ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 234 din 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta TRANSPORTURI SPECIALE, având ca obiect litigiu de muncă – contestație.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de reprezentantul reclamantei-recurente, avocat din Baroul Cluj au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 18 iunie 2008, care face parte integrantă din hotărârea care se va pronunța în cauză. De asemenea, constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 19 iunie 2008, pârâta-intimată prin reprezentanta sa, avocat din Baroul Cluja depus “Concluzii scrise” prin care solicită respingerea recursului formulat de recurenta ca fiind neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 234 din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- astfel cum fost îndreptată prin încheierea nr.71/CC din 26.02.2008, fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC Transporturi Speciale SRL, s- dispus anularea în parte deciziei nr.394/04.07.2007 în sensul încetării contractului individual de muncă al reclamantei la o dată imediat ulterioară ultimei zile de incapacitate de muncă; au fost respinse celelalte cereri, iar pârâta fost obligată la plata cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 300 lei.
Pentru hotărî astfel, prima instanță reținut următoarele:
Reclamanta este angajata pârâtei pe perioadă nedeterminată, având încheiat un contract individual de muncă înregistrat la ITM C sub nr. 2559/12.-, având funcția de asistent manager (24-25).
Instanța a reținut că prin Decizia nr. 393/04.07.2007 administratorul pârâtei hotărăște reorganizarea departamentului Asistent Manager având în vedere scăderea volumului de muncă și restructurarea societății (21).
Prin preavizul nr. 395/04.07.2007 reclamanta a fost informată că în urma reorganizării activității companiei, postul pe care îl ocupa s-a desființat și că începând cu data de 31.07.2007 raporturile de muncă cu pârâta încetează, până la acea dată reclamanta aflându-se în perioada de preaviz de 20 de zile (22).
Analizând Decizia nr. 394/04.07.2007 (47) instanța a reținut că desfacerea contractului individual al reclamantei s-a făcut în temeiul art. 65 alin.1 din Codul muncii, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
Potrivit dispozițiilor ale art. 65 din Codul muncii, nu se pune problema unei selecții a salariaților, după desființarea posturilor, ci se desființează tocmai funcția sau postul deținut de salariatul pe care consideră că se impune a-l concedia.
Art. 65 alin. 2 din Codul muncii enumeră explicit cerințele pretinse cumulativ în prezența cărora se poate desprinde caracterul legal al măsurii luate de angajator. Astfel, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă a cauză reală și serioasă.
Prin caracterul efectiv al desființării locului de muncă se înțelege respectarea cerinței ca respectivul loc de muncă să fi fost suprimat din statutul de funcții sau din organigramă.
Instanța a reținut că la dosar (55-58) s-a depus Certificatul de înregistrare mențiuni privind mențiunea nr. 54453/09.08.2007, Certificatul constatator și Certificatul de Înregistrare de la Oficiul Registrului Comerțului și Încheierea nr. 20556/13.08.2007 dată în dosarul nr. 54453/09.08.2007 la Oficiul Registrului Comerțului, care atestă realitatea reorganizării activității, prin reducerea numărului de administratori de la 3 la 2.
Din analiza organigramelor (62-64) existentă înainte de reorganizare și din cea de după data reorganizării, rezultă că postul de Asistent Manager din subordinea administratorului ( care a fost redus) a fost desființat în mod definitiv.
Instanța a reținut că măsura de reorganizare a fost legală, în conformitate cu prevederile art. 65 alin.1 și 2 din Codul muncii.
Referitor la susținerile pârâtei privind prematuritatea acțiunii, instanța nu le poate admite având în vedere că aceasta nu a putut dovedi data comunicării deciziei de concediere. Cum reclamanta recunoaște că i s-a comunicat decizia la data de 10.08.2007 acțiunea nu este prematură fiind în termenul de 30 de zile de contestare.
Instanța reține, referitor la decizia de concediere, că la data menționată ca fiind data încetării contractului individual de muncă, respectiv data de 31.07.2007, reclamanta se afla în incapacitate temporară de muncă, fapt dovedit de certificatele medicale depuse (10-16).
Potrivit prevederilor art. 60 alin.(1) lit. a din Codul muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.
Acest aspect a fost cunoscut de pârâtă care, în mod legal și de bună credință, nu a desfăcut contractul individual de muncă al reclamantei și după încetarea stării de incapacitate temporară de muncă a notificat-o pe acesta să se prezinte la locul de muncă pentru a-și reglementa situația.
Cum, potrivit prevederilor art. 154 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, pârâta nu poate fi obligată la plata unor drepturi salariale fără prestarea muncii, astfel că instanța va dispune anularea în parte a deciziei de concediere, respectiv referitor la data desfacerii contractului de muncă, care va fi data imediat următoare perioadei de incapacitate temporară de muncă.
