Dosar nr. xxx/193/2011 Rezoluţiune contract
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA BOTOŞANI
SECŢIA CIVILĂ
Sentinţa Nr.
Şedinţa publică de la
Completul compus din:
PREŞEDINTE
Grefier
Pe rol pronunţarea asupra cauzei civil privind pe reclamant SC SRL şi pe pârât S. G., având ca obiect rezoluţiune contract.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de xxx şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când instanţa xxx 2012, când,
INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei de faţă:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de xxx2009 sub nr. xxx/193/2009, reclamanta SC SRL, prin reprezentant legal T. M., a chemat în judecată civilă pe pârâtul S. G., solicitând ca, în contradictoriu cu acesta, să se dispună rezoluţiunea contractului de schimb încheiat la data de xxx2008 pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei de predare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului în sensul obligării pârâtului alternativ, fie la restituirea cantităţii de 6460 kg porumb, fie la restituirea contravalorii în bani, respectiv 3.553 lei, cu obligarea pârâtului şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, se arată că la data de xxx2008 părţile au încheiat un contract de schimb având ca obiect predarea de către SC SRL a unei cantităţi de 6460 kg porumb la preţul de 0,55 lei/kg, în schimbul unei cantităţi de cherestea de brad, la preţul de 320 lei m.p., în valoare de 3.553 lei. Deşi reclamanta a predat cantitatea de porumb la data încheierii contractului, pârâtul nu şi-a respectat obligaţia de predare a cantităţii de cherestea, refuzând îndeplinirea acestei obligaţii şi ulterior notificării sale în acest sens.
Prin precizările formulate la data de xxx 2010 (fila 21 din Dosar nr. xxx/193/2009) şi completate prin nota de concluzii scrise, reclamanta arată că, schimbul convenit de părţi vizează bunuri mobile, având la bază consensualismul specific vânzării, nefiind aplicabile în cauză regulile de formă cerute sub sancţiunea nulităţii, pentru schimbul de bunuri imobile. Reclamanta solicită admiterea acţiunii invocând un temei subsidiar, şi anume, îmbogăţirea fără justă cauză, cu precizarea că patrimoniul său a suferit o diminuare prin predarea către pârât a cantităţii de 6460 kg porumb.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1020, art.1021, art.1320 Cod civil.
În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorii M. C, H. S. şi A. I., ale căror declaraţii au fost consemnate şi ataşate la dosar –filele 16, 17, 29 – Dosar nr. xxx/193/2009 .
Legal citat, pârâtul S. G. s-a prezentat în instanţă şi a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care arată că înţelegerea părţilor nu a fost schimbul de bunuri pretins de reclamantă, ci depozitarea temporară a unei cantităţi de porumb în vehiculul său, marfă care, fiind perisabilă, s-a deteriorat. În dovedire, pârâtul a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorul V. P., a cărui declaraţie a fost consemnată în procesul verbal ataşat la dosar –fila 28 – Dosar nr. xxx/193/2009.
Prin sentinţa civilă nr. xxx din 2010, Judecătoria Botoşani a respins ca nefondată acţiunea în rezilierea contractului formulată de reclamanta SC SRL Botoşani în contradictoriu cu pârâtul S. G..
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs S.C. S.R.L. Botoşani – Dosar nr. xxx/40/2010 al Tribunalului Botoşani, iar prin Decizia nr. xxx/2011 Tribunalul Botoşani a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cauza fiind reînregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de xxx2011 sub nr. xxx/193/2011.
Instanţa de recurs a reţinut din conţinutul dosarului de fond că între părţi a existat o înţelegere legată de cantitatea de 6460 kg. porumb, obligaţiile lor nefiind însă consfinţite printr-un înscris. Dar faptul că respectiva înţelegere nu a fost încheiată în formă scrisă, nu poate duce însă la concluzia imposibilităţii dovedirii obiectului acestuia şi obligaţiilor părţilor, aşa cum greşit reţine prima instanţă.
În lipsa unui act scris, tribunalul a apreciat că existenţa condiţiei sine qua non a legăturii contractuale dintre părţile litigante poate fi stabilită pe baza declaraţiilor părţilor şi prin administrarea probei cu martori, aspect ce rezultă din dispoziţiile art. 46 Cod comercial.
Cum prima instanţă nu a administrat probe în cauză pentru a determina natura contractului încheiat între părţi – respectiv dacă s-a încheiat un contract de schimb sau unul de depozit – şi nici pentru a determina valoarea prestaţiilor la care s-au obligat cele două părţi, s-a apreciat că în speţă s-a pronunţat o soluţie fără cercetarea fondului.
