– Codul de procedură civilă: art. 82
– Legea nr. 85/2006: art. 11 alin. (1) lit. f), art. 47 alin. (5) şi alin. final
Solicitarea de ridicare a dreptului de administrare trebuie să fie formulată în scris şi comunicată debitoarei, prin administrator special, pentru a-şi formula apărarea. Prezenţa administratorului judiciar, a comitetului creditorilor şi administratorului special în faţa judecătorului sindic la termenul formulării solicitării orale nu acoperă viciul de procedură rezultat din lipsa cererii scrise şi a necomunicării către debitoare.
(Decizia nr. 373/R-COM din 19 martie 2010)
în dosarul nr. 575/1259/2009 pe rolul Tribunalului Argeş, în care se desfăşoară
procedura de prevăzută de Legea nr. 85/2006, formulată împotriva
debitorului SC S.F. SA, la termenul din 4 ianuarie 2010, judecătorul sindic a dispus, prin încheiere, ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
Fără o motivare anume, judecătorul sindic, în temeiul solicitării formulată de administratorii judiciari de ridicare a dreptului de administrare al debitorului, a dispus această măsură, arătând că debitorul îşi va continua desfăşurarea activităţilor curente sub conducerea administratorului judiciar.
împotriva acestei încheieri, SC S.F. SA a formulat recurs solicitând admiterea acestuia, modificarea încheierii în sensul respingerii cererii de ridicare a dreptului de administrare al debitoarei.
în motivare se arată că prin sentinţa comercială nr. 674/F din 29 iunie 2009 la cererea creditoarei SC C. SA s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă a debitorului, fiind desemnaţi în temeiul art. 34 din administratorii judiciari, fără a se dispune ridicarea dreptului de administrare a debitoarei.
Se susţine că încheierea din 4 ianuarie 2010 atacată nu ţine seama de dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 85/2006, care statuează limitativ cazurile în care judecătorul sindic poate ridica dreptul de administrare al debitoarei.
Aceasta şi-a manifestat intenţia de intrare în procedura de reorganizare, conform unui plan, în condiţiile art. 28 din lege şi a depus la dosarul cauzei toate documentele prevăzute de acest text.
De asemenea, debitoarea nu se află în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, astfel că judecătorul sindic nu putea dispune deschiderea procedurii cu ridicarea dreptului de administrare.
Pe de altă parte, judecătorul sindic a dispus măsura atacată în baza unor cereri verbale ale administratorilor judiciari, necomunicate debitoarei pentru pregătirea apărării. Debitoarea nu a fost citată pentru a-şi spune punctul de vedere, singurul creditor prezent la termen solicitând respingerea propunerii administratorilor judiciari.
Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor invocate şi în raport de textele aplicabile în cauză, Curtea a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
La termenul din 4 ianuarie 2010, în procedura insolvenţei, administratorii judiciari au solicitat oral, în faţa judecătorului sindic, aplicarea dispoziţiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, respectiv ridicarea dreptului de administrare al debitorului, deoarece acesta a înregistrat până în prezent pierderi, fără a efectua vreo plată.
Judecătorul sindic a dispus măsura prin încheierea atacată, fără a reţine în considerentele acesteia vreun argument asupra incidenţei textului art. 47 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 şi fără a conferi debitoarei posibilitatea de a se apăra faţă de această susţinere, nemenţionată într-o cerere care să întrunească cerinţele dreptului comun ale art. 82 C. pr. civ., raportat la art. 11 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 85/2006.
Mai mult, potrivit art. 47 alin. final din legea insolvenţei, judecătorul-sindic trebuie să examineze cererea prevăzută la alin. (5), într-o şedinţă la care vor fi citaţi administratorul judiciar, comitetul creditorilor şi administratorul special. Prezenţa tuturor acestor părţi în faţa judecătorului sindic la termenul din 4 ianuarie 2010 nu acoperă viciul de procedură rezultat din neformularea cererii în formă scrisă şi comunicarea acesteia către debitoare, prin administrator special, căreia dimpotrivă abia i s-a dispus comunicarea copiei tabelului preliminar de creanţe.
în aceste condiţii, debitoarea nu a fost în măsură să-şi formuleze apărarea, cu atât mai mult cu cât se invocă faptul că textul art. 47 alin. (5) nu are incidenţă în cauză.
Totodată, Curtea reţine că încheierea nu cuprinde nicio motivare asupra soluţiei de ridicare a dreptului de administrare, determinând astfel imposibilitatea realizării controlului judiciar, nemotivarea echivalând şi cu nesoluţionarea fondului cererii, fiind aplicabilă ipoteza art. 312 alin. (5) C. pr. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 85/2006. raportat la art. 312 C. pr. civ., Curtea a admis recursul, a casat încheierea şi a trimis cauza spre rejudecarea cererii de ridicare a dreptului de administrare, la aceeaşi instanţă.
