Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamantul S.M. a chemat în judecată pârâta SC „ABC” SRL Constanţa, solicitând instanţei să oblige pârâta la plata sumei de 14.000.000 lei, reprezentând salariul restant pe două luni şi cheltuielile de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1084/2002, Tribunalul Constanţa a respins acţiunea ca inadmisibilă. Instanţa a reţinut că, în condiţiile în care nu s-a încheiat un contract de muncă scris, contestatorului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 168/1999, acesta putându-şi valorifica pretenţiile împotriva intimatei pe calea unei acţiuni civile de drept comun.
în recurs, se reţine că, deşi art. 64 alin. 1 Codul muncii şi art. 6 din Legea nr. 1/1970 impun încheierea contractului de muncă în formă scrisă, nu trebuie dedus că neîndeplinirea acestei condiţii de formă duce la nulitate, deci la lipsa de efecte a acestuia. Legea reglementează obligativitatea formei scrise numai ca o necesitate organizatorică, cu scopul ca părţile să îşi preconstituie un mijloc eficient de dovadă al încheierii contractului de muncă, conferind totodată precizie şi claritate clauzelor privind ce urmează a se presta, cuantumul retribuţiei, etc. în situaţiile în care nu s-a încheiat contract de muncă în formă scrisă şi deci încheierea acestuia ori clauzele în litigiu nu pot fi dovedite în acest mod, dovada acestora se poate face potrivit principiilor generale privind probaţiunea, inclusiv prin martori sau prezumţii, numai dacă există un început de dovadă scrisă (art. 187 Codul muncii, coroborat cu art. 1191 cod civil).
în consecinţă, respingerea cererii reclamantului ca inadmisibilă, motivată de lipsa formei scrise a contractului de muncă este nelegală, situaţie în care se impunea admiterea recursului şi soluţionarea fondului litigiului, faţă de dispoziţiile Legii nr. 168/1999, care limitează cauzele de casare cu trimitere (art. 81).
Pe fondul cererii, sarcina probei incumbă reclamantului. Astfel, în lipsa contractului de muncă încheiat în formă scrisă, contestatorul putea dovedi temeinicia susţinerilor sale cu alte înscrisuri: referate, bonuri de lucru, fişe de pontaj, rezoluţii pe cereri, ştate de plată, ce constituie „început de dovadă scrisă” şi care, completate cu alte probe, (martori, prezumţii) pot face dovada deplină a raportului juridic litigios, aşa cum constant a reţinut practica şi literatura juridică. S-a constatat că reclamantul nu a administrat nici o probă în susţinerea afirmaţiilor sale, situaţie în care acţiunea este nefondată, pretenţiile reclamantului, de obligare a unităţii intimate la plata salariului restant, fiind netemeinice.
Curtea de Apel Constanţa, decizia civilă nr. 106/C din 2003
