ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1732/R/2008
Ședința publică din data de 23 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Lucia
GREFIER: TARȚA
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă ORGANIZAȚIA SINDICALĂ ” ” împotrivadeciziei civile nr. 583 din 3 aprilie 2008pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-privind și pe pârâta SC SRL având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul pârâtei intimateSC SRL, și reprezeentanta reclamantei recurente Organizația Sindicală, consilier juridic, ambii cu delegație la dosar.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimatei și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă întâmpinare din partea pârâtei intimate.
La termenul de azi reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar delegația de reprezentare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente susține recursulașa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost ptomovată, făr cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță, fără cheltuieli de judecată. Solicită de asemenea amânare pronunțări asupra recursului pentru a aavea posibilitatea de a deune la dosar concluzii scrise.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a pronunțării hotărârii și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 583 din data de 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de către contestatoarea ORGANIZAȚIA SINDICALĂ “” în numele și pentru numitul, împotriva pârâtei, având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin Decizia nr. 3916/03.08.2007, numitului, i s-a desfăcut contractul individual de muncă, în temeiul art. 264 lit.f coroborat cu prevederile art. 61 lit. a din Codul Muncii.
Pentru a dispune astfel, intimata a reținut că, numitul nu și-a îndeplinit, în mod culpabil, atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa postului, respectiv nu s-a conformat dispozițiilor date de către Directorul Executiv, căruia i-a fost direct subordonat.
Pentru aplicarea acestei măsuri, intimata a avut în vedere faptul că au fost încălcate în mod grav dispozițiile pct. l, 3, 5, 10, 15 și 16 din fișa postului. Coroborate cu prevederile art.11 lit. b, c, d, f din Regulamentul de ordine interioară, și cu dispozițiile Cap. M pct. 2 lit. a, b, c și d din Contractul individual de muncă.
Potrivit contractului individual de muncă nr. 11378/20.04.2005, salariatul îndeplinea funcția de inginer mecanic în cadrul societății intimate, având printre alte atribuții și urmărirea efectuării reparațiilor și reviziilor periodice la utilajele din punctul de lucru situat în localitatea, str. – nr. și coordonarea activității sectorului mecanic și a centralei de frig de la aceeași locație.
Conform dispozițiilor art. 39 alin. 2 lit. b și c din Codul Muncii, salariatul este obligat să respecte disciplina muncii, obligațiile ce-i revin din contractul individual de muncă, regulamentul de organizare și funcționare sau regulamentul intern.
Asigurarea disciplinei muncii presupune aplicarea, în condițiile legii, a unor sancțiuni disciplinare prevăzute de Codul Muncii, față de salariații care, cu vinovăție, încalcă obligațiile ce le revin.
Angajatorul stabilește răspunderea disciplinară în funcție de gravitatea faptei, gradul de vinovăție, consecințe și conduita salariatului anterior comiterii faptei, așa cum prevăd dispozițiile art. 264 – 268 Codul Muncii. În conformitate cu dispozițiile art. 267 alin. 1 din Codul Muncii, nici o sancțiune disciplinară nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare, deoarece în lipsa acesteia decizia este lovită de nulitate absolută.
Potrivit art. 268 alin. 1 din Codul Muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Conform Deciziei nr. 71/1999 a Curții Constituționale, termenul de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, în care se poate aplica sancțiunea disciplinară de către conducătorul unității, reprezintă o garanție indispensabilă derulării clauzelor contractului individual de muncă încheiat de către părți și o materializare a dreptului de acces liber la justiție deoarece, în caz contrar, angajatul s-ar aflat în incertitudine, fiind împiedicat să obțină în justiție clarificarea situației sale.
În situația în care nu ar exista un termen de aplicare a sancțiunii disciplinare, aplicarea unei sancțiuni ar echivala cu imprescriptibilitatea răspunderii, fapt care contravine principiilor generale ale răspunderii juridice civile contractuale.
Termenul de 30 de zile pentru aplicarea sancțiunii disciplinare, curge de la data când reprezentantul unității angajatoare, abilitat să aplice sancțiuni disciplinare, a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii ( printr-o notă de constatare, referat, proces-verbal, etc.), având dată certă, curgerea acestui termen ducând la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară.
Din materialul existent la dosarul cauzei rezultă că în data de 17.05.2007 utilajele de deplumare din dotarea – de păsări functionau necorespunzător, drept urmare au fost necesară realizarea manuală a deplumării, cu reținerea personalului peste program și creșterea costurilor, responsabil de buna funcționare a acestor utilaje fiind numitul. De asemenea, în data de 29.05.2007, s-a primit adresa nr. 2819 din partea C prin care intimata a fost înștiințată că i-au fost retrase autorizațiile de funcționare pentru două cazane cu aburi, deoarece nu au fost pregătite pentru verificarea tehnică, sarcină care îi revenea salariatului.
De altfel, numitul a fost convocat în vederea cercetării disciplinare prealabile prin adresele nr. 3889/02.08.2007 și nr. 3901/03.08.2007, încheindu-se un proces-verbal cu ocazia cercetării disciplinare însoțit de ” Notă explicativă ” luată acestuia, în care se arată că de buna funcționare a utilajelor răspund mecanicii, însă aceștia se află în subordinea sa.
