Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, C.R. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 2108/2002. în motivare, contestatorul a arătat că, începând cu data de 7.03.2002, nu i s-au acordat drepturile prevăzute în contractul individual şi colectiv de muncă (plata sau compensarea cu zile libere plătite a orelor suplimentare prestate; sporul de noapte; sporul pentru cumul de funcţii; echipament individual de lucru şi protecţie).
Tribunalul Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 1582/2002, a respins contestaţia formulată de contestator, prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă în temeiul art. 130 lit. i) din Codul muncii.
Curtea, analizând sentinţa prin prisma motivelor de recurs, a constatat că, prin contractul individual de muncă, s-a prevăzut că durata timpului de lucru este de 8 ore/zi. Din ancheta administrativă efectuată în cauză de către unitate, a rezultat că i s-a impus contestatorului să presteze ore suplimentare, după terminarea programului de 9 ore zilnic şi pe o durată de 3 zile.
Refuzul de a pleca în cursă, după terminarea orelor de serviciu nu constituie abatere disciplinară, întrucât în contractul individual de muncă nu există o clauză care să reglementeze modalitatea de desfăşurare şi de plată a programului de muncă suplimentar, în afara termenului contractual. Efectuarea orelor suplimentare constituie o derogare de la contractul individual de muncă şi nu poate fi impusă salariatului decât cu acordul acestuia şi cu condiţia remunerării corespunzătoare. în cauză însă este vorba de o singură abatere, iar circumstanţele în care a fost săvârşită aşa-zisa abatere nu sunt compatibile cu măsura gravă a desfacerii contractului de muncă, întrucât refuzul de a pleca în cursă este exprimat după terminarea programului normal de muncă.
în consecinţă, măsura luată de către unitate, de desfacere a contractului de muncă, în temeiul art. 130 lit. i), a fost abuzivă şi a fost înlăturată prin admiterea recursului şi anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Curtea de Apel Constanţa, decizia civilă nr. 41 /C din 2003
