Prin Rechizitoriul din data ….2010 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Zalau, din Dosar nr….2010, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului TSV pentru comiterea infractiunii de abandon de familie, prevazuta de art.305 alin.1 lit.c) Cod penal.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Z la data de ….2010 sub nr….2010.
În cuprinsul actului de sesizare a instantei, s-a retinut, în esenta, ca în perioada februarie 2007 – august 2010, inculpatul cu rea-credinta nu a achitat pensia de întretinere la care este obligat în favoarea minorei TR prin Sentinta civila nr. 4697/29.11.2005.
Situatia de fapt expusa în rechizitoriu a fost retinuta pe baza urmatoarelor mijloace de proba: declaratiile învinuitului (f.8-9, 38-39), declaratiile partii vatamate (f.11-14), Sentinta civila nr. 4697/29.11.2005 (f.18-19), Sentinta civila nr. 2830/03.10.2006 (f.15-16), adresa 19/24.09.2010 emisa de S.C. TH S.R.L. (f.30), adresa din …2010 emisa de S.C. CC S.R.L (f.32), contractul de al învinuitului (f.14-19), adresa nr.10335/09.09.2010 a …. (f.26), copie carte de munca din care rezulta locurile de munca avute de învinuit si veniturile încasate (f.20-25), fisa judiciar învinuit (f.7), proces-verbal de prezentare material de urmarire penala (f.40-41).
Partea vatamata CR a declarat ca se constituie partea civila cu pensia de întretinere restanta, în suma de 3737,25 lei, la care se adauga suma de 637 lei cheltuieli de judecata.
Analizând materialul probator administrat în cauza pe parcursul urmaririi penale si declaratia data de inculpat , instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Inculpatul si partea vatamata au fost casatoriti din …1992 pâna în data de …2005, când casatoria acestora a încetat prin divort. Din casatorie a rezultat copilul minor TR, nascuta în …1999.
Prin Sentinta civila nr. …..2005 casatoria dintre parti a fost desfacuta din culpa exclusiva a inculpatului iar minora a fost încredintata spre crestere partii vatamate. Totodata inculpatul a fost obligat la plata unei pensii de întretinere în cuantum de 186,75 de lei/luna, începând cu data de ….2005 pâna la majorat (f.18-19), iar prin Sentinta civila nr. ….2006 pensia de întretinere a fost modificata, reducându-se la un cuantum de 82,5 lei/luna, începând cu data de ….2006 pâna la majorat (f.15-16).
Inculpatul a fost angajat si a realizat venituri, atât în timpul procesului de cât si ulterior, la SC … S.A. , pâna la data de 26.04.2006, când i-a încetat contractul individual de munca prin acordul partilor, dupa care timp de 12 luni a fost plecat la munca în …., iar când a revenit în tara s-a angajat la S.C. TH S.R.L. , unde a fost angajat din data de …2008 pâna în ….2008, contractul individual de munca încetându-i prin acordul partilor, societate la care s-a reangajat începând cu data de ….2008, iar cu data de ..2009, prin acordul partilor i-a încetat din nou raporturile de munca, dupa care începând cu data de …2009 s-a angajat la S.C. CC S.R.L , unde este angajat si în prezent, aspect ce rezulta din copia cartii de munca (f.23), adresa ….2010 emisa de S.C. TH S.R.L. (f.30) si adresa din 23.09.2010 emisa de S.C. CC S.R.L (f.32), care atesta inclusiv veniturile realizate de inculpat.
În perioada decembrie 2005, data nasterii obligatiei de plata a pensiei de întretinere, raportat la data de 23.08.2010, data formularii plângerii prealabile, inculpatul a realizat venituri totale ce însumeaza 17571 lei. Din toate aceste sume inculpatul a achitat suma totala 2100 lei, la care se adauga suma de 100 lei achitata în data de 25.10.2010, aspect ce rezulta din copia cartii de munca (f.23) si copia cupoanelor mandat postal (f.34-36), suma ce reprezinta plata pensiei de întretinere pâna în luna ianuarie 2007 inclusiv. Aceste sume au fost platite de inculpat cu întârzieri, în special din luna aprilie 2006 când inculpatului i-a încetat contractul individual de munca cu S.C. CR S.A. , unde i s-a înfiintat poprire pe veniturile salariale de catre Judecatoria Zalau.
