Art. 189 alin. 1 şi 2 C.pr.civ.
Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 189 alin. 1 şi 2 C.pr.civ. care prevăd că nu pot fi ascultaţi ca martori rudele şi afinii până la gradul trei inclusiv şi soţul chiar despărţiţi, prin întâmpinarea formulată în recurs reclamantul învederează aspectul că martorii pe care i-a propus nu îi sunt rude în grad prohibit de lege şi de altfel în încheierea de şedinţă în care s-a procedat la audierea martorilor nu s-a consemnat vreo opoziţie din partea pârâtei la audierea acestora pe motiv de rudenie în grad prohibit de lege.
Mai mult, recurenta nu a precizat exact ce fel de rudenie există între martori şi reclamant, astfel că, se apreciază că nu este întemeiată critica adusă sentinţei în sensul nerespectării dispoziţiilor legale în privinţa administrării probelor testimoniale.
Mai mult, recurenta nu a precizat exact ce fel de rudenie există între martori şi reclamant, astfel că, se apreciază că nu este întemeiată critica adusă sentinţei în sensul nerespectării dispoziţiilor legale în privinţa administrării probelor testimoniale.
Tribunalul Gorj- secţia civilă .
. Decizia Nr. 1679/2011 .Şedinţa publică de la 30 Iunie 2011
Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Tg-Cărbuneşti la data de 17.11.2009 sub nr….., precizată ulterior, reclamantul P B.I a chemat-o în judecată pe pârâta C E, solicitând să fie obligată pârâta să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 218 mp., cu vecinii : N – rest proprietate pârâtă, S – rest proprietate reclamant, E – Pârâul Amaradia, V- Drum Comunal, să-şi ridice de pe terenul susmenţionat construcţiile: gard din plasă de sârmă, garaj, pătul, WC şi parte din anexa gospodărească (amplasată pe o parte din terenul în litigiu respectiv 49 mp. ocupaţi de aceasta), iar în caz de refuz să fie autorizat reclamantul să le ridice pe cheltuiala pârâtei, să fie obligată pârâta la contravaloarea lipsei de folosinţă pentru acest teren pentru şase ani, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că moşteneşte terenul susmenţionat, însă pârâta i-a ocupat acest teren şi a amplasat construcţii fără a avea autorizaţie de construcţie.
Acţiunea nu a fost motivată în drept.
Reclamantul a timbrat acţiunea cu taxă de timbru în sumă de 70 lei, timbru judiciar de 0,30 lei.
În dovedirea acţiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând la dosar în fotocopie: adeverinţa nr.839/2010 emisă de Consiliul Local Bustuchin, de proba cu martorii : P Ghe şi P L, precum şi de proba cu expertiza de specialitate.
Pârâta nu a formulat în cauză întâmpinare, însă a arătat în şedinţa publică din data de 12.01.2010 că nu este de acord cu acţiunea, folosindu-se în apărare de proba cu înscrisuri şi de proba cu martorii C M şi D M.
Prin nota de şedinţă depusă la dosar la data de 03.02.2010, reclamantul a precizat acţiunea şi a arătat că renunţă la judecata capătului de cerere având ca obiect pretenţii, pârâta neopunându-se la această renunţare. De asemenea, prin aceste note de şedinţă, reclamantul a precizat acţiunea, arătând că înţelege să revendice terenul lat de 5 m, lung de 50 m, cu vecinii: N—pârâtă, S- – rest proprietate, E – Apa Amaradia, V – Drum sătesc, să solicite ca pârâta să-şi ridice construcţiile amplasate pe terenul susmenţionat.
În cauză, au fost audiaţi martorii propuşi de către părţi, declaraţii consemnate şi ataşate la dosar, filele 21-24.
De asemenea, a fost administrată şi proba cu interogatoriu pârâtei, fila 20.
În şedinţa publică din data de 03 februarie 2010 a fost desemnat expert M Ghe, fiind fixat onorariu preliminar de 500 lei în sarcina reclamantului fiind stabilite obiectivele:
– să se individualizeze prin suprafaţă, schiţă, dimensiuni, vecinătăţi, categoria de folosinţă, terenul proprietatea reclamantului, avându-se în vedere adeverinţa de la fila 19 şi declaraţiile martorilor, urmând a fi întocmită schiţa în acest sens;
– să se individualizeze prin suprafaţă, schiţă, dimensiuni, vecinătăţi, categoria de folosinţă terenul proprietatea pârâtei, avându-se în vedere şi declaraţia pârâtei şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză;
– să se precizeze dacă reclamantul foloseşte terenul său, în caz negativ să se precizeze dacă pârâta ocupă din terenul reclamantului, urmând a se transpune prin schiţă cu dimensiuni, vecinătăţi, amplasament acest teren ocupat. De asemenea, să se precizeze ce suprafaţă de teren deţine în prezent reclamantul în zona respectivă, urmând a se transpune prin schiţă;
– dacă pe terenul identificat conform obiectivului 3 sunt amplasate construcţii de către pârâtă(garaj, pătul, gard etc), urmând a fi descrise aceste construcţii, a se preciza suprafaţa ocupată de acestea, care este vechimea acestora, dacă pentru acestea pârâta prezintă autorizaţii de construire, dacă aceste construcţii pot fi ridicate.
