ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1031/R/2008
Ședința publică din data de 13 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Marta Vitos
JUDECĂTORI: Carmen Marta Vitos, Lucia Ștețca Adrian
–
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 316 pronunțată de Tribunalul Cluj, la data de 21.02.2008, în dosarul nr-, privind și pe pârâta, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă recurentul-reclamant personal și asistat de avocat -, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul intimatei-pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 05.05.2008, de către intimata-pârâtă, întâmpinare în două exemplare, un exemplar comunicându-se în ședință reprezentantei recurentului-reclamant.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a se prezenta la judecarea cauzei lasă pricina la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurentul-reclamant personal și asistat de avocat – și reprezentantul intimatei-pârâte, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului-reclamant solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive, cu consecința anulării deciziei de concediere și plata drepturilor salariale până la data de 11.02.2008, dată de la care reclamantul s-a încadrat în muncă la altă unitate, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar. Reprezentantul intimatei-pârâte solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii civile atacate și obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar, susținând concis concluziile cuprinse în întâmpinare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.316 din 21 febr,2008, Tribunalul Cluja respins acțiunea promovată de reclamantul pentru anularea deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă cu nr.75/23.05.2007 emisă de pârâta SC SA D, obligarea la reintegrarea pe postul deținut anterior, la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada desfacerii contractului și până la reintegrare și la plata a sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul fost angajat al unității pârâte în funcția
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Contestatorul a fost angajat al unității intimate în funcția de paznic, până la data de 23.05.2007, când prin decizia nr.75 intimata i-a desfăcut contractul individual de muncă în conformitate cu prevederile art. 17 și art. 6, pct. 9 din Regulamentul de Ordine Interioară și art. 61, lit. a, raportat la art. 275, lit. e din, reținând în sarcina sa “părăsirea locului de muncă (postul de pază), sustrăgând și introducând în incinta firmei a unui număr de paleți din lemn, dintr-un loc public, profitând de liniștea străzii, de întuneric, fără a informa conducerea sau o altă persoană din conducere”, precum și că “pe timpul desfășurării activității sale în unitate a avut un comportament atipic, fiind cercetat de către organele de poliție, a refuzat a executa activități din cadrul firmei, aducând injurii și amenințări la adresa directorului executiv.”
Sub aspectul legalității, decizia îndeplinește în cel mai mic element prevederile legale, fiind concepută punctual, în concordanță perfectă cu art.268. Lipsa motivării în drept invocată de către contestator nu poate fi reținută. În cuprinsul măsurii s-a făcut în mod corect referirea la art. 17 și art. 6, pct. 9 din Regulamentul de Ordine Interioară și art. 61, lit. a, raportat la art. 275, lit. e din ca și temei de drept al sancțiunii disciplinare aplicate.
Nu a fost reținută nici susținerea potrivit căreia decizia nu cuprinde descrierea faptei, atâta timp cât în cuprinsul măsurii sunt enumerate la art. 3 faptele pentru care a fost aplicată sancțiunea disciplinară, respectiv părăsirea locului de muncă, sustragerea unor paleți din lemn, precum și comportamentul atipic pe timpul desfășurării activității sale în unitate.
Potrivit dispozițiilor art.267, măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă poate fi dispusă doar în urma efectuării unei cercetări disciplinare prealabile, lipsa acestei proceduri atrăgând nulitatea absolută a măsurii. Conform prevederilor aliniatului 2 al art.267, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul este convocat în scris.
Prin adresa de la fila 6, intimata l-a invitat pe contestator pentru ziua de 09.05.2007, ora 09,00, la sediul societății, pentru efectuarea cercetării prealabile disciplinare, fiind informat totodată și asupra aspectelor ce urmează a fi cercetate.
Potrivit raportului întocmit la 11.05.2007, comisia de cercetare disciplinară a învederat că la data de 09.05.2007, deși a fost convocat în scris, contestatorul nu s-a prezentat, deși a fost așteptat o oră.
S-a reținut că și sub acest aspect decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă se încadrează perfect în prevederile legale, procedura convocării respectând cu strictețe dispozițiile art.267. Susținerile contestatorului legate de prezența sa la Poliție în ziua și la ora efectuării cercetării, nu justifică absența sa, atâta timp cât acest lucru nu a fost anunțat angajatorului la momentul respectiv, dar mai ales având în vedere răspunsul Poliției Municipiului D conform căruia în data de 09.05.2007, contestatorul nu figurează în registrul de intrări – ieșiri a persoanelor în instituție.
În baza referatelor întocmite de conducerea societății, precum și a rapoartelor întocmite de comisia întrunită pentru efectuarea cercetării disciplinare, având în vedere temeiurile de drept amintite, angajatorul a emis decizia de concediere nr. 75/23.05.2007.
Potrivit dispozițiilor art.61, lit.a, desfacerea disciplinară a contractului de muncă (ca și sancțiune disciplinară, potrivit art.264, lit. t) poate interveni în două ipostaze, aceea a săvârșirii unei abateri grave sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual ori colectiv de muncă, sau regulamentul intern. Întrucât faptele care pot determina aplicarea măsurii desfacerii disciplinare a contractului de muncă sunt practic nedeterminabile, nefiind enumerate de lege, caracterul grav al abaterii urmează a fi apreciat în raport de toate elementele sale, împrejurările în care a fost comisă și circumstanțele personale ale autorului ei.
Doctrina și practica judiciară au stabilit ca regulă generală că această măsură poate fi aplicată numai în situația în care din analiza elementelor abaterii, cauzelor și gravității faptei, urmărilor acesteia, forma de vinovăție, precum și comportarea anterioară a făptuitorului, rezultă că menținerea în unitate a acestuia nu mai este posibilă.
