintr-un contract de achiziţie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanţa de contencios administrativ scoţând, deci, din competenţa secţiei comerciale astfel de litigii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 5472/311/2008, creditoarea SC A.C.I. SRL a chemat în judecată pe debitorul S. P.S.SCORNICEŞTI, solicitând instanţei ca în baza OUG nr. 119/2007 să emită o ordonanţă de plată prin care să se dispună obligarea debitorului la plata sumei de 14.962,55 lei produse alimentare neachitate şi penalităţi de întârziere calculate până la data de 01.06.2008.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că pretenţiile sale băneşti rezultă din contractul de furnizare de produse nr. 2963/31.07.2006 şi din actele adiţionale la contract şi că a livrat produse în valoare totală de 34.334,10 lei din care s-a achitat parţial suma de 19.880,93 lei, rămânând un rest de 14.453,17 lei conform mai multor facturi fiscale.
Prin sentinţa civilă nr. 383/30.09.2008 Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Olt – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat faptul că sunt incidente dispoziţiile art. 5 alin. 3 din OUG nr. 119/2007, potrivit cărora cererile privind creanţa de plată a preţului rezultând dintr-un contract de achiziţie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanţa de contencios administrativ competentă care va aplica pentru soluţionarea cauzei prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.
Prin sentinţa nr. 741/02.12.2008, Tribunalul Olt – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.
Tribunalul a reţinut că potrivit art. 2 alin. 1 din OG 5/2001 cererile privind somaţia de plată se depune la instanţa competentă pentru judecarea art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod pr. civilă, si ca tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie de peste un miliard lei, ori, în cauza de faţă cererea creditoarei privind emiterea somaţiei de plată a fost formulată pentru o creanţă de doar 14.962,55 lei.
Având în vedere că atât Judecătoria Slatina cât şi Tribunalul Olt s-au declarat necompetente să soluţioneze cauza, declinându-şi reciproc competenţa, în temeiul art. 20 pct. 2 Cod pr. civilă s-a constatat conflict negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul instanţei superioare, respectiv, Curtea de Apel Craiova în vederea soluţionării conflictului, potrivit art. 22 alin. 2 Cod pr. civilă.
Dosarul a fost înregistrat sub nr. 505/54/2009 pe rolul Curtii de Apel Craiova.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de legislaţia aplicabilă, Curtea apreciază că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Olt – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.
Obiectul litigiului cu care a fost investită Judecătoria Slatina îl constituie ordonanţa de plată potrivit OUG nr. 119/2007, pretenţiile băneşti rezultând din contractul de furnizare de produse nr. 2963/31.07.2006 şi al actelor adiţionale la contract.
Contractul mai sus menţionat fost încheiat între părţi ca urmare a aplicării procedurii de achiziţie publică ,in temeiul OUG nr.34/2006, respectiv, cererea de ofertă din 21.07.2006.
Prin Legea nr. 118/2008 s-a aprobat cu modificări OUG nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contractele comerciale.
Potrivit art. 5 alin. 3 din OUG nr. 119/2007, cererea privind creanţa de plată a preţului rezultând dintr-un contract de achiziţie publică de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanţa de contencios administrativ competentă, care va aplica pentru soluţionarea cauzei prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.
Într-adevăr, anterior modificării, cererea pentru emiterea ordonanţei de plată se depunea la instanţa competentă să judece fondul cauzei în primă instanţă, adică la instanţa comercială, situaţie care ,de altfel, a rămas regula generală, insa, legiuitorul a hotărât ca cererile privind creanţa de plată a preţului rezultând dintr-un contract de achiziţie publică să se depună la instanţa de contencios, iar pentru stabilirea competenţei între tribunal şi curtea de apel se va lua în considerare criteriul autorităţii contractante implicate potrivit art. 2 şi art. 3 Cod pr. civilă.
În consecinţă, având în vedere modificarea procedurii ordonanţei de plată în ceea ce priveşte domeniul de aplicare al acesteia, precum si citeriul stabilirii competentei in raport de autoritatea contractanta , Curtea în baza art. 22 alin. 5 şi art. 2 alin. 1 lit. c Cod pr. civilă stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.