– identificarea terenului reclamanţilor în funcţie de actele depuse la dosar de către aceştia prin schiţă, suprafaţă, vecinătăţi, categorie de folosinţă, tarla, parcelă, urmând a se preciza dacă se află amplasat în extravilan sau intravilan.
– identificarea terenului fiecărui pârât în funcţie de actele depuse la dosar de către aceştia prin schiţă, suprafaţă, vecinătăţi, categorie de folosinţă, tarla, parcelă, urmând a se preciza dacă se află amplasat în extravilan sau intravilan, urmând a se avea în vedere şi sentinţa civilă nr.341/2009,filele 19-20, urmând a se arăta dacă pârâţii ocupă terenurile reclamanţilor, care este suprafaţa ocupată, dacă terenul în litigiu a făcut obiectul acestei sentinţe, urmând a se întocmi schiţa în acest sens;
– să se precizeze dacă terenurile reclamanţilor se învecinează cu terenurile pârâţilor, urmând a fi transpusă situaţia de fapt prin schiţă, iar în funcţie de calitatea de vecin ce se va constata şi actele de proprietate să se stabilească linia de hotar, urmând a se întocmi şi schiţa în acest sens.
În apărare, pârâta, prin apărătorul ales, a depus la dosar în copie: adeverinţa nr.74/3.11.1998, cererea privind eliberarea certificatului de urbanism şi adeverinţa nr.1650/26.02.2010, nota de constatare nr.5239/14.06.2010, 2 înscrisuri sub semnătură privată intitulate „chitanţe”, adeverinţa nr.9799/25.10.2010 emisă de Consiliul Local Bustuchin, judeţul Gorj.
La data de 20.04.2010 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică, împotriva concluziilor acestui raport formulând obiecţiuni reclamantul şi pârâta, expertul răspunzând la acestea, filele 139,140.
Împotriva răspunsului la obiecţiuni depus de către expert, reclamantul prin apărătorul său a formulat alte obiecţiuni, răspuns depus de expert la data de 26.10.2010.
La solicitarea instanţei, cu adresa nr.6272 din data de 21.07.2010 emisă de Primăria comunei Bustuchin a comunicat faptul că dimensiunile terenului ce aparţine pârâtei sunt de 28 m în partea de est, Pârâul Amaradia şi de 29 m în partea de vest, DJ 675 C, conform adeverinţei nr.74/03.11.1998 eliberată de Consiliul Local Bustuchin, depunând în copie certificată de către instituţie cu menţiunea „conform cu originalul” adeverinţa nr.74/03.11.1998 eliberată de Consiliul Local Bustuchin(filele 79 -80)
La data de 19.01.2011, expertul, ca urmare a obiecţiunilor admise de către instanţă, a depus la dosar raportul de expertiză refăcut, filele 116-125, precum şi răspunsul la obiecţiunile formulate de reclamant la data de 08.02.2011, filele 139-140.
Prin sentinţa civilă nr. 999 din 01.04.2011 pronunţată de Judecătoria Tg Cărbuneşti în dosarul nr. …. a fost admisă acţiunea în parte formulată de reclamantul P B.I, domiciliat în comuna Bustuchin, sat Poiana Seciuri, judeţul Gorj, în contradictoriu cu pârâta C E, domiciliată în comuna Bustuchin, sat Poiana Seciuri, judeţul Gorj, având ca obiect revendicare imobiliară, obligaţie de a face, pretenţii.
A fost obligată pârâta să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 218 mp., cu vecinii : N – rest proprietate pârâtă, S – rest proprietate reclamant, E – Pârâul Amaradia, V- Drum Comunal, astfel cum a fost identificat de către expert.
A fost obligată pârâta să-şi ridice de pe terenul susmenţionat construcţiile: gard din plasă de sârmă, garaj, pătul, WC şi parte din anexa gospodărească (amplasată pe o parte din terenul în litigiu respectiv 49 mp. ocupaţi de aceasta), iar în caz de refuz autorizează reclamantul să le ridice pe cheltuiala pârâtei.
