Prin sentinţa civilă nr. 15/CA din 28.01.2003, Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea reclamantei SC „M.M.” SRL, dispunând anularea deciziei nr. 16/15.01.2001, emisă de D.G.P.F. Constanţa, şi, în parte, a actului constatator emis de D.G.V. – D.R.G.C. A constatat, totodată, că datoria vamală a reclamantei este de 19.033.833 lei. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a beneficiat de un contract de leasing pentru autoturismul marca V.P, ratele lunare fiind achitate până la 7.09.2000, când autoturismul a fost furat. Taxele vamale au fost calculate la valoarea de intrare a bunului, iar nu la valoarea reziduală, conform art. 27 din O.G. nr. 51/1997, neavând relevanţă neîndeplinirea condiţiilor stabilite prin autorizaţia de admitere temporară nr. 81/2000, conform căreia, termenul la care bunului importat trebuia să i se dea o destinaţie vamală a fost stabilit la 4.06.2002, atâta timp cât reclamanta nu are nici o culpă, autoturismul fiindu-i sustras.
împotriva acestei soluţii a declarat recurs D.G.V., cu motivarea că hotărârea este nelegală şi netemeinică.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr. 140/A din 30 iunie 2003, a admis recursul, a modificat sentinţa atacată şi a respins acţiunea reclamantei SC „M.M.” SRL. Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a stabilit că, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. f) din O.G. nr. 51/1997, republicată, utilizatorul, parte în contractul de leasing, este obligat să-şi asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare, totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau deteriorării bunului utilizat din cauze fortuite şi va asigura continuitatea plăţilor cu titlu de rată de leasing, până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing. Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale menţionate, titularul operaţiunii de import avea obligaţia de a respecta condiţiile impuse regimului de admitere temporară, pentru a beneficia de exonerare în totalitate de plata drepturilor vamale, conform art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 51/1997, republicată.
Este irelevantă împrejurarea că bunul care a format obiectul contractului de leasing a fost furat, din moment ce utilizatorul avea obligaţia de a-şi asuma răspunderea pentru întreaga perioadă a contractului, inclusiv pentru riscul pierderii bunului. în consecinţă, autoritatea vamală a procedat în mod legal atunci când a încheiat din oficiu operaţiunea de admitere temporară, în conformitate cu prevederilor art. 95 alin. 2 Cod vamal şi cu art. 155 din Regulamentul vamal, procedând la calcularea datoriei la valoarea de intrare a bunului şi nu la valoarea reziduală.
Curtea de Apel Constanţa, decizia civilă nr. 140/CA din 30 iunie 2003
