ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotrivasentinței civile nr. 389 din 25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosarul nr-, privind și pe pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, având ca obiect litigiu de muncă – contestație decizie de concediere.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat, în substituirea d-nei avocat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost depus și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta intimată a depus la dosar la data de 15 mai 2008 prin fax, iar la data de 16 mai 2008, prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de azi, reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar delegația de reprezentare, delegația de substituire și chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită în principal admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii introductive și pe cale de consecință constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 740 din 18 decembrie 2007 privind sancționarea disciplinară a reclamantei recurente, întrucât nu a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 267 și art. 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii. În subsidiar, în cazul în care se va reține că dispoziția de sancționare a fost întocmită cu respectarea legii, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință să se dispună anularea dispoziției de sancționare întrucât reclamanta recurentă nu a săvârșit nici o abatere disciplinară. Solicită obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA:
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 389 din 25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată contestația formulată de către contestatoarea, împotriva dispoziției nr. 740 din 18 decembrie 2007 de sancționare disciplinară a contestatoarei, emisă de către intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S, pentru constatarea nulității absolute a dispoziției atacate, iar în subsidiar pentru anularea acesteia.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta este angajată la Complexul de Servicii Comunitare Șimleu-S în funcția de referent.
La data de 28 noiembrie 2007 șeful Complexului de Servicii Comunitare Șimleu -S, a sesizat pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S prin referatul înregistrat sub nr. 765 cu privire la neglijența în serviciu a contestatoarei.
Fapta contestatoarei a constat în nesupravegherea și supravegherea necorespunzătoare a copiilor aflați în grupa sa, cu ocazia deplasării copiilor instituționalizați la Grupul Școlar Agricol în perioada 23-25 noiembrie 2007, datorită deratizării spațiilor aparținând Centrului rezidențial al Complexului de Servicii Comunitare Șimleu-.
Cercetarea disciplinară prealabilă a fost efectuată de reprezentanții pârâtei S pe baza declarațiilor pe care șeful Centrului de Servicii Comunitare Șimleu- le-a luat contestatoarei și copiilor instituționalizați în centru, ocazie cu care contestatoarea a avut posibilitatea să-și formuleze apărările față de acuzațiile care i s-au adus de către angajator.
De altfel, contestatoarea și-a exprimat punctul de vedere față de abaterile reținute în sarcina sa prin declarația dată.
Analizând dispoziția contestată, prima instanță a reținut că cerința instituită de art. 268 din Codul munciia fost îndeplinită, în cuprinsul deciziei fiind arătată fapta pentru care s-a dispus sancționarea disciplinară a contestatoarei, temeiul juridic în care se aplică sancțiunea și termenul în care sancțiunea poate fi contestată.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei tribunalul a constatat că reclamanta a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată disciplinar și că cercetarea prealabilă a fost efectuată în conformitate cu prevederile regulamentului de ordine interioară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta în termenul legal, solicitând admiterea căii de atac promovate și, în consecință admiterea acțiunii și anularea dispoziției contestate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că Dispoziția nr. 740/18.12.2007 a fost întocmită cu nerespectarea prevederilor art. 267 Codul muncii, ceea ce echivalează cu nulitatea absolută a dispoziției atacate,
întrucât contestatoarea nu a primit convocarea pentru cercetarea prealabilă și nici nu i s-a adus la cunoștință despre efectuarea vreunei cercetări prealabile, deoarece nu s-a efectuat.
Acest aspect nu a fost contestat de către intimată, aceasta a arătat instanței de fond că nu a considerat necesară prezența reclamantei la cercetarea disciplinară efectuată de reprezentanții S deoarece reclamanta a dat o notă explicativă în care și-a exprimat punctul de vedere.
Intimata a recunoscut că nu a fost respectate dispozițiile art. 267 Codul muncii, însă cu toate acestea instanța de fond a considerat îndeplinite dispozițiile referitoare la cercetarea prealabilă și a reținut în motivarea sentinței atacate că cercetarea disciplinară s-a realizat de către reprezentanții direcției județene pe baza declarațiilor ce au fost luate de către șeful Centrului de Servicii Comunitare Șimleu-
Recurenta a mai învederat că nu i s-a adus la cunoștință niciodată reclamanta că ar fi cercetată disciplinar sau că a fost suspectată de săvârșirea unor abateri disciplinare.
Prin faptul că cercetarea s-a efectuat în lipsa ei și prin aceea că nu i s-a adus la cunoștință despre aceasta și nu i s-a permis, așa cum era normal și cum prevede art. 267 alin. ( 4 ) ” să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este “, considerând că i-au fost încălcate drepturile și că dispoziția atacată a fost emisă abuziv.
