Potrivit dispozitiilor articolului 149 din completate cu dispozitiile Codului de procedura civila, cererea de interventie în interes propriu formulata de un creditor nu este compatibila cu Legea nr. 85/2006.
– articolul 49 Cod procedura civila ;
– articolul 149 din Legea nr. 85/2006;
Prin sentinta comerciala nr., pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VII – a Comerciala în dosarul nr.. a fost admisa exceptia tardivitatii si respinsa contestatia debitorului ca tardiv formulata.
S-au admis cererile creditoarelor, iar în baza articolului 33 alin.4 din Legea nr. 85/2006, s-a deschis procedura generala a insolventei împotriva debitoarei SC E. G. SRL , în contradictoriu cu creditoarele SC . I.D.P.A. SRL , SC . O.I. SRL si SC . D.P. SRL .
Conform art. 33 alin.2 din Legea 85/2006 în termen de 10 zile de la primirea copiei debitorul trebuie fie sa conteste, fie sa recunoasca existenta starii de insolventa.
În speta, debitoarea a primit copia cererii formulata de creditoarea SC . I.D.P.A. SRL la data de 21.10.2009, iar cererile de interventie la data de 07.12.2009, însa debitoarea a formulat contestatie abia la 01.02.2010, cu depasirea termenului mentionat.
Conform art.3 pct.6 din lege prin creditor îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii se întelege creditorul a carui creanta împotriva patrimoniului debitorului este certa, Iichida si exigibila de mai mult de 30 zile.
De asemenea, conform art.3 pct.1 din lege insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Potrivit art.379 alin. 3 Cod procedura civila creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din însusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau chiar recunoscute de el.
In speta, s-a constatat ca SC I.D.P.A. SRL a livrat debitoarei marfuri în valoare de 40.965,23 lei conform facturilor fiscale depuse la dosarul cauzei si acceptate la plata conform art.46 Cod Comercial, prin semnatura reprezentantului societatii si aplicarea stampilei societatii.
Sub aspectul platilor partiale efectuate de societatea debitoare judecatorul sindic a constatat ca acestea sunt nesemnificative si în nici un caz nu conduc la coborârea creantei sub pragul minim prevazut de lege (sunt în suma de 1.858,5 lei).
Astfel, creanta creditoarei este SC I. D.P.A. SRL certa, fiind constatata prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei si recunoscuta de debitoare; este lichida si determinata, este exigibila de mai mult de 30 zile.
Cu referire la creantele creditoarelor interveniente SC . D.P. SRL si SC . O.I. SRL judecatorul sindic a constatat ca între societatea debitoare si acestea au fost încheiate contracte de vânzare cumparare legume si fructe, în baza carora au fost emise facturi fiscale acceptate la plata conform art. 46 Cod Comercial. Caracterul cert al creantelor solicitate este dovedit prin însasi stabilirea în sarcina debitoarei a obligatiei de plata, în contractele mentionate ce reglementeaza raporturile dintre parti.
Cu privire la discontul de 5% conform contractelor acesta se acorda doar în situatia încasarii facturilor fiscale aferente marfii vândute si nu doar prin faptul acceptarii comenzii sau emiterii fiscale.
Referitor la facturile fiscale ce nu se regasesc în contabilitatea debitoarei judecatorul sindic retine ca aceasta este în culpa atâta timp cât facturile fiscale au fost acceptate la plata conform art.46 Cod Comercial.
Astfel, creantele creditoarelor interveniente SC . D.P. SRL si SC . O.I. SRL sunt certe, fiind constatata prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei si recunoscute de debitoare, sunt lichide si determinate, sunt exigibile de mai mult de 30 zile.
În consecinta, judecatorul sindic a constatat ca în speta sunt îndeplinite dispozitiilor art.33 alin.6 din legea 85/2006 privind procedura generala a insolventei.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs în termenul legal, motivat, debitoarea SC E. G. SRL , care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocând în motivele de recurs ca în speta nu este îndeplinita niciuna dintre conditiile cerute de lege si anume, recurenta nu este în imposibilitate de plati (nu este în insolventa); creanta nu este certa, lichida si exigibila, valoarea – prag ceruta de lege fiind mai mica de 30.000 lei.
S-a mai invocat ca între SC E. G. SRL si SC I. D. P. A. SRL s-a încheiat un proces-verbal de predare-primire prin care recurenta a predat creditoarei un numar de 4 bilete la ordin având seria .. numarul … în valoare de 37389,81 lei ce reprezinta valoarea soldului pe care societatea îl are fata de creditoare.
În nota de la subsolul procesului-verbal se arata (de catre ambele parti) ca ar mai ramâne de achitat diferenta de 2884,38 lei, suma care urmeaza a fi punctata si achitata în maxim 15 zile, iar dupa punctare aceasta s-a redus considerabil.
În ceea ce priveste valoarea-prag impusa de lege pentru a provoca cererea de deschidere a procedurii insolventei, tot din procesul – verbal mai sus aratat rezulta ca ar mai fi fost vorba despre o diferenta de 2884,38 lei, deci sub valoarea minima de 30.000 lei prevazuta de lege.
