ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1422/R/2008
Ședința publică din 18 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
–
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.266 din 29 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâta – având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 27 mai 2008, pârâta-intimată a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe. De asemenea constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și a fost comunicat intimatei.
Se constată că reclamantul-recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În baza actelor de la dosar, instanța constată că recursul se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 266/29.02.2008 a Tribunalului Maramureș, fost respinsă contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta -SA BMî mpotriva deciziei de concediere nr.4 /24.09.2007.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajat ca miner la.
In conformitate cu Planul de Încetare a Activităților în scopul realizării lucrărilor de închidere și ecologizare a perimetrelor miniere o parte din posturile încadrate cu personal au fost concediate. Printre aceste posturi a fost și cel ocupat de reclamant.
În acest context a fost emisă și decizia contestată de reclamant, respectiv decizia nr. 40/24.09.2007 în care se arată că începând cu data de 15.10.2007 încetează contractul individual de muncă.
Deși la data de 11.10.2007 a fost la sediul minei, reclamantul a refuzat primirea deciziei pentru ca ulterior să depună certificat de concediu medical eliberat cu data de 12.10.2007 însă cu valabilitate din 11.10.2007.
De altfel, din certificatul de concediu medical depus la dosar a rezultat că reclamantul pe toată perioada până la sfârșitul lunii ianuarie 2008 fost pe concediu medical.Aceste concedii au fost plătite de pârâtă.
Începând cu data de 01.02.2008, activitatea Minei a încetat total.
La data emiterii deciziei, reclamantul nu era în concediu medical, iar
până la închiderea definitivă a minei, acesta a fost plătit, respectiv i s-au plătit concediile medicale.
În acest context, decizia de concediere este emisă cu respectarea prevederilor legale, reclamantul nefiind prejudiciat material, chiar dacă
această decizie practic și-a produs efectele la data de 01.02.2008.
Împotriva sentinței declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și rejudecând cauza, modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației formulate împotriva deciziei de concediere.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu nerespectarea dispozițiilor legale aplicabile cazului în speță.
Concedierea salariaților este reglementată prin dispoziții imperative stabilite de Codul Munciia căror nerespectare duce la nulitatea actului prin care se dispune această măsură, dispoziții pe care prima instanță nu le-a respectat.
Deși potrivit dispozițiilor art. 75 din CM decizia de concediere produce efecte de la data comunicării, în considerentele hotărârii pentru înlăturarea dispozițiilor art.60 din CCM potrivit cărora concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii pentru motivare a hotărârii, instanța a reținut că la data trimiterii deciziei (24.09.2007) reclamantul nu era în concediu medical.
Invocând dispozițiile art. 268 alin 4 din Codul Muncii recurentul a mai învederat că, chiar dacă ar fi refuzat primirea deciziei de concediere, prin lege se stabilește modalitatea de a comunica decizia în această situație fără de a avea consecință asupra aplicabilității prevederilor art. 75 din Codul Muncii în sensul modificării datei de la care decizia își produce efectele. Aceasta a fost primită de către recurent la data de 15.10.2007 (chiar data care era indicată în act ca dată de încetare a raportului de muncă).
Pe de altă parte, s-a mai arătat că recurentul nu a refuzat primirea deciziei de concediere și chiar dacă ar fi refuzat la data la care se susține că s-a încercat predarea 11.10.2007 a fost în incapacitate de muncă, dovedită cu certificat medical, situație în care nu putea fi concediat.
Nu s-a făcut dovada că i s-a comunicat preavizul în modurile prevăzute prin lege, iar la data când acesta a primit decizia, 15.10.2007, dată cu care s-a stabilit concedierea și preavizul arătat în decizie era expirat (perioada 24.09. – 14.10.2007).
Din momentul în care contractul individual de muncă (raportul său de muncă) a încetat în baza deciziei de concediere 40/11.09.2007 cu data comunicării acesteia (data la care a primit corespondența – 15.10.2007 indicat și în decizie) nu mai putea interveni o altă încetare pentru un alt motiv nemaiexistînd un raport de muncă care să poată înceta.
Astfel, instanța de judecată trebuia să se pronunțe asupra legalității concedierii în prisma motivelor acesteia și nu a altor împrejurări (încetarea activității minei) și față de aprecierea acesteia ca legală sau nelegală să dispună sau nu reintegrarea și ca efect al recunoașterii vechimii în muncă de la perioada concedierii urmând ca pentru alte cauze de concediere sa dispună angajatorul.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Deși apreciază că soluția primei instanțe este corectă, Curtea nu este de acord cu argumentele expuse în considerentele sentinței.
Astfel, recurentul a încheiat cu intimata SA un contract individual de muncă pe durată determinată de 12 luni, între 01.02.2007-01.02.2008 (fila 18 dosar fond).
Prin Decizia nr.40/15.10.2007 (fila 20 dosar fond) recurentului i s-a desfăcut contractul individual de muncă începând cu data de 15.10.2007, în temeiul art. 65 alin. (1) din Codul Muncii, ca urmare a desființării postului ocupat.
Întrucât în perioada 11.10.2007-18.01.2008 recurentul a beneficiat de concediu pentru incapacitate temporară de muncă (așa cum rezultă din certificatele de la filele 28-35 dosar fond) contractul său individual de muncă a fost suspendat de drept conform art. 50 lit.b) din Codul Muncii. De asemenea, decizia de concediere nu și-a mai produs niciun efect, în condițiile în care recurentului i s-a achitat indemnizația pentru concediul medical de care a beneficiat, respectiv de salariu pentru zilele în care a prestat activitate (filele 49-53 dosar fond).
Drept urmare, contrar susținerilor recurentului, contractul său individual de muncă nu a încetat ca urmare a concedierii în temeiul art. 65 alin. (1) din Codul Muncii, ci pentru că a expirat termenului pentru care a fost încheiat conform art. 56 lit.j) din Codul Muncii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nefiind întemeiat.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 299 alin. (1) și 312 alin.(1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.266 din 29 februarie 2008 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.266 din 29 februarie 2008 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – –
RED.
DACT. 2 EX/10.07.2008
JUD.FOND:,