Fiind întrebat de motivul pentru care nu a platit pensia datorata, inculpatul a aratat doar ca nu a avut resurse financiare – în pofida salariului constant încasat, si nu a invocat vreo compensare a altor datorii pe care le-ar avea fata de el partea vatamata.
Toate aceste aspecte atesta ca inculpatul nu a platit pensia de întretinere la care a fost obligat, desi cunostea de aceasta obligatie.
La data de 15.08.2006 inculpatul a solicitat instantei reducerea pensiei de întretinere, motivând ca nu realizeaza venituri, solicitare admisa de instanta, reducând astfel pensia de întretinere de la 186,75 lei, stabilita initial, la 82,5 lei, raportându-se la salariul minim pe economie, valabil la acea data.
Inculpatul s-a angajat în data de 05.05.2007 si a obtinut venituri, pensia de întretinere ramânând micsorata la cuantumul la care se afla si în prezent, însa a achitat doar sporadic sume de 100 lei, 150 lei, 200 lei, cea mai mare suma fiind de 240 lei achitata o singura data.
La termenul de judecata din data de .. decembrie 2010 inculpatul a solicitat acordarea unui nou termen de judecata în vederea achitarii pensiei de întretinere, cerere încuviintata de catre instanta de judecata.
La termenul de judecata din data de .. ianuarie 2011 inculpatul a precizat faptul ca a achitat partial pensia de întretinere, însa nu în totalitate, neavând posibilitatea de a achita diferenta ramasa în situatia în care s-ar mai amâna solutionarea cauzei. Totodata, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei sa se faca în conformitate cu prevederile art. 320ą Cod procedura penala, cerere încuviintata de catre instanta de judecata.
În drept, fapta inculpatului TSV care, cu rea-credinta, nu a achitat pensia de întretinere stabilita prin hotarâre judecatoreasca în favoarea fiicei sale minore, TR, pe o perioada mai mare de 2 luni, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de abandon de familie, prevazuta si pedepsita de art.305 alin.1 lit.c) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infractiunii prevazute de art.305 alin.1 lit.c) s-a realizat prin neplata cu rea-credinta timp de mai bine de 1 an a pensiei de întretinere stabilite pe cale judecatoreasca. Urmarea imediata consta în lipsa de întretinere la care are dreptul fiica minora a inculpatului, TR. Legatura de cauzalitate dintre fapta si urmarea imediata este dovedita prin probatoriul administrat.
Momentul consumarii infractiunii este reprezentat de trecerea a doua luni consecutive în care inculpatul nu a platit cu rea-credinta pensia de întretinere minorei.
Din analiza materialului probator si coroborarea mijloacelor de proba administrate pe parcursul urmaririi penale si pe parcursul cercetarii judecatoresti cu privire la forma si gradul de vinovatie, instanta retine ca inculpatul a actionat cu vinovatie sub forma intentiei directe, în acceptiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese ca inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecintelor pagubitoare asupra situatiei materiale a minorei, a prevazut rezultatul si a urmarit producerea lui, constientizând, de asemenea, ca a lipsit-o pe minora de pensia de întretinere datorata.
Retinând vinovatia inculpatului TSV, instanta urmeaza a dispune condamnarea acestuia pentru savârsirea infractiunii de abandon de familie, prevazuta de art.305 alin.1 lit.c) Cod penal.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanta va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei savârsite, persoana inculpatului, împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala si limitele de pedeapsa stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând sa se aiba în vedere modul si mijloacele de savârsire a faptei, scopul urmarit, împrejurarile concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsa, precum si persoana si conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, în privinta gradului de pericol social concret al faptei savârsite de inculpatul TSV instanta va avea în vedere faptul ca infractiunea este savârsita cu forma de vinovatie a intentiei directe si cu rea-credinta, având ca urmare lipsirea de întretinere a minorei TR.
Instanta va avea în vedere si circumstantele referitoare la persoana si conduita inculpatului. Acesta este în vârsta de este în vârsta de 41 de ani, este divortat, are un copil minor din prima casatorie. De asemenea, instanta va avea în vedere faptul ca din fisa de cazier judiciar aflata la dosar rezulta ca inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, fiind la prima confruntare cu legea penala.
De asemenea, în cauza exista împrejurari enumerate exemplificativ în art.74 Cod penal, respectiv lipsa antecedentelor penale astfel ca instanta le va retine ca circumstante atenuante si va reduce pedeapsa principala sub minimul special, tinând seama de aspectele mentionate anterior. Pe de alta parte, datorita atitudinii de recunoastere a faptei savârsite de catre inculpat, instanta a dat eficienta prevederilor at.320ind.1 C.p.p.
