Prin sentinta civila nr.997 din 29.04.2009, Judecatoria Sighetu Marmatiei a admis în parte cererea creditoarei SC „S C” SRL si a somat debitoarea SC „T. B.” SRL, sa-i achite, în termen de 20 zile de la comunicarea ordonantei de plata, suma de 53.213 lei reprezentând pretentii si 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Instanta a retinut ca cererea creditoarei este doar în parte justificata, cu privire la debitul reprezentând diferenta de pret iar penalitatile de întârziere solicitate nefiind acordate întrucât nu au fost stabilite prin conventia partilor.
Instanta a stabilit astfel ca sunt îndeplinite conditiile art.1 din OG nr.5/2001, creanta solicitata fiind certa, lichida si exigibila.
Împotriva acestei hotarâri, debitoarea a formulat cerere în anulare, instanta respingând-o ca neîntemeiata, potrivit sentintei civile nr.1931 din 29.07.2009.
Împotriva acestei hotarâri, debitoarea a declarat recurs, solicitând casarea sentintei si în rejudecare, admiterea cererii în anulare, cu consecinta anularii sentintei (ordonantei) care contine somatia de plata.
Tribunalul a pus în discutia partilor admisibilitatea acestui recurs, raportat la dispozitiile art.8 alin.5 din OG nr.5/2001 modificata, potrivit carora „Hotarârea prin care a fost respinsa cererea în anulare este irevocabila”.
Întrucât potrivit art.299 Cod pr. civila sunt supuse recursului hotarârile date fara drept de apel, cele date în apel, precum si în conditiile legii, hotarârile altor organe cu activitate jurisdictionala, instanta constata ca prezenta hotarâre, care este deja irevocabila, nu poate face obiectul verificarii pe calea recursului.
Pentru aceste considerente tribunalul a constatat inadmisibilitatea recursului si a dispus în consecinta, respingerea acestuia.