Prin decizia de casare, tribunalul a reţinut că la rejudecarea cauzei, prima instanţă urmează să asculte din nou pe martorul M. C. atât cu privire la natura contractului cât şi la valoarea prestaţiilor, să audieze atât pe pârât cât şi pe reprezentantul reclamantei, urmând a stabili totodată dacă respectiva convenţie a fost încheiată cu recurenta SC SRL Botoşani sau cu persoana fizică T. M..
Având în vedere dispoziţiile Tribunalului Botoşani din decizia de casare, instanţa a luat un interogatoriu pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate la filele 13-14, s-a procedat la luarea unei declaraţii administratorului societăţii reclamante, T. M. – fila 15 şi a fost reaudiat martorul M. C. – declaraţie fila 16.
De asemenea, pârâtul a solicitat suplimentarea probatoriului cu audierea martorului Surugiu Ilie, martor pentru care pârâtul nu a depus listă cu domiciliul acestuia şi nici nu i-a asigurat prezenţa, motiv pentru care instanţa l-a decăzut pe pârât din acest mijloc de probă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi dispoziţiile legale în materie, instanţa reţine următoarele:
Societatea reclamantă face vorbire în petitul acţiunii despre un contractul de schimb care a stat la baza relaţiei comerciale a părţilor, iar din probatoriul administrat, rezultă că părţile nu au încheiat un act scris. Susţinerile administratorului T. M. din declaraţia luată de instanţă după casare – fila 15, potrivit cărora s-ar fi încheiat un act scris cu această ocazie nu pot fi coroborate cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză, au fost făcute pentru prima dată în rejudecare după casare şi nu pot fi reţinute de instanţă.
Potrivit art. 1405 Vechiul Cod civil, schimbul este un contract prin care părţile, numite copermutanţi, îşi dau respectiv un lucru pentru altul. Schimbul, ca şi vânzarea, este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ şi consensual, conform dispoziţiilor art. 1406 Vechiul Cod civil. Legislaţia prevede o serie de reguli speciale pentru contractul de schimb, vizând natura contra-prestaţiei, în rest schimbul fiind guvernat de regulile prevăzute pentru contractul de vânzare-cumpărare, potrivit art. 1409 Vechiul Cod civil.
Potrivit art. 1407 Vechiul Cod civil, dacă unul dintre copermutanţi dovedeşte că lucrul primit este proprietatea unui terţ, poate refuza predarea lucrului promis în schimb.
Tribunalul a reţinut că la rejudecarea cauzei, prima instanţă urmează să asculte din nou pe martorul M. C. atât cu privire la natura contractului cât şi la valoarea prestaţiilor, să audieze atât pe pârât cât şi pe reprezentantul reclamantei, urmând a stabili totodată dacă respectiva convenţie a fost încheiată cu recurenta SC SRL Botoşani sau cu persoana fizică T. M..
Din declaraţia administratorului societăţii reclamante, T. M., coroborată cu declaraţia dată în reaudiere a martorului M. C., rezultă că porumbul menţionat în petitul acţiunii a fost recoltat de pe terenul proprietatea personală a numitului T. M., iar acesta nu a încheiat cu societatea un contract de vânzare-cumpărare, nu s-a emis o factură fiscală, prin care să opereze transferul proprietăţii de la persoana fizică T. M. la persoana juridică SC SRL Botoşani.
Prin urmare, orice înţelegere care a intervenit între proprietarul porumbului şi pârât vizează naşterea de drepturi şi obligaţii între persoana fizică T. M. şi pârâtul S. G..
Instanţa reţine că societatea reclamantă nu a dovedit că între aceasta, ca persoană juridică, şi pârât ar fi fost încheiat un contract de schimb.
Astfel, în cauză nu-şi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. art. 1020 Vechiul Cod civil, potrivit căruia condiţia rezolutorie este subînţelesă întotdeauna în contractele sinalagmatice, întrucât dreptul de opţiune al creditorului obligaţiei neexecutate de a urmări executarea ei, sau de a cere rezoluţiunea contractului operează numai în cazul unui contract bilateral valabil încheiat.
Pentru aceste considerente, instanţa va respinge acţiunea având ca obiect rezoluţiune contract, formulată de reclamanta SC SRL, în contradictoriu cu pârâtul S. G., ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge acţiunea având ca obiect rezoluţiune contract formulată de reclamanta SC SRL, cu sediul în Mun. Botoşani, str. nr. , jud. Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul S. G., domiciliat în Mun. Botoşani, nr. , bl. , ap. , jud. Botoşani.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la xxx.
PREŞEDINTE, GREFIER,
