– Legea nr. 31/1990, republicată: art. 79, art. 126, art. 194, art. 1961
întrucât asociatul unic al societăţii pârâte este o persoană juridică, care are, la rândul său, doi asociaţi, pentru ca în cadrul adunării generale să se poată determina cu certitudine care este decizia pe care asociatul unic a înţeles să o adopte ar fi fost necesar ca acesta să fi adoptat, în cadrul unei adunări generale proprii a asociaţilor, o hotărâre prin care să fi stabilit care este voinţa sa socială.
Voinţa societăţii mamă, ca voinţă a asociatului unic al societăţii fiică, se formează numai prin votul ambilor asociaţi, care se controlează reciproc şi nu pot obstrucţiona în mod unilateral dreptul celuilalt asociat de a participa la procesul decizional.
Lipsa unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor apelantei, în calitate de asociat unic al intimatei, în sensul exprimării unui consimţământ al persoanei juridice pentru punctele care urmau a fi dezbătute în cadrul respectivei şedinţe, precum şi existenţa unui dezacord total al mandatarilor celor doi administratori ai asociatului unic determină nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate.
Conflictul de interese nu poate exista decât în situaţia în care interesele personale ale asociaţilor prevalează asupra celor de grup, adică interesului societăţii, împrejurare care poate determina destrămarea structurii societare.
(Decizia civilă nr. 211 din 23 noiembrie 2010, Secţia comercială, dr. C.B.N.)
Prin sentinţa civilă nr. 46/C.C. din 20 aprilie 2010 pronunţată în dosarul nr. 1064/ 30/2010, Tribunalul Timiş a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL
Foeni în contradictoriu cu pârâta SC Z. SRL Foeni având ca obiect constatarea nulităţii absolute a hotărârii AGA a SC Z. SRL din data de 6 ianuarie 2010.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC A. SRL Foeni, solicitând, în principal, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar, schimbarea ei în tot, în sensul admiterii acţiunii şi constatarea nulităţii absolute a hotărârii adunării generale a asociatului unic al SC Z. SRL Foeni.
Prin decizia civilă nr. 211 din 23 noiembrie, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul reclamantei şi a schimbat în tot sentinţa tribunalului, în sensul că a admis cererea reclamantei şi a constatat nulă hotărârea adunării generale a asociatului unic al SC Z. SRL din data de 6 ianuarie 2010.
în considerente s-a reţinut că prin acţiunea introductivă reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a hotărârii asociatului unic al societăţii pârâte întrucât, pe de o parte, aceasta a fost adoptată fără a fi exprimat un vot valabil, iar pe de altă parte, hotărârea a fost luată fără respectarea conţinutului procesului-verbal al adunării.
Curtea a constatat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. pr. civ., care statuează că în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe. Sub acest aspect, în mod judicios pârâta intimată a arătat că respectivul text nu este aplicabil în situaţia în care sentinţa apelată a fost pronunţată ca urmare a cercetării fondului cauzei, iar nu ca urmare a admiterii vreunei excepţii, care să fi condus la soluţionarea procesului fără antamarea fondului pricinii. Art. 297 alin. (1) prevede expres şi limitativ două situaţii în care instanţele de apel pot desfiinţa hotărârea primei instanţe, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare. Or, în speţă, din considerentele sentinţei atacate rezultă cu puterea evidenţei că tribunalul a soluţionat litigiul pe fond, câtă vreme prima instanţă a analizat susţinerile părţilor implicate în proces prin prisma dispoziţiilor care reglementează regimul juridic al adunărilor generale ale asociaţilor societăţilor comerciale cu răspundere limitată, raportat la motivele de nulitate invocate de reclamantă. Apelanta susţine nejustificat că judecătorul fondului nu i-ar fi analizat „pe deplin şi în totalitate” motivele de nulitate învederate prin cererea de chemare în judecată, mai exact pe cel referitor la faptul că hotărârea contestată a fost luată fără respectarea conţinutului procesului-verbal al adunării generale. Ca atare, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se dispune desfiinţarea sentinţei apelate, tribunalul cercetând fondul cauzei şi analizând motivele de nulitate invocate de reclamantă prin prisma valabilităţii votului exprimat de asociatul unic al pârâtei în şedinţa adunării generale.
