organele vamale – neprelungire termen – consecinţe
Prin sentinţa civilă 60/C/30.06.2005, Tribunalul Braşov a respins acţiunea reclamantei S.C. „I. R. I. E.” S.R.L. în contradictoriu cu D.G.F.P. Braşov şi D. R. V. Braşov, reţinând următoarele considerente:
Aşa cum s-a arătat prin întâmpinările formulate de pârâte şi chiar de reclamantă prin acţiunea formulată, potrivit art. 92 alin. (3) din Codul Vamal, prelungirea termenului pentru încheierea regimului vamal suspensiv se face la cererea expresă şi justificată a titlului operaţiunii, cu aprobarea autorităţii vamale.
Reclamanta susţine că a formulat o cerere expresă şi justificată de a se aproba prelungirea termenului cu încă 18 luni însă nu a probat această susţinere, motiv pentru care urmează a fi înlăturată, nefiind luată în considerare de instanţă în soluţionarea cauzei. Mai mult, pretinsa cerere formulată de reclamantă aşa cum rezultă din acţiune ar fi fost depusă ulterior expirării termenului pentru încheierea regimului vamal suspensiv care a fost stabilit prin Autorizaţia de admitere temporară nr. 7237/16.06.2002, în data de 12.11.2004.
Ori din acţiune rezultă că această cerere ar fi fost depusă ulterior datei de 12.01.2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S.C. „I. R.I.E.” pentru următoarele motive:
Organele fiscale şi instanţa de fond nu au luat în considerare actul adiţional la contractul de leasing prin care s-a decis prelungirea acestei convenţii. Se invocă buna – credinţă a societăţii în cazul de faţă, legat de defectarea utilajelor şi intrarea societăţii în reorganizare judiciară, eveniment independent de voinţa proprie care nu pot fi circumscrise noţiunii de culpă.
Recursul este nefundat.
Conform Autorizaţiei de admitere temporară nr. 7237/16.06.2000 recurenta a beneficiat de regim vamal suspensiv până la data de 12.11.2004 pentru două maşini de fabricat lumânări şi o maşină electrică de topit ceara în baza contractului de leasing nr. 2/30.11.1999 în conformitate cu prevederile
O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing. Legea nr. 90/1998 pentru aprobarea O.G. nr. 51/1997 şi Legea nr. 99/1999 privind măsuri pentru accelerarea reformei economice (art.25).
Întrucât titularul operaţiunii nu a încheiat regimul vamal de admitere temporară, autoritatea vamală a încheiat din oficiu acest regim întocmind actele constatatoare nr. 3820/3821/23.11.2004, având la bază declaraţia vamală depusă de recurenta (D.V.D. nr. 15927/16.06.2000). Astfel în situaţia în care titularul regimului (recurenta) nu depune la Vamă în termenul acordat (în cazul de faţă: 12.11.2004) documentaţia pentru încheierea regimului vamal suspensiv sau cererea expresă şi justificată privind prelungirea termenului pentru încheierea regimului suspensiv, autoritatea vamală încheie din oficiu acest regim, luând totodată măsurile de recuperare a datoriei vamale, devenită exigibilă la termenul de încheiere, potrivit art. 159 alin. 2 Cod Vamal.
În mod corect instanţa de fond a respins susţinerile recurentei cu privire la depunerea unei cereri privind prelungirea termenului pentru încheierea regimului vamal suspensiv, întrucât cererea nu era datată, recurenta nefăcând vreo dovadă în sensul că această cerere a fost expediată prin serviciul poştal sau că ar fi fost prezentată organelor vamale.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefundat.