Astfel, în ce privește prima faptă reținută în sarcina contestatorului, instanța apreciat că în mod corect intimata a stabilit vinovăția contestatorului.
Potrivit Regulamentului de Ordine Interioară, sustragerea sub orice formă de bunuri, indiferent de apartenența sau valoarea acestora se sancționează cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză, și a reieșit că în noaptea de 19 spre 20 martie 2007, contestatorul a părăsit locul de muncă – postul de pază. Conform schiței întocmite, în vederea însușirii paleților din lemn, contestatorul a părăsit postul de pază, depărtându-se considerabil față de acesta. Această faptă este contrară obligațiilor de serviciu specifice calității de paznic, aceasta punând în pericol obiectivul asigurat.
Mai mult, însușirea de către contestator a bunurilor enumerate reprezintă un act, de asemenea, neconform cu postul ocupat, respectiv acela de paznic.
În aprecierea graduală a sancțiunii aplicate, intimata în mod corect a aplicat măsura concedierii disciplinare, dat fiind că, din probele administrate în cauză, rezultă că în decursul activității sale la intimată, contestatorul a avut o atitudine generală atipică, aflându-se adesea în stări conflictuale cu persoanele din conducerea societății.
Față de toate aceste aspecte, apreciind că menținerea în unitate a contestatorului nu mai este posibilă, considerând condițiile art.61, lit. a și 264, lit.f îndeplinite, intimata a desfăcut în mod temeinic și legal contractul individual de muncă al contestatorului.
Față de considerentele anterior enunțate, instanța a respins contestația formulată.
Împotriva sentinței, reclamantul a declarat în termen recurs, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost promovată.
Consideră că sentința este nelegală deoarece este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în cauză, iar pe de altă parte este netemeinică deoarece din probele administrate în cauză nu se poate reține că ar fi săvârșit cu vinovăție o faptă gravă, care să atragă aplicarea celei mai severe sancțiuni disciplinare.
În concret se susține că tribunalul a ignorat nerespectarea prevederilor art.268 alin.1 muncii privitoare la termenul în care poate fi aplicată sancțiunea disciplinară, respectiv decizia de sancționare a fost emisă peste termenul de 30 zile.
De asemenea se mai arată că instanța de fond a ignorat încălcarea prevederilor art.268 alin.2 lit.a și d din muncii, respectiv lipsa descrierii faptei care constituie abatere disciplinară și indicarea temeiului de drept al aplicării sancțiunii disciplinare în decizia de sancționare.
Consideră ca netemeinică hotărârea instanței de fond urmare aprecierii greșite a probelor administrate în cauză și a gravității faptelor reținute ca abateri disciplinare.
Prin întâmpinarea de la dosar, fila 12-13, pârâta s-a opus admiterii recursului, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamant, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.268 alin.1 muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În cazul din speță, așa cum rezultă din adresa cu nr.- din 25.07.2007 a Poliției municipiului D (fila 23-dos.fond) se reține că încă la data de 27.03.2007, prin adresa cu nr.62 unitatea pârâtă a sesizat faptul că în noaptea de 19/20.03.2007, reclamantul ar fi comis abaterile disciplinare pentru care mai apoi a fost sancționat prin decizia nr.75/23.05.2007 cu desfacerea contractului de muncă.
Așadar, cel puțin la data de 27.03.2007, data sesizării poliției, trebuie reținut că, conducerea societății pârâte a luat la cunoștință de săvârșirea faptei comisă de reclamant, moment de la care curg cele 30 zile prevăzute de art.268 (1) muncii, în care se impunea a fi făcută cercetarea disciplinară prev. de art.267 muncii și apoi aplicarea sancțiunii disciplinare.
Ca atare, în raport de cele mai sus reținute trebuie constatat că doar până la data de 26 aprilie 2007, conducerea societății era îndreptățită să aplice sancțiunea disciplinară, iar decizia a fost emisă peste acest termen, abia la data de 23.05.2007.
Raportat la aceste aspecte se impunea ca acțiunea reclamantului să fie admisă iar decizia de sancționare să fie anulată, cu toate consecințele pe care această măsură se impune, fiind de prisos a se analiza și celelalte motive de recurs.
Cum instanța de fond, a pronunțat din acest punct de vedere, o soluție greșită, văzând și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va admite recursul reclamantului se va modifica sentința, în sensul că va admite acțiunea se va anula decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă nr.75/23.05.2007 emisă de pârâtă.
Ca o consecință a acestei măsuri, în raport și de dispozițiile art.269 muncii pârâta va fi obligată să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite de la data concedierii și până la data de 7 febr.2008, actualizate cu indicele de inflație, fiind de reținut că reclamantul nu solicită și după această dată drepturi salariale și reîncadrarea pe post, el angajându-se la altă societate.
Va fi respins ca nefondat petitul acțiunii reclamantului privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale de 10.000 lei, nefăcând dovada producerii acestui prejudiciu.
În baza art.274 proc.civ. pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 800 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe, justificate cu onorarul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 316 din 21 febr. 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea promovată de reclamant și în consecința anulează decizia de concediere nr. 75/23.05.2007, emisă de pârâta SC “” SA
Obligă pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite de la data concedierii și până la data de 10 febr. 2008, actualizate cu indicele de inflație la data executării.
Respinge ca nefondat petitul acțiunii privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
— – – – – PT.
în conc.med. Semnează;
GREFIER SECȚIE
Red.AR
Dact./3ex.
12.06.2008