Debitoarea recurenta invoca si faptul ca intimata creditoare SC I.D.P.A. SRL a renuntat la dreptul pretins prin cererea de deschidere a procedurii, întrucât SC E. G. SRL nu mai are nicio datorie fata de aceasta, depunându-se la dosarul cauzei o cerere de renuntare a acestei creditoare, întemeiata pe dispozitiile articolului 247 Cod procedura civila, la dreptul pretins în cererea de deschidere a procedurii insolventei.
În ce priveste cererile de interventie în interes propriu formulate de catre SC O. I. SRL si SC . D.P. SRL , s-a invocat ca acestea sunt inadmisibile în cadrul procedurii de insolventa.
Examinând recursul declarat de catre debitoarea SC E. G. SRL , în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele de recurs invocate, cu dispozitiile articolului 3041 Cod procedura civila, ale Legii nr.85/2006 si celelalte prevederi legale incidente în caza, Curtea apreciaza ca acesta este fondat, având în vedere urmatoarele considerente: prin cererea înregistrata la data de 14.10.2009, creditoarea SC I.D.P.A. SRL a solicitat deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea SC E. G. SRL , motivând ca se afla în stare de insolventa si ca îi datoreaza creanta în valoare de 40.965,23 lei.
La data de 07.12.2009, SC O. I. SRL si SC . D.P. SRL au formulat cereri de interventie în interes propriu, prin care au solicitat deschiderea procedurii de insolventa în contradictoriu cu debitoarea SC E. G. SRL pentru creantele de 72.759,82 lei si respectiv 85.472,76 lei, majorate ulterior.
Curtea retine ca la dosarul cauzei (fila 318 dosar C.A.B.) s-a depus un înscris emis de catre creditoarea SC I.D.P.A. SRL , în care se precizeaza ca aceasta renunta la dreptul pretins în cererea de deschidere a procedurii insolventei, în temeiul articolului 247 Cod procedura civila, întrucât debitoarea SC E. G. SRL nu mai are nicio datorie fata de creditoare.
Renuntarea la dreptul subiectiv se poate face oricând în cursul judecatii, fie în fata instantei de fond, fie în fata instantei de recurs.
Legea nu mai cere consimtamântul pârâtului, indiferent de momentul la care intervine renuntarea la drept, deoarece nu mai exista riscul de a fi chemat în judecata pentru valorificarea dreptului subiectiv la care s-a renuntat.
Sub aspectul cererilor de interventie în interes propriu formulate de catre SC O.I. SRL si SC . D.P. SRL , Curtea apreciaza ca acestea sunt inadmisibile.
Astfel, procedura insolventei începe printr-o cerere “introductiva” la instanta competenta (tribunalul), pentru care legea prevede calitatea procesuala activa în principal pentru debitor sau pentru unul ori mai multi creditori.
Cererea introductiva înseamna începerea procedurii, iar nu deschiderea acesteia, care constituie o institutie aparte în materia insolventei (dispunerea deschiderii procedurii intervine abia în raport cu admiterea cereri introductive).
Astfel, cererea de interventie este inadmisibila în faza de judecata a cererii introductive, dat fiind caracterul special al reglementarii legale a procedurii, care nu prevede ingerinta unei asemenea cereri de judecata respectiva.
Reglementarea procedurii insolventei nu poate permite oricui si oricând sa intervina în derularea acestei procedurii speciale, în mod similar procedurii civile de drept comun, pentru ca nu ar mai fi o procedura eficienta, derulata cu celeritate.
Astfel, în ce priveste creditorii, recunoasterea posibilitatii formularii de catre acestia a cererilor de interventie, pe de o parte, contravine procedurii speciale a insolventei, iar pe de alta parte, aceasta ar impieta grav celeritatea derularii procedurii, careia i-ar conferi tipicul lent propriu unei judecati de drept comun.
În situatia în care un alt creditor doreste sa îsi valorifice creanta împotriva debitorului potrivit procedurii insolventei prevazuta de Legea nr.85/2006, aceasta procedura speciala pune la dispozitia acestuia un alt mijloc procesual, în conformitate cu dispozitiile articolului 31 alin.3 din lege, respectiv de a formula o cerere separata de deschidere a procedurii insolventei, urmând ca aceasta sa fie conexata la cererea de insolventa pendinte.
Pentru aceste motive, Curtea a respins ca inadmisibile cererile de interventie formulate în cauza.
Sub aspectul exceptiei tardivitatii contestatiei debitoarei, în mod corect s-a retinut de catre instanta de fond ca aceasta a fost tardiv formulata, fata de dispozitiile articolului 33 alin.2 din Legea nr.85/2006, întrucât societatea debitoare a primit cererea creditoarei SC I.D.P.A. SRL la data de 21.10.2009, iar contestatia a fost formulata la data de 01.02.2010, peste termenul de 10 zile de la primirea cererii creditoarei.
În temeiul dispozitiilor articolului 312 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul declarat de catre debitoarea SC E. G. SRL, a modificat în parte hotarârea atacata, în sensul ca a luat act de cererea de renuntare a creditoarei SC I.D.P.A. SRL si a respins cererea acestei creditoare de deschidere a procedurii. Au fost respinse ca inadmisibile cererile de interventie formulate de SC O. I. SRL si SC . D.P. SRL , mentinându-se celelalte dispozitii ale hotarârii atacate.
(Decizia comerciala nr.93 din 20 ianuarie 2011 -Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a V- a Comerciala)