Cu toate acestea, apelul reclamantei apare ca fiind fondat. Astfel, este în afară de orice dubiu că pârâta SC Z. SRL Foeni este o societate comercială cu răspundere limitată de naţionalitate română, având ca asociat unic pe SC A. SRL Foeni, persoană juridică care, la rândul său, are ca asociaţi pe dl W.B. şi pe SC O. Italia SRL, societate comercială de drept italian, ambii asociaţi deţinând un număr egal de părţi sociale, respectiv câte 46, reprezentând o cotă de 50% din capitalul social.
în aceste condiţii, voinţa socială a intimatei SC Z. SRL Foeni se formează prin votul exprimat de către asociatul său unic – SC A. SRL Foeni, conform art. 1961 din Legea societăţilor comerciale, care statuează că în cazul societăţilor cu răspundere limitată cu asociat unic, acesta va exercita atribuţiile adunării generale a asociaţilor societăţii, asociatul unic trebuind să consemneze de îndată, în scris, orice decizie adoptată în conformitate cu alin. (1). în acelaşi sens, art. 13 din lege prevede că în cazul în care, într-o societate cu răspundere limitată, părţile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, în calitate de asociat unic, are drepturile şi obligaţiile ce revin, potrivit prezentei legi, adunării generale a asociaţilor, reglementarea internă fiind în deplin acord cea comunitară, respectiv cu Directiva a Xll-a nr. 89/667/CEE din 21 decembrie 1989 privind societăţile comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic. Ca atare, asociatului unic îi revin atribuţiile prevăzute prin art. 194 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare. în alte cuvinte, asociatul unic va fi suplinitorul adunării generale, reprezentând organul deliberativ şi decizional al societăţii cu răspundere limitată. Se poate spune, deci, că în cazul acestui tip de societate nu se instituie o adunare generală a asociaţilor, hotărârile adoptate de asociatul unic având natura juridică a unui act unilateral, tocmai pentru că hotărârile acestuia nu reprezintă altceva decât manifestarea de voinţă a unei singure persoane.
întrucât asociatul unic al societăţii pârâte este o persoană juridică, care are, la rândul său, doi asociaţi, o persoană fizică şi o societate comercială de drept italian, pentru ca în cadrul adunării generale a intimatei din data de 6 ianuarie 2010 să se poată determina cu certitudine care este decizia pe care asociatul unic a înţeles să o adopte, dat fiind şi faptul că între cei doi administratori cu puteri depline şi nelimitate ai SC A. SRL Foeni au intervenit neînţelegeri grave, care au ajuns până într-acolo încât, fiecare dintre aceştia, au convocat câte o adunare generală a SC Z. SRL Foeni pentru a hotărî revocarea din funcţie a celuilalt administrator, precum şi demararea unei acţiuni în răspundere pentru pretinsele prejudicii cauzate societăţii pe care au administrat-o, concomitent cu desemnarea persoanei însărcinată să exercite acţiunea în justiţie, ar fi fost necesar ca, pentru a vota în această adunare, asociatul unic să fi adoptat, în cadrul unei adunări generale proprii a asociaţilor, o hotărâre prin care să fi stabilit care este voinţa socială a SC A. SRL Foeni.
Este fără îndoială că dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv [art. 75 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, care se aplică, potrivit alin. (3) al art. 197, şi societăţilor cu răspundere limitată]. Cum în actul constitutiv al SC A. SRL Foeni este prevăzut expres că societatea este administrată şi reprezentată în raporturile cu terţii şi în justiţie de către următorii administratori, cu puteri disjuncte, depline şi nelimitate: a) dl W.B., pe durată nelimitată, şi b) dl C.L., pe durată nelimitată, în virtutea acestor atribuţii, în şedinţa adunării generale a asociatului unic al SC Z. SRL Foeni, cei doi administratori, prin mandatari, au „votat” în sens contrar, potrivit propriilor interese, unul pentru adoptarea pct. 2 şi 3 de pe ordinea de zi (dl
B.G., în calitate de mandatar al administratorului W.B.), iar celălalt împotrivă (dl L.S., în calitate de mandatar al administratorului C.L.), ceea ce a determinat imposibilitatea adoptării vreunei hotărâri care să reprezinte voinţa socială a asociatului unic, persoană juridică. Altfel spus, în condiţiile în care cei doi administratori au numit fiecare câte un mandatar, iar aceştia au exprimat un vot contrar, neexistând unanimitate în manifestarea voinţei sociale a asociatului unic SC A. SRL Foeni, respectiva persoană juridică nu a putut exprima un vot valabil cu privire la chestiunea supusă dezbaterii.
