Legea nr. 64/1995, art. 137
Latura obiectivă a faptei prevăzute de art. 137 lit. d), constă nu numai în neţinerea evidenţei contabile în principiu, ci şi în ţinerea unei contabilităţi neconforme cu legea contabilităţii.
Astfel, deşi fapta nu este direct cauzatoare de prejudiciu, ea poate ocaziona starea de , fiind asociată cu ascunderea unei părţi din activul societăţii faptă, reţinută la art. 137 lit. e).
Decizia nr. 516/R din 3 octombrie 2006 – V.C.
Prin sentinţa civilă nr. 173/203.2006 pronunţată de Tribunalul Braşov, Secţia comercială şi de administrativ în dosarul nr. 1872/2002, s-a admis acţiunea formulată de lichidatorul judiciar S.C. „C.L.” S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B.G. şi M.A.S.
Au fost obligaţi pârâţii în calitate de administratori ai debitoarei
S.C. „V.I.” S.R.L., să suporte din averea personală pasivul acestei societăţi, în cuantum de 160.761,27 RON.
Recursurile sunt parţial întemeiate.
Instanţa a reţinut ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea în atragerea răspunderii administratorului B.G., întrucât prescripţia curge de la data când lichidatorul judiciar a luat la cunoştinţă că recurenţii sunt cercetaţi în dosarul penal nr. 81/2002 şi că documentele societăţii debitoare ridicate în vederea efectuării cercetării penale au fost restituite către M.A.S. şi B.E., respectiv 19 mai 2005, termenul de prescripţie fiind cel general, de 3 ani. Ori acţiunea a fost depusă la 27.10.2005, fără a fi împlinit termenul de prescripţie şi fără ca procedura să fie închisă, acţiunea fiind admisibilă.
Lichidatorul judiciar şi-a întemeiat acţiunea în atragerea răspunderii administratorilor pe dispoziţiile art. 137 alin. (1) lit. a), d), e) din Legea nr. 64/1995 republicată şi modificată, judecătorul-sindic apreciind că sunt incidente aceste dispoziţii faţă de următoarea stare de fapt: neţinerea contabilităţii societăţii conform legii, lipsa bunurilor pe care le deţine, conform evidenţei fiscale, mărirea fictivă a pasivului societăţii, reţinerea evidenţei bunurilor societăţii, absenţa proba-ţiunii referitor Ia achiziţii şi înstrăinării ca şi cauzelor exoneratoare de răspundere, nepredarea documentelor contabile Ia termenele fixate.
Raportând criticile recurenţilor la consideraţiile judecătorului sindic, se reţin ca întemeiate recursurile în ceea ce priveşte aplicabilitatea art. 137 lit. a) din Legea nr. 64/1995 şi întinderea prejudiciului.
Astfel, latura obiectivă a faptei prevăzute de art. 137 lit. d), constă nu numai în neţinerea evidenţei contabile în principiu, ci şi în ţinerea unei contabilităţi neconforme cu legea contabilităţii.
Astfel, deşi fapta nu este direct cauzatoare de prejudiciu, ea poate ocaziona starea de insolvenţă, fiind asociată cu ascunderea unei părţi din activul societăţii faptă, reţinută la art. 137 lit. e).
în acest context acţiunea în atragerea răspunderii părţilor este întemeiată pentru art. 137 lit. d) şi e), justificându-se obligarea pârâţilor la plata unei părţi din pasivul societăţii egală cu valoarea activelor deturnate.
în speţă, discuţiile nu trenează, în principal, în jurul predării ori nepredării documentelor contabile către M.A.S., de către organul de cercetare penală, ori a nepredării de către recurenţii M. şi B., conform art. 33 alin. (I) din Legea nr. 64/1995 a documentelor contabile la dosarul de faliment, ci a nelegalităţii acestei contabilităţi. Ori în raportul de expertiză extrajudiciară cu caracter contabil, depus la dosarul cauzei filele 14-30, se arată că în perioada 30.06.2001 -25.02.2002 evidenţa primară, analitică şi sintetică a înregistrat abateri de la legea contabilităţii şi disciplina financiar contabilă, existând necorelări între datele din balanţele de verificare şi datele declarate la organele fiscale, fiind inexistent procesul-verbal de predare primire a mijloacelor fixe cu inventarul aferent (urmare a vânzării din 25.02.2002), ca şi ţinerea contabilităţii primare de o persoană fizică, lără ca aceasta să aibă încadrarea cuvenită, ori raporturi de muncă (21.08.2001 – 1.02.2002).
Nu putem reţine că simpla depunere a unei plângeri penale, fără existenţa unei hotărâri definitive de condamnare a lui M.A.S., ar constitui o cauză exoneratoare de răspundere, întrucât în cazul pluralităţii de administratori, legea prevede răspunderea solidară a administratorilor pentru nerespectarea obligaţiilor ce privesc existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere, strictă îndeplinire a îndatoririlor pe care legea şi actul constitutiv le impun (art. 73 din Legea nr. 31/1990), iar o cauză exoneratoare de răspundere de drept comun nu s-a invocat.
Greşită este raţiunea potrivit căreia atâta timp cât nu există relaţie de cauzalitate între pasivul societăţii şi evidenţa contabilă în perioada în care a controlat activitatea S.C. „V.I.” S.R.L. nu s-ar întruni condiţiile privind răspunderea sa, întrucât relaţia de cauzalitate prevede raportul dintre fapta încriminată la art. 137 şi starea de insolvenţă, ori mai bine spus fapta ce-a contribuit la starea de insolvenţă a societăţii.
în aceeaşi ordine de idei, este de precizat că, B.G. a deţinut calitatea de administrator, atât de fapt cât şi de drept, până la intrarea în procedura reorganizării judiciare şi a falimentului S.C. „V.I.” S.R.L. (29.05.2002).
Relativ la deturnarea activului, şi aplicabilitatea art. 137 lit. e), reţinem că bilanţul la 31.12.2001, reţine un total al activelor de 573.385 mii lei, lichidatorul identificând în anul 2004 un total al activelor de 23.637.000 lei, lipsă fiind activele în valoare de
549.748.000 lei.
Rezultă că răspunderea solidară a acestora urmează să fie antrenată în condiţiile art. 137 lit. d), e), pentru valoarea prejudiciului de 549.748.000 lei, fiind ţinut la plata părţii din pasiv ocazionată prin faptele sus-amintite.
Se susţin criticile privind înlăturarea art. 137 lit. a), întrucât nu s-a probat folosinţa bunurilor ori creditelor societăţii în folosul propriu ori al unei alte societăţi.