S-a luat act de cererea de renunţare a reclamantului la judecata capătului de cerere având ca obiect pretenţii.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1279 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă a reţinut instanţa că observând nota de constatare întocmită la data de 14.06.2010 de către o comisie formată din reprezentanţi ai Primăriei Bustuchin, instanţa reţine că terenurile părţilor se află situate în fostă zonă necooperativizată.
În dovedirea pretinsului drept de proprietate, reclamantul a depus adeverinţa 839/27.01.2010 emisă de Consiliul Local Bustuchin, fila 19, solicitând, totodată, încuviinţarea probei cu martori şi a probei cu expertiza de specialitate.
Pârâta, la rândul ei, a depus la dosar adeverinţa nr.74/03.11.1998 eliberată de Consiliul Local Bustuchin, cerere de eliberare a certificatului de urbanism, aviz pentru eliberarea certificatului de urbanism, adeverinţa nr.1650/26.02.2010 eliberată de Primăria Bustuchin, solicitând încuviinţarea probei cu martori.
De asemenea, cu ocazia interogatoriului administrat în şedinţa publică din data de 03.02.2010, pârâta a recunoscut că are teren învecinat cu terenul reclamantului, arătând că terenul pârâtei are lăţimea de 29 m., lăţime pe care a avut-o şi în trecut, iar terenul reclamantului are lăţime de 8 m. Că, ambele terenuri pornesc din drumul satului până în culme, trecând peste apa Amaradia, dar că terenul reclamantului nu respectă o linie dreaptă. A mai menţionat pârâta că terenul său este împrejmuit cu gard, construit de aceasta în urmă cu aproximativ 17 ani, pentru care nu a obţinut autorizaţie de construire şi pe care l-a mai îmbunătăţit, dar respectând acelaşi aliniament. Că, în curtea sa, a construit un garaj şi un pătul din blane acum 10 ani, pentru care nu a obţinut autorizaţie de construire.
Martorul P L a confirmat că părţile au terenuri învecinate, despărţite de un gard de plasă de sârmă pe ştompi de lemn, gard amplasat de 3-4 ani de către pârâtă. Că, anterior a existat un gard de scândură, însă actualul gard nu este amplasat pe acelaşi aliniament. Martorul a relatat că reclamantul trebuie să aibă o lăţime de 8 m., iar pârâta o lăţime de 34 m., însă reclamantul nu mai foloseşte decât 3 m din lăţimea sa, diferenţa de 5 m fiind ocupată de către pârâtă care a inclus-o în curtea sa ca urmare a împrejmuirii. Că, de când a construit gardul, garajul şi pătulul, acestea din urmă fiind construite de 4 ani, a ocupat din lăţimea reclamantului 5 m., construcţiile fiind amplasate pe terenul reclamantului, fila 21.
Martorul P Ghe a confirmat faptul că reclamantul nu mai foloseşte lăţimea terenului său de 8 m., ci doar 3 m, întrucât pârâta îi ocupă din lăţimea terenului 5 m, pe care a inclus-o în curtea sa ca urmare a împrejmuirii şi pe care a amplasat un garaj şi un pătul acum 3-4 ani, fila 22.
Martorul D M a relatat că terenurile părţilor sunt delimitate de un gard de sârmă cu stâlpi de lemn amplasat acum aproximativ 6-7 ani, pe aliniamentul gardului vechi de lemn care a putrezit, aspect confirmat şi de martora C M. Că, în urmă cu aproximativ 10 ani, pârâta a construit un pătul din scândură de lemn acoperit cu tablă şi un garaj din scândură acoperit cu tablă, martora C M. A arătat martorul că s-a deplasat la faţa locului o comisie de la Primăria Bustuchin, ocazie cu care ar fi constatat că terenul reclamantului avea o lăţime de 8 m, iar terenul pârâtei avea o lăţime de 39 m.
Martorul C M a relatat că pârâta a construit pătulul şi garajul în urmă cu 8-9 ani.
Dat fiind faptul că Primăria Bustuchin a comunicat la dosar adeverinţa nr.74/03.11.1998 eliberată de Consiliul Local Bustuchin, în copie certificată de către instituţie cu menţiunea „conform cu originalul”(filele 79 -80), act conform căruia terenul pârâtei are la DJ 675 C lăţimea de 29 m., instanţa va avea în vedere acest aspect şi va corobora acest act astfel cum a fost comunicat de către emitent, cu celelalte probe administrate în cauză. Opinia instanţei este susţinută şi de nota de constatare întocmită la data de 14.06.2010 de către reprezentanţii Primăriei Bustuchin, depusă în original, fila 73, act prin care s-a constatat că respectiva adeverinţă prezintă modificări cu privire la dimensiuni, consemnându-se că dimensiunile reale ale terenului pârâtei sunt de 29 m în partea de vest la DJ675 C şi 28 m în partea de est la râul Amaradia.