într-adevăr, la aprecierea validităţii voturilor asociaţilor trebuie avut în vedere interesul societăţii, care, la rândul său, trebuie să coincidă cu interesul comun al asociaţilor, şi nu cel personal al asociaţilor, interesul social neputând fi confundat cu interesul personal al fiecăruia dintre asociaţi, care, în speţă, se formează şi se exprimă numai în condiţiile întrunirii unanimităţii (fiecare dintre cei doi asociaţi ai asociatului unic al pârâtei intimate deţinând acelaşi număr de părţi sociale, reprezentând 50% din capitalul social). Voinţa societăţii mamă, ca voinţă a asociatului unic al societăţii fiică, se formează numai prin votul ambilor asociaţi, care se controlează reciproc şi nu pot obstrucţiona în mod unilateral dreptul celuilalt asociat de a participa la procesul decizional. în cauza de faţă, aceste reguli nu au fost respectate, lipsa unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor SC A. SRL Foeni, în calitate de asociat unic al SC Z. SRL Foeni, în sensul exprimării unui consimţământ al persoanei juridice pentru punctele care urmau a fi adoptate sau nu în cadrul şedinţei din 6 ianuarie 2010, precum şi existenţa unui dezacord total al mandatarilor celor doi administratori ai asociatului unic SC A. SRL Foeni determină nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate. Deci, SC A. SRL Foeni, în calitate de asociat unic al SC Z. SRL Foeni, trebuia să fie reprezentată de către oricare dintre cei doi administratori, personal sau prin mandatar cu specială, potrivit art. 12.1 din actul constitutiv al acestei persoane juridice, sau de către ambii administratori ori de către mandatarii acestora, împreună, cu un mandat conjunct, voinţele acestora reprezentând voinţa asociatului unic numai dacă votul lor ar fi fost unul concordant, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat. în aceste condiţii, Curtea a statuat că voinţa asociatului unic nu s-a format şi, ca atare, lipsind consimţământul persoanei juridice cu privire la adoptarea deciziilor în şedinţa adunării generale a SC Z. SRL Foeni, orice hotărâre adoptată în acest mod este lovită de nulitate, ştiut fiind faptul că acest element al actului juridic – consimţământul – este una dintre condiţiile esenţiale pentru validitatea actului (art. 948 C. civ.).
Surprinzătoare este şi atitudinea administratorului pârâtei intimate, dl W.B., care într-un alt dosar aflat pe rolul aceluiaşi tribunal, având nr. 1016/30/2010, unde are calitatea de reprezentant al reclamantei SC A. SRL Foeni, de această dată pârâtă fiind SC Z. SRL Foeni, prin administratorul C.L., a solicitat constatarea nulităţii absolute a hotărârii adunării generale din data de 13 februarie 2010 al acestei din urmă societăţi (situaţia din acel dosar fiind diametral opusă celei din speţa de faţă), cu motivarea că lipseşte consimţământul asociatului unic la adoptarea deciziilor în adunarea generală, voinţa societăţii mamă nefiind formată în conformitate cu legea şi cu actul constitutiv, fiind încălcată regula unanimităţii de voturi, în timp ce în prezentul proces susţine exact contrariul.
