ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1720/R/2008
Ședința publică din 19 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Marta
– –
GREFIER:
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.581 din 03.04.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul civil nr-, privind și pe pârâta având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de reprezentanții părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 17 septembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.581 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins contestația formulată de către contestatoarea în contradictoriu cu intimata SC SA B, având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatoarea este angajată a societății intimate în funcția de șef adjunct de serviciu în baza contractului individual de muncă nr. 2160/20.04.2006. Prin Decizia de sancționare nr.824/09 mai 2007 aceasta a fost sancționat de intimată cu retrogradarea din funcție pe funcția de operator case de marcat, cu acordarea salariului corespunzător de 568 lei brut, pentru o durată de 60 de zile, în sarcina sa reținându-se un număr mare de fapte, prezentate în cuprinsul deciziei punctual.
S-a reținut că sub aspectul legalității, măsura dispusă de intimată respectă întrutotul prevederile art.267 și urm., intimata procedând în mod perfect procedural, la convocarea contestatoarei, la efectuarea cercetării disciplinare (proces verbal; declarație angajat, raport în urma efectuării cercetării disciplinare), precum și la întocmirea legală a deciziei de sancționare, cu respectarea condițiilor de formă prevăzute la art.268, alin.2.
În ce privește temeinicia măsurii dispuse, instanța a constatat că intimata a apreciat în mod obiectiv condițiile angajării răspunderii disciplinare a contestatoarei, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție a contestatoarei, precum și consecințele abaterii disciplinare.
În speță, intimata, în mod corect a reținut vinovăția salariatei, aplicând o sancțiune mai puțin severă, direct proporțional cu gravitatea faptei. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că în decursul executării raporturilor de muncă, aceasta a avut un comportament neprofesional și necolegial.
Potrivit prevederilor Regulamentului Intern, art. IX și XVIII demnitatea tuturor angajaților, angajatorului ori terților este apărată față de orice act de încălcare ori atingere din partea vreunui angajat al intimatei.
Mai mult, fiecare angajat are obligația de a se comporta în raporturile cu colegii de serviciu, precum și cu publicul cumpărător cu respect și cu politețe ireproșabilă.
Din depoziția martorilor audiați în cauză, și reiese că în decursul activității sale, contestatoarea aborda frecvent un comportament necorespunzător, tratând colegii, precum și clienții neprofesional, cu atitudini de superioritate.
Martorii au mai învederat că mai mulți salariați ai companiei au renunțat la locul de muncă tocmai din pricina comportamentului contestatoarei. Abaterile de la sarcinile încredințate au fost sesizate și de către martora, aceasta învederând că nemulțumirile colegilor de lucru proveneau din faptul că, în dese rânduri, contestatoarea pleca mai devreme de la locul de muncă și că în relațiile cu clienții, aceasta nu răspundea conform sarcinilor de serviciu.
Susținerile contestatoarei legate de faptul că a abordat colegii cu o atitudine agresivă pentru asigurarea bunei desfășurări a activității în cadrul departamentului, nu pot fi reținute, aceasta nedovedind în niciun fel această situație, în probațiune neexistând nicio declarație ori poziție a vreunui coleg care să confirme acest aspect.
Astfel, față de nerespectarea dispozițiilor de ordine internă ale societății, intimata în mod corect a apreciat vinovăția salariatei. Măsura sancționării acesteia cu retrogradarea din funcție pentru o durată de 60 de zile este cu atât mai întemeiată cu cât faptele săvârșite au avut și consecințe negative asupra imaginii companiei.
Chiar dacă punctual nu a fost luat în considerare, episodul prevăzut la punctul 1 din cuprinsul deciziei, legat de tratarea cu ostilitate a unui client, acesta reprezintă un reper în interpretarea comportamentului general și al atitudinii contestatoarei pentru care aceasta a fost sancționată. Chiar dacă nu este semnată, aceasta putând fi trimisă prin poșta electronică, sesizarea clientului este vizată pentru conformitate cu originalul și este confirmată de celelalte probe din dosar.
Deși decizia de sancționare este întocmită punctual, fiind enumerate câteva abateri distincte, instanța a apreciat că în fond, contestatoarea a fost sancționată, în mod temeinic, pentru o atitudine și un comportament general, neconform cu disciplina de la locul de muncă.
Pentru aceste considerente, instanța a respins contestația formulată de contestatoarea.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii ca netemeinică și nelegală și admiterea contestației așa cum a fost formulată.
În motivele de recurs arată că hotărârea a fost dacă cu încălcarea dreptului la apărare al reclamantei, deoarece în convocarea la efectuarea cercetării disciplinare prealabile i se imputau mai multe fapte dintre care cel mai important era cel prevăzut la pct.1, respectiv fiind desemnată să se ocupe de un client ar fi avut un comportament neprofesional. Angajatorul în decizia de sancționare a înscris faptele indicate la pct.2,4,5 și 6 de unde rezultă că nu au făcut obiectul deciziei de sancționare faptele imputate la pct.1.
Consideră că la aprecierea existenței abaterii disciplinare, inclusiv a vinovăției reclamantei, ar trebui să se ia în considerare faptul că, într-o perioadă extrem de aglomerată i s-a cerut să aplice un tratament preferențial unui client.
Instanța a considerat că nu faptele imputate punctual sunt relevante ci faptul că prin comportamentul și atitudinea generală față de colegi reclamanta ar fi creat tensiuni la nivelul departamentului, instanța nu s-a preocupat să afle dacă tensiunile nu erau consecința mediului de lucru creat de sistemul, de care se face vinovată pârâta.
