Legea nr. 64/1995, art. 137
Legea nr. 64/1995. Obligativitatea comunicării raportului administratorului judiciar creditorilor. Posibilitatea soluţionării cererii privind atragerea răspunderii persoanelor vinovate pentru ajungerea societăţii în stare de după data închiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.
C.A. Alba-lulia, Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 1414 din 8 noiembrie 2006
Prin sentinţa civilă nr. 145/F/2006, pronunţată de Trib. Alba în dosar nr. 4119/2005 s-a declarat tabelul creanţei definitiv consolidat şi s-a dispus afişarea acestuia, s-a încuviinţat decontul lichidatorului şi în temeiul art. 130 Legea nr. 64/95 republicată, în 2004 a fost încheiată procedura falimentului declanşată împotriva debitoarei SC E. E. SRL, s-a dispus radierea societăţii debitoare din registrul comerţului, iar lichidatorul şi toate persoanele care l-au asistat au fost descărcate de orice îndatorire sau responsabilităţi cu privire la procedură.
S-a stabilit termen pentru soluţionarea cererii de atragere a răspunderii administratorilor sociali ai debitoarei D. M. şi M. Ş.
S-a reţinut că debitoarea se află în încetare de plăţi de mai mult de 30 de zile, că nu a formulat contestaţie împotriva deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, ca prin încheierea nr. 84/F/2006 din 14 martie 2006 s-a dispus intrarea în faliment, iar împotriva raportului final al lichidatorului, nu s-au depus nici o contestaţie şi nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare derulării procedurii.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs creditoarea AVAS care solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei nr. 145/F din 9 mai
2006 în temeiul prevederilor art. 304 C. proc. civ. şi 304 1 C. proc. civ.
Susţine în esenţă, că nu s-a depus un raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor apariţiei stării de insolvenţă şi menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi că s-a dispus închiderea procedurii de faliment fară a exista o soluţie pronunţată faţă de cererea de angajare a răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate de ajungerea societăţii în stare de faliment.
Se susţine că executarea silită a persoanelor obligate la plata pasivului trebuie începută în cadrul procedurii de faliment şi că în temeiul art. 140 alin. (2) Legea nr. 64/1995 republicată, poate continua şi după închiderea procedurii.
Curtea a constatat că recursul este neîntemeiat.
A reţinut că la fila 51 din dosarul de faliment nr. 1760/57/2006 este depus raportul administratorului judiciar care conţine şi o menţiune cu privire la cauzele care au determinat starea de încetare de plăţi a debitoarei, raport care a fost notificat inclusiv creditoarei AVAS conform notificării şi tichetului de recomandate de la fila 54, din dosar faliment.
împotriva acestui raport creditoarea AVAS nu a avut obiecţiuni şi nici nu a indicat alte cauze sau împrejurări, nu a propus administrarea altor dovezi cu privire la cauzele ce au determinat insolvenţă debitoarei aspecte faţă de care primul motiv de recurs apare ca neîntemeiat.
Cu privire la neatragerea răspunderii până la data închiderii procedurii se reţine că şi acest motiv este neîntemeiat.
Cererea de atragere a răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea societăţii în stare de insolvenţă nu poate fi soluţionată decât în momentul în care se cunoaşte exact cuantumul pasivului rămas neacoperit, respectiv când sumele din valorificarea bunurilor au fost distribuite în totalitate, ori la acest moment se dispune închiderea procedurii.
Cum soluţionarea cererii privind atragerea răspunderii trebuie să ui meze calea unui proces de drept comun în care se fac dovezi cu privire la fapta, prejudiciu şi raport de cauzalitate dintre acestea, nu există nici un impediment în soluţionarea cererii chiar şi după închiderea procedurii.
Textul art. 140 la care s-a referit recurenta nu face decât să susţină teza potrivit căreia închiderea procedurii şi atragerea răspunderii sunt două faze diferite, ultima succedând celei dintâi.
Faţă de acestea în temeiul art. 312 C. proc. civ., a fost respins recursul creditoarei AVAS şi menţinută hotărârea atacată ca legală şi temeinică.