Aşadar, coroborând declaraţiile martorilor audiaţi în cauză cu adeverinţa nr. 74/03.11.1998 eliberată de Consiliul Local Bustuchin, în copie certificată de către instituţie cu menţiunea „conform cu originalul”(filele 79 -80), cu nota de constatare întocmită la data de 14.06.2010 de către reprezentanţii Primăriei Bustuchin, depusă în original, fila 73, adeverinţa nr.839/27.01.2010, fila 19, cu concluziile raportului de expertiză refăcut în varianta 2, instanţa a constatat că sunt îndeplinite în cauză cele două condiţii de admisibilitate ale acţiunii în revendicare.
Astfel, potrivit art.1 din Protocolul Adiţional nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni neputând fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. De asemenea, conform art. 480 C.civ. dreptul de proprietate reprezintă dreptul pe care îl are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege .
Astfel, acţiunea în revendicare este o acţiune reală petitorie prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun cere instanţei să se stabilească dreptul de proprietate asupra acestuia şi să redobândească posesia de la cel care-l stăpâneşte, fără drept, fără a fi proprietar, intr-o astfel de acţiune, reclamantul trebuind, deci, să-şi dovedească dreptul de proprietate asupra bunului a cărei restituire o solicită de la pârâtă, precum şi faptul ocupării terenului, dovezi realizate în cauză, ceea ce face să fie întemeiat capătul de cerere având ca obiect revendicarea terenului din litigiu, respectiv pentru suprafaţă de 218 mp., cu vecinii : N – rest proprietate pârâtă, S – rest proprietate reclamant, E – Pârâul Amaradia, V- Drum Comunal, astfel cum a fost identificat de către expert. În această variantă este respectată lăţimea terenului reclamantului de 8 m., confirmată prin declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi de către pârâtă, cu ocazia administrării probei cu interogatoriul acesteia.
De asemenea, atât din interogatoriul pârâtei, cât şi din coroborarea declaraţiilor martorilor, s-a reţinut că pârâta a construit gardul, garajul şi un pătulul, fără a avea autorizaţie de construcţie.
Prin raportul de expertiză întocmit de către expertul M Ghe, filele 115-124, s-a constatat că pe terenul reclamantului ocupat de către pârâtă sunt amplasate construcţiile: garajul, pătulul, o parte din anexa gospodărească, WC, precum şi faptul că pe acest teren a amplasat un gard.
Astfel, neavând autorizaţie de construire pentru acestea, nedovedind proprietatea sau posesia de bună-credinţă asupra terenului ocupat de construcţiile susmenţionate, instanţa a constatat că pârâta este constructor de rea-credinţă, caz în care sunt incidente în cauză dispoziţiile art.494 Cod civil,
Aşadar, fiind făcută dovada relei-credinţe a pârâtei la realizarea construcţiilor şi astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză, se reţine că din interpretarea art.494 alineat 1 şi 3 teza a II-a din Codul civil rezultă că proprietarul terenului poate opta pentru preluarea lucrării sau construcţiei, exercitându-şi dreptul potestativ de accesiune într-o formă pozitivă, caz în care datorează despăgubiri constructorului, indiferent dacă constructorul este de bună sau de rea credinţă, având relevanţă buna sau reaua credinţă numai sub aspectul stabilirii despăgubirilor, sau poate să solicite ridicarea acestora, cum este cazul de faţă, motive pentru care instanţa va dispune, în temeiul art.494 alin.1 şi 3 teza a II-a C.Civ. obligarea pârâtei să-şi ridice de pe terenul susmenţionat construcţiile: gard din plasă de sârmă, garaj, pătul, WC şi parte din anexa gospodărească (amplasată pe o parte din terenul în litigiu respectiv 49 mp. ocupaţi de aceasta), iar în caz de refuz, în temeiul art.1077 Cod civil, autorizează reclamantul să le ridice pe cheltuiala pârâtei, dat fiind caracterul accesoriu al acestui din urmă capăt de cerere.
Dată fiind declaraţia de renunţare la judecata capătului de cerere având ca obiect petenţii, la care pârâta nu s-a opus, în temeiul art.246 Cod proc.civ., instanţa a lua act de această manifestare de voinţă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Croitoru Elena considerând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
S-a invocat nesocotirea dispoziţiilor art. 189 C.pr.civ. în sensul că au fost ascultaţi ca martori numiţii P L şi P Ghe care sunt rude cu reclamantul în gradul III şi nu s-au consemnat obiecţiunile formulate de pârâtă în încheierea de şedinţă.
