L. A. a formulat contestaţie împotriva deciziei de imputaţie din 1.10.2002, emisă de intimata SC „L.R.T.” SRL Mangalia, solicitând suspendarea executării şi anularea deciziei contestate. S-a invocat că, deşi a funcţionat ca vânzătoare la unitatea intimată, nu i s-a dat nici o decizie prin care să primească funcţia de gestionar şi nici nu a efectuat acte de gestionare în fapt, în cadrul atribuţiilor de serviciu. Lipsurile constatate prin raportul de expertiză ce a stat la baza emiterii deciziei de imputare nu sunt cunoscute de contestatoare şi nici opozabile.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 144/2003, a admis contestaţia şi a anulat decizia de imputaţie emisă de intimată. în acest sens, s-a reţinut că imputarea sumei de 11.215.291 lei în sarcina contestatoarei s-a făcut fără a se dovedi că această sumă a fost calculată în raport de salariul avut la data constatării pagubei şi a timpului lucrat de la ultima inventariere, fiind încălcate prevederile Codului muncii şi ale Legii nr. 22/1969.
în recurs, se reţine că, potrivit art. 105 din Codul muncii, în vigoare la data sesizării instanţei, când paguba a fost cauzată de mai multe persoane, dacă nu poate fi determinată măsura în care fiecare a contribuit la producerea ei, răspunderea fiecăreia dintre persoane se stabileşte proporţional cu salariul de la data constatării pagubei şi, dacă este cazul, în funcţie de timpul lucrat de la ultima inventariere a bunurilor. în cazul pagubelor constatate într-o gestiune în care manipularea bunurilor se face în mod colectiv sau în schimburi succesive, fără predare între schimburi, despăgubirea se repartizează proporţional cu salariul, cât şi cu timpul lucrat de fiecare de la ultima inventariere în gestiunea în care s-a produs paguba. Această răspundere conjunctă are ca trăsătură specifică o prezumţie de participare culpabilă a tuturor membrilor colectivului de gestionari la producerea pagubei, prezumţie care poate fi însă răsturnată de fiecare dintre ei. Reţinând, pe baza probelor administrate, că cele două vânzătoare lucrau în ture la acelaşi magazin, fără predarea mărfurilor, că au lucrat în mod egal ca timp de lucru şi au avut salariu egal, se constată greşită reţinerea de prima instanţă a aplicării de recurentă a prevederilor art. 105 alin. 2 Codul Muncii. Valoarea totală a prejudiciului a fost împărţită pe cele două gestionare, apreciate ca vinovate de producerea acestuia.
Susţinerile intimatei contestatoare privind lipsa culpei şi nedovedirea întrunirii condiţiilor răspunderii materiale nu pot fi reţinute, întrucât, în cazul lipsurilor în gestiune, operează prezumţia simplă de participare culpabilă la producerea pagubei care poate fi răsturnată de gestionari. In ansamblul probator s-a dovedit că intimata contestatoare a îndeplinit atribuţii specifice de gestionar, în sensul şi înţelesul Legii nr. 22/1969, iar în gestiune, cu ocazia inventarierii, s-au constatat lipsuri pentru care s-a emis decizia de imputaţie contestată.
în aceste condiţii, recursul a fost admis, cu consecinţa modificării şi respingerii contestaţiei împotriva deciziei de imputare.
Curtea de Apel Constanţa, decizia civilă nr. 366/C din 2003