Dovada cea mai clară că nu i-au fost respectate dispozițiile legale referitoare la cercetarea disciplinară prealabilă este însăși poziția intimatei, care prin întâmpinarea depusă descrie o stare de fapt, în momentul audierii martorei o altă stare de fapt, iar cu ocazia cuvântului în fond reprezentanta intimatei a recunoscut acest aspect, arătând că membrii comisiei de disciplină nu au considerat necesară prezența reclamantei. Este foarte adevărat însă și deloc surprinzător, că acest ultim aspect, nu a fost consemnat în sentința atacată sau măcar în caietul grefierului, cum nu au fost de fapt consemnate nici opozițiile făcute de către reprezentantul subsemnatei cu privire la modul în care a fost luată și consemnată depoziția martorei. Aceste aspecte însă se vor dezvolta probabil oral, deoarece nu mai dorește să comenteze modalitatea în care s-a administrat justiția la Tribunalul Sălaj.
Pârâta nu a respectat nici dispozițiile art. 268 alin. ( 2 ) lit. ” c ” Codul muncii, cu toate că acestea au fost prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, în conținutul Dispoziției nr. 740/18.12.2007 nefăcându-se nici o referire la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. ( 3, nu a fost efectuată cercetarea.
Referitor la fondul cauzei, s-a precizat că în perioada 23-25 noiembrie 2007, copiii de la Complexul de Servicii Comunitare Șimleu- au fost transferați pentru o perioadă de 3 zile la Școala Profesională din Loc., deoarece Complexul din Șimleu- trebuia deratizat. În această perioadă reclamanta a lucrat doar în ziua de vineri și de sâmbătă, duminică fiind liberă. A aflat ulterior că la plecare, adică duminică, o parte din copii au sustras diferite bunuri dintr-un dulap aflat în internatul Școlii Profesionale din Loc..
Reclamanta a precizat că nu cunoaște considerentele pentru care a fost sancționată disciplinar, deoarece nu a comis nici un fel de abatere, iar în perioada în care a fost de serviciu în data de 24.11.2007 respectiv de la orele 7.00 la 19.00, copii care se aflau sub supravegherea ei nu au sustras absolut nici un bun aparținând Școlii Profesionale sau altcuiva, nefăcându-se vinovată de nesupravegherea sau de supravegherea necorespunzătoare a copiilor din grupa ei.
Din declarațiile luate tinerilor instituționalizați, precum și din referatul D-ei, a rezultat cu totul o altă stare de fapt decât cea reținută de către instanță.
În drept s-a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 raportat la art. 3041Cod procedură civilă.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că dispoziția contestată este legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel apreciază că recursul este fondat, urmând să îl admită pentru următoarele considerente:
Art.267 din Codul muncii prevede că ” (1) Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsura, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. (2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicita de către angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii”.
Pârâta-intimată nu a dovedit, deși avea obligația conform art. 287 Codul muncii, că a efectuat convocarea recurentei-reclamante pentru cercetarea prealabilă. Adresa nr. 10176/03.12.2007 emisă de intimată în acest sens (fila 16 dosar fond) nu s-a dovedit că a fost comunicată recurentei.
Contrar celor reținute de prima instanță, nu este îndeplinită cercetarea prealabilă în cazul în care angajatorul a procedat doar la luarea unei note explicative recurentei (fila 21 dosar fond), fără să îi aducă la cunoștință învinuirea care i se aduce și fără să îi dea posibilitatea să prezinte probe în susținerea apărărilor sale.
De asemenea, decizia de sancționare nu conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.268 alin.(2) din Codul muncii, respectiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea.
Având în vedere aceste considerente Curtea apreciază că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă întrucât prima instanță nu a aplicat corect dispozițiile art. 267 și 268 din Codul muncii.
Deoarece analizarea cerințelor de nelegalitate ale deciziei primează celor referitoare la netemeinicia acesteia, în condițiile în care s-a reținut că decizia de sancționare este nulă absolut nu se vor analiza susținerile recurentei referitoare la temeinicia deciziei contestate.
Drept urmare, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin.(1)- (3) Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 389 din 25 februarie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, care va fi modificată în întregime, în sensul că se va admite acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S și în consecință se va constata nulitatea absolută a Dispoziției nr. 740/18.12.2007.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă se va obliga intimata-pârâtă, ca parte aflată în culpă procesuală, să plătească recurentei-reclamante suma de 500 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei (onorariu de avocat – filele 78-79 dosar fond), respectiv suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs (onorariu de avocat – fila 20).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 389 din 25 februarie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în tot, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S și în consecință:
Constată nulitatea Dispoziției nr. 740/18.12.2007.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Obligă intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI să plătească recurentei suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 mai 2008.
.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – – TARȚA
RED.
DACT. 3.EX./12.06.2008
JUD.FOND.-,