Referirile primei instanţe la prevederile art. 79 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, care, de asemenea, se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată, şi care reglementează conflictul de interese dintre asociat şi societate, sunt eronate. Astfel, legiuitorul a interzis asociatului care, într-o operaţiune determinată, are, pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societăţii, să ia parte la vreo deliberare sau decizie privind această operaţiune, precizând că asociatul care contravine acestor dispoziţii este răspunzător de daunele cauzate societăţii, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută. Tot astfel, şi apărările intimatei în sensul incidenţei acestei norme se impun a fi înlăturate, pentru simplul motiv că „votul” mandatarului administratorului C.L., a dlui L.S., nu putea fi înlăturat de către Preşedintele de şedinţă, cu consecinţa considerării pct. 2 şi 3 de pe ordinea de zi a adunării generale ca fiind adoptate prin „votul” 210
■
exprimat de mandatarul celuilalt administrator, dl W.B., al asociatului unic SC A. SRL Foeni, a dlui B.G., câtă vreme dl C.L. nu are calitatea de asociat în cadrul SC Z. SRL Foeni. Or, conflictul de interese nu poate exista, contrar celor afirmate de pârâtă, decât în situaţia în care interesele personale ale asociaţilor prevalează asupra celor de grup, adică interesului societăţii, împrejurare care poate determina destrămarea structurii societare. Tocmai de aceea legea interzice asociaţilor aflaţi într-o asemenea situaţie de conflict să ia parte la deliberările sau deciziile care privesc respectiva operaţiune.
Prin urmare, dacă textul art. 79 s-ar citi în cauză astfel cum încearcă să acrediteze intimata: „asociatul (SC A. SRL Foeni, personal sau prin reprezentantul său, în speţă dl C.L. – n.n.) care, într-o operaţiune determinată, are, pe cont propriu sau pe contul altuia (pe contul reprezentantului său, în speţă dlui C.L. – n.n.), interese contrare acelora ale societăţii (interesul contrar existând între SC Z. SRL Foeni şi dl C.L., administratorul acestei societăţi, a cărui gestiune era în discuţie şi care l-a mandatat, în calitate de administrator al SC A. SRL Foeni, pe fratele său, S.L., să participe la dezbateri şi să voteze – n.n.), nu poate lua parte la nicio deliberare sau decizie privind această operaţiune”, respectiva interdicţie privind atât participarea la deliberări, cât şi participarea la adoptarea hotărârii în cadrul adunării generale, ne-am afla în situaţia absurdă în care asociatul unic al pârâtei nu ar avea dreptul să adopte hotărâri în cadrul adunării generale, ceea ce este, evident, de neacceptat.
în mod greşit judecătorul fondului face trimitere şi la prevederile art. 126 din acelaşi act normativ, inaplicabile în cauză, potrivit cărora acţionarii care au calitatea de membri ai consiliului de administraţie, directoratului sau consiliului de supraveghere nu pot vota, în baza acţiunilor pe care le posedă, nici personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie. Aceasta, pentru că în prezentul litigiu nu este vorba despre administratorul care votează pentru acţiunile (părţile sociale) pe care le deţine, dl C.L. neavând calitatea de asociat în cadrul SC Z. SRL Foeni, articolul care reglementează limitarea dreptului de vot al asociaţilor-membri ai organelor de conducere fiind incident doar în ipoteza în care dl C.L., administrator al societăţii intimate, ar fi avut calitatea de asociat al acestei din urmă persoane juridice. Or, respectiva persoană fizică este doar reprezentantul asociatului unic SC A. SRL Foeni, el nefiind asociat şi în SC Z. SRL Foeni.
De asemenea, dacă s-ar accepta interpretarea dată de intimată textului art. 126 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, în sensul că „acţionarii (asociatul unic SC A. SRL Foeni, personal sau mandatarul său, în speţă administratorul C.L. – n.n.) care au calitatea de membri ai consiliului de administraţie (…) nu pot vota, în baza acţiunilor pe care le posedă, nici personal, nici prin mandatar (nici asociatul unic SC A. SRL Foeni personal, nici mandatarul său, în speţă administratorul C.L., nici submandatarul acestuia, în speţă dl S.L. – n.n.), descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie”, s-ar ajunge la aceeaşi situaţie absurdă, astfel că susţinerea nu poate fi primită.
Faţă de împrejurarea că instanţa de control judiciar a ajuns la concluzia că în cauză lipseşte consimţământul asociatului unic al pârâtei, împrejurare care determină nulitatea hotărârii asociatului unic din data de 6 ianuarie 2010, Curtea apreciază că nu se mai impune analiza celeilalte critici invocate de apelantă, privitoare la faptul că hotărârea contestată ar fi fost adoptată cu nerespectarea conţinutului procesului-verbal al şedinţei adunării generale.
