– Legea nr. 85/2006: art. 80 alin. (2) lit. e)
Aplicarea art. 80 alin. (2) lit. e)din nu este condiţionată de o înţelegere frauduloasă şi nici de o disproporţie a preţului, fiind necesar numai ca prin tranzacţia încheiată cu mai puţin de 3 ani înainte de deschiderea procedurii, să aibă loc o prejudiciere a creditorului şi să existe o poziţie dominantă.
Poziţia dominantă se apreciază că există atâta vreme cât voinţa socială a ambelor cocontractante este determinată de voinţele individuale ale aceloraşi persoane, iar dauna creditorilor a fost corect reţinută, având în vedere că a axmt loc o diminuare a activelor falitei.
(Decizia nr. 805/R-COM din 9 iunie 2010)
Prin sentinţa nr. 483/2010, Tribunalul Vâlcea a admis acţiunea formulată de lichidatorul judiciar al SC A l. SRL, a dispus anularea transferului patrimonial concretizat în factura nr. 051 din 1 februarie 2008 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea bunurilor ce au făcut obiectul vânzării, respectiv două cabaze dir lemn, o centrală de încălzire de 117 kw, două bucăţi solar confecţii metalice, un foişoi din lemn, o magazie de materiale, o baracă din lemn şi o instalaţie de încălzire solară.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că poziţia dominantă la care se referă art 80 alin. (2) lit. e) presupune controlul voinţei societare prin intermediul participaţiei în structura capitalului social, voinţă care, deşi diferită de cea a asociaţilor este influenţaţi semnificativ de poziţia celor majoritare.
Cum, în cauză, cele două societăţi au aceeaşi acţionari, are loc un control a voinţei unuia dintre participanţi la o operaţiune de către celălalt participant, chiar daci acest control este reciproc, iar dauna creditorilor rezultă şi din faptul că a avut loc o diminuare a patrimoniului debitoarei falite, iar aceasta nu a probat că ar deţine bunui de o valoare suficientă acoperirii creanţelor.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC A.I.C. SRL, invocând motivi încadrabile în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. pr. civ., în dezvoltarea cărora ; susţinut următoarele:
– în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 80 alin. (2) lit. e), iar vânzares cumpărarea s-a realizat cu bună-credinţă cu 9 luni înainte ca vânzătoarea să intre î procedura de , plata s-a făcut prin compensare cu o marfă pe car cumpărătoarea o livrase vânzătoarei, iar preţul vânzării era real şi corespunzător valoi de piaţă a bunurilor;
– în absenţa unei înţelegeri frauduloase şi cum instanţa nu a fost învestită s verifice preţul tranzacţiei, reţinând şi că bunurile nu mai erau utile vânzătoare concluzia instanţei de fond este greşită;
– cumpărătoarea nu deţine o poziţie dominantă, nu este unul dintre acţionari, iar calitatea lui R.C. în cele două societăţi nu poate impune o altă conciuzie de vreme ce operaţiunea nu a fost încheiată de acesta ca persoană fizică, el are calitatea de administrator al vânzătoarei, dar nu şi al cumpărătoarei pentru a justifica aprecierea tribunalului.
Examinând criticile formulate, Curtea a constatat că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
în conformitate cu dispoziţiile art. 80 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 85/2006, vor putea fi anulate dacă sunt în dauna creditorilor operaţiunile încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, operaţiuni la care participă persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul şi care deţin o poziţie dominantă asupra acestuia şi activităţii sale.
Aşa cum a reţinut şi tribunalul, poziţia dominantă presupune controlul sau influenţa pe care una dintre părţile raportului juridic îl exercită asupra celeilalte, observând şi că voinţa socială nu poate fi decât rezultatul voinţelor individuale ale asociaţilor, aşa încât componenţa acţionariatului nu numai că nu poate fi ignorată, dar, dimpotrivă, se impune aprecierea că ea este determinantă.
Aşa cum rezultă din relaţiile comunicate de ORC, în cele două societăţi calitate de asociaţi au numai cele trei persoane, R.C., R.D. şi R.M., cu participări diferite însă la structura capitalului social.
Chiar dacă cele două persoane juridice nu au acelaşi administrator, nu trebuie ignorat că voinţa socială în ambele societăţi este formată din voinţa aceloraşi trei persoane ce au calitatea de asociaţi, persoane care au decis vânzarea la propria solicitare de cumpărare.
Textul de lege precitat nu se aplică doar în situaţia participării la tranzacţie a unei persoane fizice, ci, în mod expres, se menţionează că poziţia dominantă poate fi exercitate şi de o altă persoană juridică. R.C. este administrator social al vânzătoarei şi, potrivit hotărârii din 27 mai 2009, administrator special al acesteia, iar în cadrul cumpărătoarei are numai calitatea de asociat, administrarea revenindu-i lui R.D.
Aplicarea art. 80 alin. (2) lit. e) nu este condiţionată de o înţelegere frauduloasă şi nici de o disproporţie a preţului, fiind necesar numai ca prin tranzacţia încheiată cu mai puţin de 3 ani înainte de deschiderea procedurii să aibă loc o prejudiciere a creditorului şi să existe o poziţie dominantă.
Poziţia dominantă se apreciază că există atâta vreme cât voinţa socială a ambelor cocontractante este determinată de voinţele individuale ale aceloraşi persoane, iar dauna creditorilor a fost corect reţinută, având în vedere că a avut loc o diminuare a activelor falitei.
Este adevărat că deschiderea procedurii nu împiedică compensarea, însă art. 52 din Legea nr. 85/2006 are în vedere compensarea legală, or, în cauză, nu s-a probat o astfel de situaţie aşa cum este ea definită de dispoziţiile art. 1144 şi 1145 C. civ., ci doar o compensaţie convenţională.
Prin compensaţia convenţională se ajunge ca unul dintre creditori să fie plătit cu prioritate, fără să se înscrie la distribuţia realizată potrivit ordinii prevăzute de art. 123 din lege.
în aceste condiţii se impune să se reţină dauna creditorilor, care participă la lichidarea unei mase de bunuri, redusă cu contravaloarea activelor înstrăinate.
Nu poate fi primită susţinerea din recurs potrivit căreia tranzacţia, situându-se în timp cu mai mult de 9 luni înainte de deschiderea procedurii de insolvenţă, la acea dată nu se punea problema micşorării patrimoniului vânzătorului. Această apreciere se impune a fi înlăturată tocmai plecându-se de la identitatea componenţei capitalului social, dar şi având în vedere prezumţia legală instituită de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, prezumţie care, chiar dacă se referă la actele subdobânditorului, poate fi extinsă cu atât mai mult în cazul tranzacţiilor iniţiale.
Pentru toate aceste considerente, s-a apreciat că recursul este nefondat şi în mod corect tribunalul a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 85/2006, aşa încât, în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ., calea de atac a fost respinsă.
