– Legea nr. 85/2006: art. 2, art. 21, art. 19 alin. (3)
Potrivit art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, pot formula contestaţie la judecătorul sindic, împotriva deciziei prevăzute de art. 2 şi 21 din acest text de lege, creditorii, contestaţii care se soluţionează prin aceeaşi încheiere prin care judecătorul numeşte practicianul în lichidare desemnat sau solicită desemnarea unui alt practician.
Potrivit art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, pot formula contestaţie la judecătorul sindic, împotriva deciziei prevăzute de art. 2 şi 21 din acest text de lege, creditorii, contestaţii care se soluţionează prin aceeaşi încheiere prin care judecătorul numeşte practicianul în lichidare desemnat sau solicită desemnarea unui alt practician.
Din economia textului de lege rezultă că numirea administratorului sau lichidatorului judiciar se face prmtr-o încheiere prin care anterior au fost soluţionate eventualele contestaţii. Pe cale de consecinţă, legitimare procesuală activă au numai creditorii, cei care participă la adoptarea hotărârii sau care nu sunt de acord cu aceasta.
Pentru aceste raţiuni, se impune concluzia că şi încheierea judecătorului sindic, cea care are la bază hotărârea adunării creditorilor, nu poate fi atacată decât de aceştia, dat fiind dreptul recunoscut lor ca în condiţiile prevăzute de lege să desemneze practicianul în lichidare, aşa încât debitoarea nu are calitate procesuală în promovarea prezentei căi de atac.
în absenţa unei pronunţări asupra contestaţiilor formulate de alţi creditori, judecătorul sindic nu putea adopta nicio hotărâre asupra deciziei a doi creditori de desemnare a practicianului în lichidare.
(Decizia nr. 1667/R-COM din 24 noiembrie 2010)
Prin încheierea nr. 111 pronunţată de Tribunalul Vâlcea la 20 septembrie 2010, a fost admisă cererea formulată de creditoarea B.M. şi desemnat, în calitate de administrator judiciar, N. SPRL cu o retribuţie de 500 lei lunar şi un onorariu de succes de 3%, dispunându-se încetarea mandatului administratorului judiciar G.A. IPURL Rm. Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la 9 iulie 2010, creditorii SC T. SRL şi
B.M. au decis înlocuirea administratorului judiciar, cerere ce corespunde dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, prin aceea că cei doi creditori deţin majoritatea absolută a creanţelor, iar hotărârea de înlocuire nu a fost contestată în condiţiile art. 11 şi art. 19 din lege.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în calitate de creditori, G.I., SC P. SRL şi BRD Rm. Vâlcea şi SC D. SRL – prin administratorii speciali.
Criticile din primele două recursuri sunt încadrabile în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. pr. civ. şi sunt, în esenţă, următoarele:
– G A. IPURL Rm. Vâlcea a fost confirmat de adunarea creditorilor la 8 iulie 2010. înlocuind pe administratorul judiciar B.E., confirmare ce s-a făcut în unanimitate inclusiv de IFN T. SRL, iar la 9 iulie 2010 această creditoare şi B.M. au publicat în Buletinul de o altă hotărâre de înlocuire a noului lichidator, hotărâre împotriva căreia însă s-au formulat contestaţii;
– contestaţiile nu au fost soluţionate până la acest moment şi ele sunt întemeiate deoarece decizia nu s-a adoptat la recomandarea comitetului creditorilor şi niciunul dintre cei doi nu deţin peste 50%;
– coordonatorul N. SPRL este incompatibil întrucât a fost desemnat expert consilier al creditoarei B.M. într-o altă pricină;
– nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru înlocuirea administratorului judiciar, iar hotărârea adoptată s-a făcut cu nesocotirea acestora, de persoane fără calitate şi în mod netransparent;
– încheierea a fost adoptată fără citarea părţilor, ignorându-se contestaţiile formulate în termen.
în recursul BRD Rm. Vâlcea au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. pr. civ., susţinându-se următoarele:
– în şedinţa adunării creditorilor din 8 iulie 2010, depuse la dosar la 9 iulie 2010, creditorii au confirmat ca administrator judiciar pe G.A. IPURL, creditori printre care se numără şi IFN T. SRL, iar la 9 iulie 2010 acest din urmă agent economic a hotărât împreună cu creditoarea B.M.. desemnarea unui alt administrator judiciar;
– împotriva acestei numiri s-au formulat contestaţii, aşa încât, în mod nereal reţine instanţa absenţa acestora;
– nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru confirmarea desemnării făcută de cei doi creditori, întrucât niciunul dintre ei nu deţine peste 50% şi nu există o recomandare a comitetului creditorilor.
în ceea ce priveşte recursul SC D. SRL, acesta conţine critici încadrabile în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. pr. civ., însă el urmează a fi analizat cu prioritate în raport cu excepţia de inadmisibilitate.
Examinând criticile formulate, ele urmează a fi reţinute în sensul celor ce se vor arăta mai jos.
în condiţiile art. 137 C. pr. civ., va fi analizată cu prioritate excepţia de inadmi-sibilitate a recursului formulat de SC D. SRL – prin administratorii speciali.
Din economia textului de lege rezultă că numirea administratorului sau lichidatorului judiciar se face printr-o încheiere prin care anterior au fost soluţionate eventualele contestaţii. Pe cale de consecinţă, legitimare procesuală activă au numai creditorii, cei care participă la adoptarea hotărârii sau care nu sunt de acord cu aceasta.
Pentru aceste raţiuni se apreciază că se impune concluzia că şi încheierea judecătorului sindic, cea care are la bază hotărârea adunării creditorilor, nu poate fi atacată decât de aceştia, dat fiind dreptul recunoscut lor ca în condiţiile prevăzute de lege să desemneze practicianul în lichidare, aşa încât debitoarea nu are calitate procesuală în promovarea prezentei căi de atac.
în ceea ce priveşte celelalte trei recursuri, având în vedere că au critici în cea mai mare parte comune, acestea urmează a fi analizate împreună.
Din acelaşi text de lege mai sus citat rezultă că judecătorul sindic nu poate lua măsura numirii unui administrator sau lichidator judiciar decât după ce a soluţionat contestaţiile împotriva hotărârii adoptate în cadrul adunării creditorilor sau dacă astfel de contestaţii nu există.
Cum în cauză hotărârea celor doi creditori a fost adoptată şi publicată la 9 iulie
2010, la această dată a început să curgă termenul de 3 zile, la care se referă textul precitat, termen ce se calculează în condiţiile art. 101 C. pr. civ.
Faţă de acest calcul contestaţiile, depuse de toate recurentele şi care poartă ştampila poştei 13 iulie 2010, apar ca fiind formulate în termen şi ele trebuiau supuse soluţionării judecătorului sindic.
în absenţa unei pronunţări asupra acestora, judecătorul sindic nu putea adopta nicio hotărâre asupra deciziei adoptate de cei doi creditori la 9 iulie 2010, de desemnare a practicianului în lichidare N. SPRL.
Faţă de această concluzie s-a apreciat că se impune admiterea celor trei recursuri, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, reţinând şi că a devenit inutilă verificarea celorlalte critici formulate de recurenţi în căile de atac.
