Prin plângerea adresată Tribunalului Galaţi, petentul D.N. a contestat decizia emisă de S.N.T.F. CFR Galaţi, motivat de faptul că nu sunt întrunite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 102 din Codul muncii. A susţinut contestatorul că intimata i-a imputat suma de 1.160.710 lei, reprezentând contravaloarea a 95 litri motorină consumată nejustificat în perioada mai -iulie 2001, prin conducerea neeconomicoasă a locomotivei. Petentul a arătat că nu se face vinovat de producerea prejudiciului arătat, deoarece determinarea consumului s-a făcut empiric, fară a se ţine seama de tipul de locomotivă, de vechimea şi starea tehnică a acesteia, de numărul de vagoane tractate şi de încărcătura transportată, cât şi de faptul că, în cazul întârzierilor în trafic, are obligaţia de a mări viteza, fapt ce conduce la un consum mai mare de motorină.
Prin sentinţa civilă nr. 40/2003 a Tribunalului Galaţi, a fost admisă contestaţia petentului şi a fost anulată decizia de imputare. Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut faptul că petentului nu i-a fost comunicată norma de consum pe care trebuia să o respecte, astfel că nu poate fi atrasă răspunderea materială a acestuia.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata, care a susţinut că instanţa a făcut o aplicare greşită a legii, reţinând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 102 din Codul muncii. A susţinut recurenta că recunoaşterea de către contestator a normei de consum nu trebuie confundată cu conducerea neeconomicoasă a locomotivei, în condiţiile în care contestatorul era instruit şi verificat lunar.
Prin decizia civilă nr. 900/2003 a Curţii de Apel Galaţi, a fost admis recursul intimatei şi modificată hotărârea primei instanţe, în sensul că a fost respinsă ca nefondată contestaţia petentului. Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut faptul că, din toate probele administrate la instanţa de fond, rezultă că depăşirea consumului de carburant s-a făcut din vina mecanicului de locomotivă care, deşi instruit lunar asupra modului de conducere economicoasă a locomotivei, a încălcat dispoziţiile Instrucţiei nr. 201 şi îndrumarului de conducere economică a trenului. S-a mai arătat că intimata, la stabilirea normei de consum, a luat în calcul limita maximă a consumului, având în vedere gradul de uzură al locomotivei, cât şi starea tehnică a acesteia.
Curtea de Apel Galaţi, decizia civilă nr. 900 din 2003
