Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. LEGEA 544/2001 PRIVIND LIBERUL ACCES LA INFORMAŢIILE DE INTERES PUBLIC. INFORMAŢII FISCALE PRIVIND UN CABINET AVOCAŢIAL.
-art. 12 lit.b din Legea 544/2001;
-art.2 lit.b din Legea 544/2001;
-art.13 din Legea 544/2001;
-art.11 din OG 921/2003.
Potrivit art. 2 lit. b) din Legea 554/2001, prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei.
Potrivit art. 2 lit. b) din Legea 554/2001, prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei.
Legea exceptează de la liberul acces al cetăţenilor informaţiile privind datele personale (art. 12 alin. 1 lit. d), acestea fiind definite la art. 2 lit. c) din lege ca fiind orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă.
Este evident, din simpla lecturare a solicitării reclamantului, că cererea sa nu vizează nici o informaţie care să privească activitatea sau să rezulte din activitatea instituţiei publice căreia i se adresează solicitarea, ci vizează anumite informaţii privind declaraţiile de înregistrare fiscală a doua cabinete individuale de avocatură.
De asemenea, informaţiile solicitate de reclamantul recurent constituie secret fiscal, art. 11 din OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală interzicând divulgarea secretului fiscal, iar condiţiile art. 4 nu sunt îndeplinite pentru soluţionarea favorabilă a cererii reclamantului, întrucât cererea se referă tocmai la două persoane determinabile.
Nu în ultimul rând, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, reclamantul nu a invocat nici o împrejurare care să facă aplicabile prevederile art.13 din Legea 544/2001 referitoare la informaţii care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică.
Prin sentinţa nr. 250/01.04.2009, Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul S.F. împotriva pârâtei DGFP.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că informaţiile solicitate de reclamant vizează informaţii fiscale ce privesc două cabinete de avocat, informaţii care potrivit art.12 alin.1 lit.d din Legea 544/2001 coroborat cu art.11 Cod procedură fiscală sunt exceptate de la accesul liber al cetăţenilor.
Potrivit art. 12 lit. d din Lg.544/2001, „ se exceptează de la liberul acces al cetăţenilor prevăzut la art.1 din lege, informaţiile privind datele personale”.
După cum reclamantul afirmă, solicită o copie de pe declaraţia de înregistrare fiscală a celor două cabinete reprezentate prin avocaţii Domocoş Corina şi Popoviciu Marius, declaraţii ce conţin date personale ale acestora precum şi aspecte fiscale, care potrivit art.11 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală constituie secret fiscal şi sunt exceptate de la a fi făcute publice, cu anumite excepţii ce nu sunt incidente în speţă.
Reclamantul nu a invocat nici o împrejurare care să facă aplicabile prevederile art.13 din Legea nr. 544/2001.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs S.F., solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii formulate astfel cum a fost precizată, precum şi acordarea de daune morale în cuantum de 100.000 lei.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că informaţiile de interes public solicitate nu se pot încadra în art. 12 alin. 1 lit. d) din Legea 544/2001, întrucât nu a solicitat informaţii cu privire la datele personale ale persoanelor. Potrivit art. 13 din Legea 544/2001, cabinetele individuale de avocaţi cu privire la care au fost solicitate informaţiile, funcţionează ilegal, pentru nerespectarea prevederilor art. 1-15 din Legea 21/1924.
Examinând sentinţa recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut că recursul este nefondat, l-a respins şi a menţinut ca legală şi temeinică sentinţa recurată.
Prin cererea formulată de reclamantul recurent către Direcţia Generală a Finanţelor Publice, acesta a solicitat a i se comunica, în temeiul Legii 544/2001, declaraţiile de înregistrare fiscală – formularul MFP 14.13.01.10.11/1 cu privire la CIA D.C. şi CIA P.M.T.
Or, este evident, din simpla lecturare a solicitării reclamantului, că cererea sa nu vizează nici o informaţie care să privească activitatea sau să rezulte din activitatea instituţiei publice căreia i se adresează solicitarea, ci vizează anumite informaţii privind declaraţiile de înregistrare fiscală a doua cabinete individuale de avocatură.
Legea exceptează, însă, de la liberul acces al cetăţenilor informaţiile privind datele personale (art. 12 alin. 1 lit. d)), acestea fiind definite la art. 2 lit. c) din legea ca fiind orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă.
De asemenea, informaţiile solicitate de reclamantul recurent constituie şi secret fiscal, art.11 din OG 92/2003 interzicând divulgarea secretului fiscal, iar condiţiile alin.4 nu sunt îndeplinite pentru soluţionarea favorabilă a cererii reclamantului, întrucât cererea se referă tocmai la două persoane determinate.
Nu în ultimul rând, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, reclamantul nu a invocat nici o împrejurare care să facă aplicabile prevederile art. 13 din Legea 544/2001.
Faţă de considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost respins recursul ca nefondat şi menţinută ca legală şi temeinică sentinţa recurată.
