Reclamanţii C.C., F.S., I.M. şi C.V. au chemat în judecată pe armatorii navei „FOS”, PO INC, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale ce li se cuvin la data introducerii cererii de chemare în judecată, în cuantum de 67.013 USD, corespunzător perioadei noiembrie 1999-iunie 2002, şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
Tribunalul Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 1860/2002 a admis cererea introdusă de reclamanţi. Drept urmare, dispoziţiile legale referitoare la citarea părţilor sunt prevăzute pentru realizarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii, iar instanţa nu poate hotărî asupra unei acţiuni decât numai după citarea sau înfăţişarea părţilor. De aceea, ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor legale, instanţa este obligată, sub pedeapsa nulităţii, să amâne judecata.
în speţă, pârâta are sediul în Panama şi a fost citată prin DHL, la dosarul cauzei neexistând dovada de îndeplinire a procedurii, aşa cum cer dispoziţiile art. 89-100 Cod procedură civilă, în sensul că nu există procesul-verbal de înmânare a citaţiei, cu menţiunile prevăzute de art. 106 Cod procedură civilă, astfel că la data când s-a judecat în fond pricina, procedura de citare a fost nelegal îndeplinită, iar hotărârea pronunţată fiind nelegală, a fost casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Curtea de Apel Constanţa, decizia civilă nr. 193/C din 2003