Totodata, va fi luata în considerare si împrejurarea ca inculpatul, în timpul procesului penal, nu a achitat pensia de întretinere restanta în integralitatea ei.
În legatura cu plata partiala efectuata de inculpat în cursul lunii decembrie 2010 precum si anterior, aratam ca pensia de întretinere este stabilita de instanta de judecata, ea trebuie platita în cuantumul stabilit si modalitatea stabilita (în bani), iar o plata partiala echivaleaza cu o neplata a pensiei de întretinere, însa instanta va avea în vedere platile efectuate la aplicarea circumstantelor atenuante.
Prin urmare chiar daca o plata partiala sau prin echivalent nu este de natura sa înlature raspunderea penala a învinuitului, instanta va retine în favoarea inculpatului circumstantele atenuante prevazute de art.74 alin.1 lit.a) Cod penal.
Având în vedere circumstantele reale si personale ale cauzei si limitele de pedeapsa stabilite de lege, închisoarea de la 1 la 3 ani sau amenda penala, limite pe care instanta le va reduce conform disp. art.320 ind.1 C.p.p, instanta apreciaza ca se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, de 6 luni.
Sub aspectul modalitatii de a pedepsei aplicate inculpatului, raportat la dispozitiile art.305 alin.4 Cod penal, instanta va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 6 luni închisoare aplicata inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 6 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.
În ceea ce priveste aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanta va interzice inculpatului drepturile prevazute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, cu exceptia dreptului de a vota în cadrul alegerilor parlamentare si lit.b) Cod penal, din momentul ramânerii definitive a prezentei hotarâri si pâna la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei aplicate prin aceasta.
Instanta apreciaza ca, fata de prevederile art.3 din Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, si fata de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului dezvoltata pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdictii pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o masura disproportionata, fata de natura infractiunii savârsite de inculpat si de persoana inculpatului. Potrivit Curtii Europene a Drepturilor Omului, „detinutii continua sa se bucure de toate drepturile si libertatile fundamentale garantate de Conventie, cu exceptia dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restrictie la alte drepturi trebuie sa fie justificata”. Curtea accepta ca o societate democratica are posibilitatea de a lua masuri pentru a se proteja împotriva activitatilor care urmaresc distrugerea drepturilor si libertatilor enuntate de Conventie, o situatie în care instituirea unor restrictii în privinta drepturilor electorale este apreciata ca justificata fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea functiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democratiei. Instanta apreciaza ca prin savârsirea infractiunii care face obiectul prezentei cauze, dar si prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept si, cu atât mai putin, bazele democratiei.
Instanta apreciaza ca, întrucât inculpatul nu s-a folosit la savârsirea prezentei infractiuni de o functie pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfasura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsa accesorie, a dreptului prevazut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsita de obiect.
De asemenea, instanta retine ca fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probeaza incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzator drepturile parintesti sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu va interzice inculpatului drepturile prevazute de art.64 alin.1 lit.d) si e) Cod penal.
În acelasi timp, având în vedere ca pedepsele accesorii sunt alaturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executarii pedepsei si ca instanta urmeaza a dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale aplicate inculpatului, în baza art.71 alin.3 Cod penal, instanta va suspenda si executarea pedepselor accesorii.
În baza art.359 Cod procedura penala, va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.305 alin.5 raportat la art.83 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei în cazul în care inculpatul savârseste o noua infractiune de abandon de familie. Pe cale de consecinta, în ipoteza în care inculpatul nu va savârsi o noua infractiune de abandon de familie pe parcursul termenului de încercare, acesta va fi reabilitat de drept la expirarea termenului de încercare, conform art.86 Cod penal.
Referitor la actiunea civila formulata de catre partea civila CR, instanta constata ca aceasta are deja un titlu executoriu (sentinta civila) pentru drepturile banesti solicitate, titlu ce poate fi pus în executare silita, neputând fi emis înca un titlu pentru aceleasi drepturi, deoarece ar reprezenta o dubla obligatie a inculpatului astfel ca va respinge actiunea civila ca inadmisibila.
În baza art.191 alin.1 Cod procedura penala, instanta va obliga pe inculpatul TSV catre stat în cuantum de 400 lei.