Referitor la petitul privind daunele morale instanța reține că doctrina a adoptat multiple criterii de determinare și clasificare a prejudiciului nepatrimonial. Pentru acordarea daunelor-morale este necesară administrarea unor probe corespunzătoare care să contureze dimensiunea suferințelor, întinderea prejudiciului moral la care reclamanta a fost supusă în urma desfacerii contractului individual de muncă. Prejudiciul moral trebuie probat cu declarații de martori, acte medicale, etc. care să dovedească daunele -morale suferite. În funcție de importanța valorii lezate și a probelor depuse, instanța poate aprecia importanța prejudiciului moral cauzat.
În cauză reclamanta nu a probat existența unui prejudiciu moral cauzat de concediere și mai mult măsura concedierii a fost legală și temeinică.
Având în vedere aceste aspecte instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta TRANSPORTURI SPECIALE și a dispus anularea în parte a deciziei de concediere, respectiv referitor la data desfacerii contractului de muncă, care este data imediat următoare perioadei de incapacitate temporară de muncă.
În temeiul art. 274. proc. civ instanța a obligat pârâta, fiind în culpă procesuală, la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 300 lei reprezentând onorariu avocațial în favoarea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta declarat recurs prin care solicitat modificarea sentinței în sensul anulării integrale deciziei nr.393/04.07.2007 și obligării intimatei la plata drepturilor salariale și a daunelor morale, precum și tuturor cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în recurs.
În motivarea recursului, s- invocat că decizia de conducere este nelegală, deoarece fost emisă în perioada incapacității de muncă reclamantei, care informat pârâta despre acest aspect. De asemenea, preavizul a fost comunicat la 10 zile după emiterea deciziei de concediere. Ca efect al anulării deciziei de concediere, se impune acordarea drepturilor salariale. În fine, acordarea daunelor morale în cuantum de 5000 lei este justificată de prejudiciul de imagine suferit.
Intimata-pârâtă depus concluzii scrise prin care solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite în parte recursul pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.394/04.07.2007 (fila 49 fond) emisă de către pârâtă s- dispus concedierea reclamantei începând cu data de 31.07.2007 în temeiul art.65 alin.1 Codul muncii.
Atât la momentul emiterii deciziei (o4.07.2007), cât și de la data de la care urmau să înceteze raporturile juridice de muncă dintre părți, (31.07.2007) reclamanta se afla în incapacitate temporară de muncă, atestată de certificatele de concediu medical depuse la filele 11 și 13 din dosarul de fond.
Având în vedere că art.60 alin.1 lit. Codul muncii interzice în mod expres concedierea salariaților “pe durata incapacității temporară de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii”, Curtea constată că decizia de concediere este nelegală, contravenind dispoziției legale menționate.
În atare situație, se impune anularea în totalitate deciziei, contrar considerentelor hotărârii atacate care a dispus o modificare sa sub aspectul datei de la care încetează raporturile juridice de muncă în condițiile în care legiuitorul nu reglementat o asemenea soluție legală, ci dimpotrivă consacrat sancțiunea nulității dispoziției de concediere în acest caz, fără a fi posibilă remedierea de către instanță nulității absolute.
Ca efect al nulității deciziei de concediere, reclamanta este îndreptățită conform art.78 alin.2 Codul muncii, să fie reintegrată în postul deținut anterior (asistent manager) și să beneficieze, conform art.78 alin.1 Codul muncii de drepturile salariale indexate, majorate și actualizate, începând cu data de 01.08.2007 și până la reintegrarea sa efectivă.
În schimb, cererea reclamantei de acordare daunelor morale este apreciată și de către Curtea de Apel ca nefondată, nefiind probată lezarea unui drept subiectiv cu caracter nepatrimonial (în speță, reputația) prin măsura concedierii.
În privința cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantă în prima instanță, Curtea consideră că prin aplicarea art.274 Cod proc.civ. se impune obligarea pârâtei la plata în totalitate acestor cheltuieli în sumă de 600 lei, reprezentând onorariu de avocat (5 fond).
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct.9 Cod proc.civ. va admite în parte recursul în sensul celor menționate anterior.
În baza art.274 Cod proc.civ. pârâta-intimată va fi obligată să plătească reclamantei – recurente suma de 714 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs (onorariu avocat – 24).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 234 din 11 februarie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că dispune anularea deciziei nr. 394/04.07.2007 și, în consecință, dispune reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior de asistent manager.
Dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a drepturilor salariale indexate, majorate și actualizate începând cu luna august 2007 și până la reintegrarea efectivă.
Menține dispozițiile sentinței atacate în ceea ce privește respingerea petitului de acordare a daunelor morale.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 600 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Obligă pe intimată să plătească recurentei suma de 714 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – –
în,semnează
Vicepreședintele
Curții de APEL CLUJ,
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu Laura
Red. SD dact. GC
2 ex/11.07.2008
Jud.primă instanță:
