Cererea pentru înscrierea în fals se poate face numai personal de către partea care defăimează înscrisul sau prin mandatar cu specială.
Dacă partea care s-a înscris în fals arată şi pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând procurorului înscrisul defăimat ca fals, precum şi procesul-verbal care constată starea materială a înscrisului.
Dacă instanţa penală nu poate fi sesizată, fie pentru că autorul falsului nu a fost identificat, fie pentru că acţiunea penală s-a stins ori s-a prescris, falsul se va cerceta pe cale incidentală de către instanţa civilă, prin orice mijloace de dovadă.
Prin încheierea din 11.06.1998, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a fost suspendată judecarea cererii formulată de reclamanţii L.L.G. şi C.M. împotriva pârâţilor L.B., L.E.S., F.C., I.G., I.R. şi L.M. – cerere având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 14.05.1976 între F.C. şi I.M.
Pentru a pronunţa încheierea de suspendare a judecării cauzei, instanţa a reţinut în fapt că, pârâţii s-au înscris în fals împotriva actului încheiat la 14.05.1976, contestând semnătura cumpărătoarei L.M., şi susţinând că semnătura de pe act aparţine numitei L.L.G.
în drept, instanţa a reţinut că, în baza art. 183 Cod procedură civilă, se impune suspendarea judecării cauzei şi trimiterea la Parchet, pentru verificarea înscrisului ce se pretinde a fi fals.
împotriva acestei încheieri au declarat apel reclamanţii L.L.G. şi C.M., iar prin decizia civilă nr. 3.497 din 8.12.1998, Tribunalul Bucureşti – secţia a lll-a civilă a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că, în speţă, au fost respectate de către instanţă dispoziţiile art. 180-183 Cod procedură civilă, pentru suspendarea cauzei.
împotriva aceste decizii au declarat recurs apelanţii L.L.G. şi C.M., solicitând casarea ei pentru interpretarea şi aplicarea greşită a art. 184 Cod procedură civilă, în sensul că, falsul putea fi cercetat de instanţa civilă prin administrarea unei probe constând în expertiza grafică, deoarece fapta penală s-a prescris, fiind săvârşită în urmă cu 22 de ani şi, în aceste condiţii, trimiterea dosarului la Parchet, pentru cercetări, ar reprezenta o tergiversare inutilă a unei cereri care se află pe rolul instanţelor de 5 ani.
Recursul este fondat.
Instanţa de apel a apreciat greşit că au fost respectate dispoziţiile art. 180-183 Cod procedură civilă, pentru suspendarea cererii.
Din punct de vedere procedural cererea pentru înscriere în fals se face de către parte personal, pentru a-şi asuma răspunderea, şi nu de către avocatul acesteia.
Pe fond, suspendarea judecării cauzei în baza art. 183 Cod procedură civilă nu are loc de drept.
Instanţa poate suspenda judecata dacă există o justificare temeinică în acest sens.
în speţă, instanţa nu a motivat în nici un fel măsura suspendării, apreciind că suspendarea operează de drept, fiind impusă de art. 183 Cod procedură civilă – ceea ce reprezintă o aplicare greşită a acestui text de lege.
Rejudecând apelul, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va admite cererea şi va desfiinţa încheierea de suspendare, dispunând trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
în ceea ce priveşte declaraţia avocatului pârâţilor privind falsul înscrisului din 14.05.1976, instanţa va proceda conform art. 184 Cod procedură civilă -cercetând falsul prin orice mijloace de dovadă, deoarece, în speţă, nu este caz de judecată penală, iar cererea de suspendare a cauzei a reprezentat un abuz de drept procesual provocat de către pârâţi – prin mandatarul lor – cea ce a avut ca efect tergiversarea judecării cauzei. (Judecator Alina Iuliana Tuca)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 1.915/1999)
