ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.28 din 14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe reclamanta având ca obiect contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta recurentă avocat, lipsa fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în conformitate cu disp. art.98 alin.4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, completul de judecată este compus din doamna judecător și domnul judecător, care sunt membrii ai completului de judecată C 7-R, și doamna judecător de pe planificarea de permanență, ca urmare a admiterii cererii de abținere formulată de domnul judecător.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar o declarație pe propria răspundere în care este menționat că la data de 24 aprilie 2007 s-a preluat de la secretariatul pârâtei recurente decizia nr. 61/16.04.2007 privind-o pe reclamanta intimată care a fost transmisă reclamantei intimate prin postă cu scrisoare recomandată. Arată că nu mai are alte cereri.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise pe care le susține oral.
Curtea, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.28 din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea împotriva intimatei C, și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 61/16.04.2007 emisă de intimată.
Intimata a fost obligată să reîncadreze contestatoarea în postul și funcția avute anterior începând cu data schimbării funcției și a locului de muncă și până la data de 01.06.2007 și la plata drepturilor salariale aferente pentru această perioadă.
S-a respins contestația formulată împotriva deciziei nr. 5/31. 05.2007.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost angajata intimatei, având încheiat contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată, înregistrat la ITM C sub nr. 3309/09.05.2007, în funcția de șef.
Instanța a reținut că decizia nr. 61/16.04.2007 este o decizie de modificare a încadrării contestatoarei, respectiv o modificare a contractului individual de muncă al acesteia. Din alin. 2 al deciziei rezultă că acesta este de fapt o decizie de sancționare disciplinară pentru neîndeplinirea de către contestatoare a sarcinilor de serviciu.
În conformitate cu art. 268 pct.2, decizia de sancționare disciplinară trebuie să conțină obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Din analiza deciziei contestate instanța a reținut că aceasta nu îndeplinește condițiile imperative impuse de art. 268 pct. 2 și anume cele privind descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată. Mai mult chiar, intimata nu a depus la dosar dovada efectuării cercetării disciplinare prealabile, astfel că decizia este lovită de nulitate absolută, iar măsura de modificare a încadrării contestatoarei, respectiv modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al acesteia este nelegală.
Referitor la decizia nr. 5/31.05.2006, instanța a reținut că acesta menționează în preambul că a avut în vedere demisia înaintată de contestatoare și are ca temei legal art. 55 lit. b din Codul muncii, respectiv ca urmare a acordului părților realizat după trecerea termenului de preaviz de 30 de zile impus contestatoarei.
Din analiza demisiei contestatoarei, înregistrată sub nr. 65/24.04.2007, instanța a reținut că acesta reprezintă actul unilateral de voință al contestatoarei, temeiul de încetare al raportului de muncă fiind art. 79 din Codul muncii, contestatoarea solicitând demisia fără preaviz.
Cum în contestație se solicită constatarea de către instanță a încetării raportului de muncă începând cu data de 01.06.2007, instanța a reținut că la acea dată s-a realizat acordul de voințe al contestatoarei și al intimatei și că în mod corect decizia nr. 5/31.05.2006 are ca temei legal art. 55 lit. b din Codul muncii.
Având în vedere prevederile legale invocate și nelegalitatea modificării unilaterale a contractului individual de muncă, instanța a admis în parte contestația formulată de contestatoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SRL C-N, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și în consecință respingerea cererii de anulare a deciziei nr.61/16.04.2007.
În motivarea recursului, referitor la excepția de tardivitate arată că, decizia nr. 61/2007 a fost comunicată în data de 24.04.2007 iar contestația a fost introdusă în data de 2.07.2007, deci tardiv.
Referitor la încălcarea art. 268 pct. 2 și art. 267 din muncii, arată că fiind vorba de o sancțiune sunt incidente aceste articole, instanța susține că nu s-a depus dovada efectuării cercetării prealabile, ori în speță este vorba de activitate specializată contabil și de o abatere profesională, în sensul neîndeplinirii unor atribuții strict delimitate și specializate.
Referitor la încălcarea art. 268 pct. 2 și art. 267 din muncii, arată că fiind vorba de o sancțiune sunt incidente aceste articole, instanța susține că nu s-a depus dovada efectuării cercetării prealabile, ori în speță este vorba de activitate specializată contabil și de o abatere profesională, în sensul neîndeplinirii unor atribuții strict delimitate și specializate.
Având în vedere că reclamanta nu și-a îndeplinit atribuțiile ce-i reveneau conform Contractului individual de muncă și postului, societatea a fost obligată să apeleze la firmă specializată pentru ținerea evidenței și a contabilității.
Apreciază că fapta reclamantei nu este de abatere disciplinară pentru care este obligatorie o cercetare disciplinară prealabilă, ci de incapacitate profesională.
Consideră că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 8.proc.civ. pentru că o incapacitate disciplinară este identică cu o abatere disciplinară și sunt aplicate prevederi care sunt specifice abaterilor disciplinare.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Recurenta, referitor la excepția de tardivitate arată că, decizia nr. 61/2007 a fost comunicată în data de 24.04.2007 iar contestația a fost introdusă în data de 2.07.2007, deci tardiv.
Curtea reține că din actele dosarului nu reiese data la care decizia contestată ar fi fost comunicată, înmânată efectiv reclamantei, prin urmare se consideră că aceasta a fost formulată în termenul legal, art. 287 Codul muncii stabilind că sarcina probei revine angajatorului, acesta nu a făcut dovada susținerilor sale.
Copia tichetului de scrisoare recomandată (fila 42 bis dosar fond) face doar dovada expedierii de către pârâtă iar nu și a primirii acelei scrisori de către reclamantă.
Apreciază că fapta reclamantei nu este de abatere disciplinară pentru care este obligatorie o cercetare disciplinară prealabilă, ci de incapacitate profesională. Consideră că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 8.proc.civ. pentru că o incapacitate disciplinară este identică cu o abatere disciplinară și sunt aplicate prevederi care sunt specifice abaterilor disciplinare.
Cu privire la aceste motive de recurs curtea le consideră neîntemeiate deoarece în mod corect prima instanță a reținut că decizia nu îndeplinește condițiile imperative impuse de art. 268 pct. 2 și anume cele privind descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată. Mai mult chiar, intimata nu a depus la dosar dovada efectuării cercetării disciplinare prealabile, astfel că decizia este lovită de nulitate absolută, iar măsura de modificare a încadrării contestatoarei, respectiv modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al acesteia este nelegală.
În ce privește susținerile referitoare la incapacitatea profesională a reclamantei, potrivit art. 61 lit. d din Codul muncii angajatorul putea să dispună concedierea dar numai după parcurgerea procedurii prevăzută de 63 alin. 2 Codul muncii și cu respectarea obligației prevăzută de art. 64 Codul muncii.
Din actele dosarului nu reiese că angajatorul ar fi urmat această procedură.
În concluzie angajatorul nu a respectat dispozițiile legale nici pentru sancționarea disciplinară nici pentru necorespundere profesională și nici pentru modificarea contractului de muncă prin urmare decizia emisă este nulă absolut pentru neîndeplinirea condițiilor de formă stabilite imperativ de textele legale sus invocate.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC” ” SRL C împotriva sentinței civile nr. 28 din 14 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
— – — – –
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 25.04.2008
Judecător fond -, – Tribunalul Cluj
