Contestație decizie de concediere. Decizia 293/2008. Curtea de Apel Cluj


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie

Dosar nr-

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta BROKER împotriva sentinței civile nr.2184 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul având ca obiect contestație decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților la prima și la a doua strigare a cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că recursul nu a fost motivat.

Instanța, din oficiu, invocă excepția nemotivării recursului și reține cauza în pronunțare cu privire la această excepție.

CURTEA

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2184/12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă contestația formulată de contestatorul împotriva deciziilor nr.1594/14.04.2006 și nr.1649/18.04.2006 emisă de intimata BROKER, și s-a dispus anularea deciziilor emise de intimată.

Totodată a fost obligată intimata să achite contestatorului salariile restante începând cu data de 18.04.2006 și până la rămânerea definitivă a hotărârii, indexate, majorate și reactualizate.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de intimată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că contestatorul a fost angajat al unității intimate în funcția de analist bursier în baza contractului individual de muncă cu durată nedeterminată nr. 337 din 27.09.2005 (6, dosar nr. 4593/2006 ).

La data de 28.09.2006 între angajator și contestator s-a încheiat contractul de fidelitate și confidențialitate nr. 9086/28.09.2005 (l0, dosar nr. 4593/2006).

Prin Decizia nr. 1594 din 14.04.2006 (14, dosar nr. 4593/2006) intimata l-a sancționat pe contestator în temeiul art. 264, alin. 1, lit. b din Codul Muncii cu suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă de 10 zile lucrătoare, avându-se în vedere nerespectarea mai multor sarcini specificate în fișa postului, contestatorul fiind atenționat totodată în cuprinsul deciziei asupra faptului că la următoarea abatere i se va desface contractul de muncă.

Prin decizia 1649 din 18.04.2006 (15, dosar nr. 4593/2006 ), contestatorului i s-a desfăcut contractul individual de muncă în conformitate cu prevederile art.61, lit. a reținându-se în sarcina acestuia mai multe abateri disciplinare constând din neîndeplinirea sarcinilor de serviciu.

În conformitate cu legislația muncii în vigoare, respectiv art. 263 alin.l muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.

Potrivit dispozițiilor art. 61, lit. a muncii, angajatorul poate dispune concedierea în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, fișa postului contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.

Pentru angajarea răspunderii disciplinare este necesară existența cumulată a unor elemente esențiale, calitatea de salariat, existența unei fapte ilicite, săvârșirea faptei cu vinovăție, rezultatul dăunător, precum și legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultat. În ce privește fapta ilicită, este unanim apreciat că ea reprezintă o încălcare a obligaților asumate prin contractul individual ori cel colectiv de muncă, alte acte normative, regulament de organizare și funcționare, regulament intern, ordine și dispoziții ale șefilor ierarhici, obligații care, ca regulă generală, sunt înscrise în fișa postului.

În speță, conducerea intimatei a fost sesizată în mai multe rânduri cu privire la nerespectarea sarcinilor de serviciu de către contestator. Astfel, ulterior emiterii deciziei prin care acesta a fost sancționat disciplinar, directorul departamentului “Operațiuni cu Firme” din cadrul societății a înștiința conducerea prin adresa 1606/17.04.2006 (34, dosar nr. 4593/2006) asupra faptului că angajatul continuă să ignore sarcinile de serviciu, nerealizând 3 din cele 4 punte din fișa postului.

Prin adresa 1620 din 17.04.2006 directorul general adjunct al societății a învederat conducerii societății că faptele semnalate și reținute în sarcina contestatorului sunt întemeiate, apreciind că urmare a atitudinii acestuia este necesară sancționarea corespunzătoare, angajatul nefiind la prima abatere.

Prin adresa 1608/17.04.2006 (37, dosar nr.4593/2006) contestatorul a fost invitat la departamentul juridic și resurse umane în vederea efectuării cercetării disciplinare, în cuprinsul actului fiind făcută mențiune a că salariatul refuză să semneze.

Instanța a apreciat că intimata în mod corect a urmat procedura de sancționare disciplinară. Reținând în sarcina contestatorului nerespectări ale sarcinilor de serviciu conform fișei postului, precum întocmirea săptămânală a unui material referitor la piața de capital în vederea publicării în presa scrisă ori filtrarea săptămânală a unui număr de 15 societăți existente pe platforma în vederea clasării acestora pe categorii de interes, angajatorul a emis o primă sancțiune disciplinară în sarcina sa, necontestată.

Prin această sancțiune de suspendare a contractului individual de muncă pe o perioadă de 10 zile lucrătoare (14, dosar nr. 4593/2006), contestatorului i-au fost imputate abateri disciplinare din perioada 01.03.2006 – 31.03.2006. Decizia a fost emisă la data de 14.04.2006, dată la care a fost comunicată și contestatorului, care a semnat de luare la cunoștință.

Instanța reține că data de 14.04.2006 este data de la care începe executarea sancțiunii, deci în perioada 14.04.2006 – 26.04.2006, potrivit prevederilor art.49 din Codul muncii, au fost suspendate efectele contractului de muncă, respectiv s-a suspendat prestarea muncii de către salariat și a plata

drepturilor de natură salarială de către angajator.

Deși instanța a solicitat intimatei să precizeze dacă a pus în aplicare sancțiunea de suspendare a contractului individual de muncă pe o perioadă de

10 zile lucrătoare (14, dosar nr.4593/2006) și data punerii în aplicare, aceasta nu a făcut-

Din analiza Deciziei nr.1649/18.04.2006 instanța a reținut următoarele aspecte:

În primul rând, respectiva decizie de concediere a fost emisă în perioada aplicării primei sancțiuni.

În al doilea rând abaterile disciplinare imputate au fost săvârșite în perioada 10.04.2006-17.04.2006, perioadă în care contestatorul avea suspendat contractul individual de muncă și deci nu putea să presteze muncă, respectiv să finalizeze la data de 17.04.2006 și 18.04.2006 documentațiile care i s-au încredințat spre rezolvare.

Având în vedere faptul că tocmai intimata a fost cea care a luat măsura disciplinară de suspendare a contractului de muncă, punându-l pe contestator în situația de a nu finaliza lucrările, instanța reține că sancționarea ulterioară prin desfacerea contractului individual de muncă este nelegală.

Referitor la cererea reconvențională a intimatei, prin care aceasta a solicitat obligarea contestatorului la plata echivalentului a 5 salarii medii la nivelul firmei, în temeiul pct. V din contractul de fidelitate și confidențialitate nr.9086/28.09.2005 (l0, dosar nr. 4593/2006), instanța a respins-o având în vedere faptul că concedierea acestuia s-a făcut în mod nelegal.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta Societatea de Servicii de Investiții Financiare Broker A C-N a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței fără a indica motivele pe care se sprijină.

Examinând recursul declarat de pârât, Curtea de Apel urmează să constate nulitatea sa.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.306 alin.1 Cod procedură civilă “recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.”

În speță, deși reclamantul a declarat recurs în termenul legal de 10 zile de la comunicarea hotărârii, nu s-a conformat obligației prevăzute de art.303 alin.1 Cod procedură civilă de a-și motiva recursul “prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.

În raport de aceste dispoziții legale, constatând și că nu există motive de ordine publică care să fie invocate din oficiu, în condițiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va constata nulitatea recursului declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Anulează ca nemotivat recursul declarat de pârâtul- recurent BROKER în contra sentinței civile nr.2184 din 12.11.2007 a Tribunalului Cluj, dosar nr- din 2007, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 31.01.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

— – – – – –

Red./

2 ex./28.02.2008

Jud.fond./