Tensiunea era creată de sistemul deficitar al structurii de personal al angajatorului, de lipsa de personal de la serviciul case, reclamanta trebuind să asigure continuitatea funcționării caselor în zilele aglomerate, dacă nu reușea acest lucru era sancționată pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Hotărârea instanței de fond este nelegală prin aceea că reține că susținerile contestatoarei legate de faptul că a abordat colegii cu o atitudine agresivă pentru asigurarea bunei desfășurări a activității în cadrul departamentului nu pot fi reținute, aceasta nedovedind în nici un fel această situație, în probațiune neexistând nicio declarație ori poziție a vreunui coleg care să confirme acest aspect, astfel fiind încălcate dispozițiile art.287 muncii.
În cauză au fost audiate doar două martore dintre care nici una nu a arătat că demisiile erau din cauza reclamantei.
Dosarul de sancționare ridică întrebări în ceea ce privește caracterul real al faptelor și actelor pe care le conține, astfel sesizarea clientului nu este semnată, este făcută exact în data în care s-a făcut primul referat de sancționare al reclamantei, celelalte informări și declarații de asemenea nu sunt semnate.
Pârâta SC SA, prin întâmpinarea de la fila 15-23, solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
În motivele de recurs arată că hotărârea a fost dacă cu încălcarea dreptului la apărare al reclamantei, deoarece în convocarea la efectuarea cercetării disciplinare prealabile i se imputau mai multe fapte dintre care cel mai important era cel prevăzut la pct.1, respectiv fiind desemnată să se ocupe de un client ar fi avut un comportament neprofesional. Angajatorul în decizia de sancționare a înscris faptele indicate la pct. 2,4,5 și 6 de unde rezultă că nu au făcut obiectul deciziei de sancționare faptele imputate la pct.1.
Curtea reține că prima instanță a făcut doar o apreciere generală referitor la fapt de la pct. 1 din decizia atacată în sensul că această faptă reprezintă un reper în interpretarea comportamentului general și al atitudinii contestatoarei pentru care aceasta a fost sancționată, dar acest comportament la care face referire instanța reiese din celelalte fapte și din probele administrate în cauză. Prin urmare referirea este una de context fără ca pe aceasta singură să se întemeieze hotărârea primei instanțe. Din contră prima instanță a analizat extensiv celelalte elemente iar ca și întinderea referirea criticată este minoră față de întinderea celorlalte considerente.
Recurenta consideră că la aprecierea existenței abaterii disciplinare, inclusiv a vinovăției reclamantei, ar trebui să se ia în considerare faptul că, într-o perioadă extrem de aglomerată i s-a cerut să aplice un tratament preferențial unui client.
Această critică se referă la temeinicia sancțiunii aplicate iar curtea constată că față de faptele săvârșite, indicate la pct. 2,4,5 și 6 din decizie, sancțiunea a fost corect și proporțional aplicată.
Se mai susține în recurs că instanța a considerat că nu faptele imputate punctual sunt relevante ci faptul că prin comportamentul și atitudinea generală față de colegi reclamanta ar fi creat tensiuni la nivelul departamentului, instanța nu s-a preocupat să afle dacă tensiunile nu erau consecința mediului de lucru creat de sistemul, de care se face vinovată pârâta. Tensiunea era creată de sistemul deficitar al structurii de personal al angajatorului, de lipsa de personal de la serviciul case, reclamanta trebuind să asigure continuitatea funcționării caselor în zilele aglomerate, dacă nu reușea acest lucru era sancționată pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Curtea reține că prima instanță nu a făcut o apreciere generală ci a analizat faptele pentru care reclamanta a fost sancționată și abia apoi a făcut o apreciere cu privire la întreg comportamentul reclamantei. Aprecierile cu privire la sistemul deficitar al structurii de personal al angajatorului sau la lipsa de personal de la serviciul case nu pot fi abordate în acest cadru deoarece reclamanta ar fi avut la îndemână alte mijloace pentru rezolvarea acestora iar nu săvârșirea unor abateri disciplinare, în acest fel recurenta invocând în apărare propria sa culpă, ceea ce nu poate fi admis.
Recurenta mai critică otărârea instanței de fond deoarece reține că susținerile contestatoarei legate de faptul că a abordat colegii cu o atitudine agresivă pentru asigurarea bunei desfășurări a activității în cadrul departamentului nu pot fi reținute, aceasta nedovedind în nici un fel această situație, în probațiune neexistând nicio declarație ori poziție a vreunui coleg care să confirme acest aspect, astfel fiind încălcate dispozițiile art.287 muncii. În cauză au fost audiate doar două martore dintre care nici una nu a arătat că demisiile erau din cauza reclamantei.
Nici această critică nu poate fi primită deoarece chiar dacă demisiile nu erau cauzate de reclamantă aceasta nu înseamnă că reclamanta nu se face responsabilă de faptele din decizia de sancționare, reținerile primei instanțe cu privire la lipsa probațiunii fiind întemeiate.
Mai susține recurenta că dosarul de sancționare ridică întrebări în ceea ce privește caracterul real al faptelor și actelor pe care le conține, astfel sesizarea clientului nu este semnată, este făcută exact în data în care s-a făcut primul referat de sancționare al reclamantei, celelalte informări și declarații de asemenea nu sunt semnate.
Cu privire la sesizarea clientului curtea reține că pentru această faptă reclamanta nu a fost sancționată, fiind fără relevanță analizarea acesteia.
Faptul că celelalte informări și declarații de asemenea nu sunt semnate nu are nici o relevanță cât timp nu există vreo dispoziție legală care se prevadă obligativitatea semnării acestora, ceea ce are relevanță este conținutul acestora și faptele relevate, fapte ce s-au dovedit a fi reale atâta timp cât reclamanta nu a făcut proba contrară acestora.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 581 din 03.04.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Marta
– – — – – –
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 02.10.2008
Judecător fond -, – Tribunalul Cluj
