Regim fiscal aplicabil.
Art. 126 alin. 2, art. 141, 147 alin. 1, 2, 7 lit. c), art.147 alin. 8 Cod fiscal;
Art. 47 alin. 2 H.G. 44/2004
Persoanelor impozabile ce realizează venituri din închirierea
imobilelor (operaţiuni scutite de T.V.A. fără drept de deducere, cf. art. 126
alin. 9 şi art. 141 alin.2 lit. e) Cod fiscal), cărora li se refacturează cheltuielile
cu utilităţile de către chiriaş, le este aplicabil regimul mixt definit de art. 147
alin. 1 Cod fiscal, urmând a avea dreptul de deducere al taxei printr-un
calcul pro-rata, potrivit alin. 2 al aceluiaşi text de lege.
Excluderea de la calculul pro-rata priveşte exclusiv operaţiunile
imobiliare accesorii activităţii principale, conform art.147 alin.7 lit.c Cod
fiscal, în a cărui noţiune în mod evident nu pot fi circumscrise cheltuielile
cu utilităţile ( art. 44 alin. 2 din H.G. nr. 44/2004) pentru care există drept de
deducere al TVA-ului.
(Decizia nr. 918 din 7 octombrie 2009)
Prin sentinţa nr. 855/16 iunie 2009 Tribunalul Vâlcea – secţia
comercială şi de administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de
reclamanta S.C. M-P S.R.L. prin care solicita, în contradictoriu cu Direcţia Generală
a Finanţelor Publice a Judeţului V., modificarea în parte a Deciziei nr.72/1.09.2008,
în sensul admiterii contestaţiei pentru suma de 688 lei şi 5.101 lei, sume pe care nu
le datorează bugetului de stat.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa a reţinut că
în perioada verificată operatorul economic a realizat atât venituri scutite fără drept
de deducere cât şi venituri impozabile cu drept de deducere, fiind o persoană
impozabilă cu regim mixt, motiv pentru care organele de inspecţie fiscală au
calculat corect pro-rate definitive pe anul 2007 şi trimestrul I al anului 2008,
rezultând diferenţe de TVA deductibilă în sumă de 224 lei la data de 31 martie
2008, pentru care au calculat şi majorări de întârziere în sumă de 464 lei.
Împotriva sentinţei în termen legal a formulat recurs reclamanta care a
susţinut că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, prin consemnarea
greşită a concluziilor formulate de reprezentantul său, deşi acesta a susţinut că este
exclus calculul pro-rata, iar argumentele primei instanţe sunt preluate din
motivarea intimatei. Expertiza a fost tratată superficial, deşi concluziile erau în sens
contrar soluţiei adoptate, fără a se analiza susţinerile recurentei privind aplicarea
disp.art.147 alin.3 – 4 şi art.147 alin.7 lit.c Cod fiscal coroborat cu art.47
alin.2 din Normele Metodologice din aplicarea Codului fiscal.
S-a mai susţinut că hotărârea este nelegală pentru că nu a luat în
considerare concluziile raportului de expertiză din care rezulta că recurenta nu era
obligată la calcularea pro-rata, iar prin răspunsul la obiecţiuni îşi păstrează aceleaşi
concluzii, stabilind că trebuie aplicare disp.art.147 alin.7 lit.c Cod fiscal care
exclude la calculul pro-rata valoarea operaţiunilor prevăzute la art.141 alin.2 lit.a şi
b, precum şi operaţiunile imobiliare în măsura în care acestea sunt accesorii ale
activităţii principale.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, încadrate în
disp.art.304 pct.8 şi 9 Cod pr.civilă, cât şi sub toate aspectele în temeiul art.3041
Cod pr.civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
Astfel, potrivit disp.art.147 alin.1 Cod fiscal persoana impozabilă care
realizează sau urmează să realizeze atât operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi
operaţiuni care nu dau drept de deducere este denumită în continuare persoană
impozabilă cu regim mixt, iar potrivit alin.2 dreptul de deducere a taxei pentru
aceasta se realizează printr-un calcul pro-rata.. Potrivit disp.art.147 alin.7 lit.c) Cod
fiscal se exclud din calculul pro-rata valoarea operaţiunilor prevăzute la art. 141
alin. (2) lit. a) şi b), precum şi a operaţiunilor imobiliare, altele decât cele prevăzute
la lit. a), în măsura în care acestea sunt accesorii activităţii principale. Raportat la
această dispoziţie expresă a legii trebuie clarificat aspectul ce ţine de stabilirea
regimului fiscal aplicabil persoanelor impozabile ce desfăşoară activităţi de
închiriere bunuri imobile, ce sunt operaţiuni impozabile fără drept de deducere, în
condiţiile în care li se refacturează cheltuielile de utilităţi.
Or, chiar reclamanta a recunoscut practic că îi este aplicabil regimul
mixt cât timp realizează operaţiuni atât cu drept de deducere cât şi fără drept de
deducere, însă apreciază nejustificat că regimul mixt priveşte doar existenţa unor
activităţi din care una să fie scutită de taxă . Din chiar înregistrările recurentei reiese
faptul că începând cu luna septembrie 2007 a realizat venituri din chirii care în
conformitate cu prevederile art.141 alin.2 lit.e Cod fiscal sunt venituri scutite fără
drept de deducere conform art.126 alin.9 Cod fiscal , pentru ca în perioada
septembrie 2007 -. martie 2008 să deducă TVA pentru cheltuielile cu utilităţile
refacturate de chiriaşi dar şi din achiziţionarea în regim de leasing a unui autoturism,
pentru care exista drept de deducere a TVA-ului.
Ca urmare, în mod corect s-a apreciat de către organele de inspecţie
fiscală că atât timp cât s-au realizat venituri scutite fără drept de deducere cât şi
venituri impozabile cu drept de deducere, operatorul economic este o persoană
impozabilă cu regim mixt, urmând a avea drept de deducere a taxei pro-rata.
Excluderea de la calculul pro-rata priveşte exclusiv ( conform art.147 alin.7 lit.c
Cod fiscal), doar operaţiunile imobiliare accesorii activităţii principale, în a cărui
noţiune în mod evident nu pot fi circumscrise cheltuielile cu utilităţile, pentru care
există drept de deducere al TVA-ului (sens în care a şi procedat reclamanta).
Cum operaţiunea în cauză nu apare printre cele prevăzute la art.141
Cod fiscal ca fiind scutite de TVA, iar atât furnizorii cât şi recurenta au înscris taxa
pe valoarea adăugată pe facturile emise, în mod evident aceasta reprezintă o
persoană impozabilă cu regim mixt, căruia i se aplică modul de calcul pro-rata.
De altfel, contrar susţinerilor recurentei, art.47 alin.2 din Normele
metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, prevăd,
în aplicarea disp.147 alin. (7) lit. c) din Codul fiscal, ce anume constituie operaţiuni
imobiliare şi anume operaţiuni de livrare, închiriere, leasing, arendare, concesionare
şi alte operaţiuni similare efectuate în legătură cu bunurile imobile, între acestea
neînscriindu-se cheltuielile cu utilităţile unui imobil.
În consecinţă, pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, reţinându-se că
în speţă erau aplicabile şi disp.art.147 alin.8 Cod fiscal, în sensul deducerii TVA
prin calcul pro-rata, Curtea a respins recursul ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1
Cod pr.civilă.