A mai invocat că nu s-au avut în vedere depoziţiile martorilor audiaţi la propunerea pârâtei care au declarat că terenul acestuia trebuie să aibă o lăţime la stradă de 39 metri, iar al reclamantului de 8 metri.
S-a arătat că adeverinţa nr. 74/1998 prezintă modificări şi era necesară observarea originalului; că în mod nejustificat s-a luat în considerare nota de constatare întocmită la data de 14.06.2010 de către reprezentaţii Primăriei Bustuchin, notă întocmită tocmai în scopul de a induce în eroare instanţa şi a acoperii falsul comis prin modificarea adeverinţei; că nu s-a luat în considerare harta cadastrală eliberată de Arhivele Naţionale Craiova unde este menţionată lăţimea terenului pârâtei de 39 metri.
S-au apreciat tendenţioase obiecţiunile formulate de reclamant împotriva raportului de expertiză şi admise nejustificat de către instanţă în condiţiile în care raportul de expertiză întocmit iniţial menţionează clar că nu ocupă din terenul reclamantului.
A susţinut în dovedirea proprietăţii chitanţa încheiată în anul 1993, faptul că digul de protecţie a râului Amaradia a luat atât din lăţimea terenului reclamantului cât şi din lăţimea terenului pârâtei.
A mai susţinut că, nu au fost construite pe terenul reclamantului imobilele a căror demolare a fost obligată prin hotărârea judecătorească şi că instanţa nu era în măsură să analizeze dacă construcţiile au fost edificate în baza unor autorizaţii de construcţii.
Reexaminând actele şi lucrările dosarului, criticile aduse sentinţei nu sunt fondate.
Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 189 alin. 1 şi 2 C.pr.civ. care prevăd că nu pot fi ascultaţi ca martori rudele şi afinii până la gradul trei inclusiv şi soţul chiar despărţiţi, prin întâmpinarea formulată în recurs reclamantul învederează aspectul că martorii pe care i-a propus nu îi sunt rude în grad prohibit de lege şi de altfel în încheierea de şedinţă în care s-a procedat la audierea martorilor P L şi P Ghe nu s-a consemnat vreo opoziţie din partea pârâtei la audierea acestora pe motiv de rudenie în grad prohibit de lege.
În soluţionarea cauzei, instanţa de fond a avut în vedere toate probatoriile administrate în cauză, analizând depoziţiile martorilor pe care însă le-a raportat la înscrisurile depuse la dosar şi la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Cât priveşte adeverinţa nr. 74/1998 în legătură cu care se susţine că există modificări instanţa de fond a avut în vedere că prin adresa nr. 6272 din 21.07.2010 se atestă că dimensiunile terenului ce aparţine pârâtei sunt de 28 metri în partea de Est şi de 29 metri în partea de Vest spre drumul judeţean conform adeverinţei menţionate.
De asemenea, s-a depus de aceiaşi comisie locală copia adeverinţei cu menţiunea conformităţii cu originalul.
Nota de constatare din 14 iulie 2010 reprezentând act oficial emis de Primăria comunei Bustuchin făcând referire la existenţa modificărilor din cuprinsul adeverinţei cu privire la dimensiunile terenului pârâtei precizează că dimensiunile reale sunt de 29 metri liniari în partea de vest spre drumul judeţean.
Chiar pârâta la interogatoriu a declarat că terenul său trebuie să aibă o lăţime de 29 metri .
Întrucât în forma iniţială expertiza s-a raportat la actele modificate care relevau o lăţime a terenului de 39 metri liniari la stradă în mod judicios instanţa de fond a încuviinţat obiecţiunile la raportul de expertiză care s-a raportat la dimensiunile reale relevate de înscrisurile depuse la dosar.
Este evident că ceea ce este discutabil este lăţimea terenului şi nu lungimea acestuia astfel că, digul de protecţie a râului Amaradia nu putea afecta decât lungimea terenurilor.
Ridicarea construcţiilor a fost dispusă prin luarea în considerare a amplasamentului acestora pe suprafaţa de teren determinată de către expert ca fiind ocupată fără titlu de către pârâtă, iar referirea la inexistenţa autorizaţiei de construcţie cu privire la aceste imobile are menirea de a evidenţia în plus edificarea lor abuzivă, pe un teren ce nu aparţine pârâtei.
Pentru considerentele arătate în baza art. 312 C.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