Față de cele ce preced, având în vedere că, cel în drept să emită Decizia de desfacere a contractului individual de muncă, respectiv conducerea societății intimate a emis-o în termenul de 30 de zile de la data când a luat la cunoștință de abaterea disciplinară prin raportul Comisiei disciplinare și că au fost respectate dispozițiile art. 267 alin. l-4 și art. 268 alin. l și 5 din Codul Muncii, instanța, în temeiul art. 283 și următoarele din Codul Muncii, a respins contestația formulată de către contestatoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului s- invocat faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită legii, fiind incidente disp. art.304 pct.7 și 9 Cod proc.civ.
S-a arătat în acest sens că motivarea instanței este evazivă și cuprinde motive străine de natura pricinii.
Instanța analizat termenul în care s- emis decizia de sancționare statuând în sensul că aceasta a fost emisă în termenul legal în condițiile în care excepția tardivității nu a fost pusă în discuția părților.
Instanța nu a răspuns punctual la motivele de nelegalitate și netemeinicie ale deciziei prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.62 alin.2, art.61 lit. .
Instanța nu a luat în considerare prima convocare pentru efectuarea cercetării disciplinare din 21.05.2007, luând act numai de convocările ulterioare din cursul lunii august 2007.
Decizia de sancționare are caracter formal, lipsind mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă conform art.268.
În sarcina angajatului sunt reținute trei fapte culpabile: cea săvârșită la data de 15.05.2007 constând în remedierea după 48 de ore unei defecțiuni la din secția de ambalare. Așa cum reiese din descrierea pretinsei abateri, față de situația expusă, contestatorul și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile, durata reparației fiind corespunzătoare raportat la gradul defecțiunii și mijloacele de intervenție existente.
Cu privire la fapta săvârșită la data de 17.05.2007 constând în funcționarea necorespunzătoare utilajelor de deplumare, lipsesc elementele constitutive ale unei abateri disciplinare grave sau abateri disciplinare repetate. Fapta nu este descrisă, astfel ca instanța să poată aprecia veridicitatea celor reținute în sarcina angajatului.
Fapta săvârșită la data de 29.05.2007 constând în lipsa de pregătire două cazane pentru verificare tehnică, absența angajatului de la verificarea tehnică și neinformarea societății asupra acesteia, nu fost analizată în raport de probele administrate care au atestat efectuarea verificării tehnice a celor două cazane de către firma autorizată și realizate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu ale contestatorului.
au fost pregătite pentru verificarea tehnică – atribuție ce revine exclusiv delegatului C-N – iar faptul că angajatul nu a fost prezent la efectuarea verificării, nu îi este imputabil absența sa fiind justificată întrucât s-a aflat în concediu medical din data de 21.05.2007, anunțând conducerea societății despre imposibilitatea prezentării sale la serviciu din motive obiective, încă din prima zi de concediu medical.
Contestatorul a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare prin trei adrese, la trei date diferite: 21.05.2007, 2.08.2007 și 3.08.2007.
Instanța nu a analizat prima convocare, deși aceasta era hotărâtoare pentru justa soluționare cauzei.
În cuprinsul acestei convocări se menționează temeiuri total diferite decât cele reținute în decizia de sancționare, concluzia fiind aceea că salariatul a fost cercetat pentru anumite pretinse abateri disciplinare și sancționat pentru altele.
angajatului se circumscriu acelorași fapte pretinse a fi abateri disciplinare, însă în urma realizării cercetării disciplinare decizia de sancționare prevede cu totul alte prevederi legale, în raport de care aceleași fapte constituie abatere disciplinară.
Prin întâmpinarea formulată, intimata solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ce privește analizarea în cuprinsul sentinței recurate legalității deciziei de sancționare prin prisma respectării termenului legal de emitere a deciziei de sancționare, în condițiile în care părțile nu au invocat, iar instanța nu a pus în discuție o eventuală tardivitate emiterii deciziei, acest motiv nu este fondat.
Primul aspect care se impune fi verificat cu ocazia analizării legalității unei decizii de sancționare este acela dacă aceasta a fost emisă în termen. Chiar în ipoteza în care părțile nu invocă excepția tardivității, instanța din oficiu face verificări asupra acestui aspect, iar faptul că în considerentele hotărârii se regăsesc referiri privind termenul de emitere a deciziei de sancționare, în condițiile în care excepția tardivității nu a fost invocată, nu afectează legalitatea hotărârii.
S-ar putea reține incidența art. 304 pct.9 Cod proc.civ. în ipoteza în care instanța ar fi anulat decizia de sancționare, constatând că emiterea s-a făcut peste termenul legal, fără pune în discuția părților excepția tardivității, însă aceasta nu este incidentă în cauză.
Referitor la motivul vizând netemeinicia faptelor reținute în sarcina angajatului săvârșite la datele de 15.05.2007 și 29.05.2007 și insuficienta descriere a faptei săvârșite la 17.05.2007, instanța reține următoarele:
Fapta săvârșită la 15.05.2005 este imputabilă reclamantului întrucât la această dată, fost sesizat despre existența unei defecțiuni la din secția de ambalare pe care remediat-o după 48 de ore. La întrebarea nr.5 din nota explicativă, angajatul a arătat că motivul acestei întârzieri l- constituit faptul că nu s-a putut opri instalația și după ce a fost dată jos, fost remediată defecțiunea și s- căutat și o altă la alte întreprinderi, însă nu s-a găsit. Această explicație vine în contradicție cu nota explicativă dată de angajații din secția de ambalare, care au arătat că angajatul fiind înștiințat despre defecțiune, nu luat nici o măsură, fiind necesar să se apeleze la directorul societății. Acest termen de 48 de ore nu poate fi considerat ca unul rezonabil pentru remedierea unei defecțiuni reprezentând o situație de urgență, în condițiile în care pct.16 din fișa postului prevede că în cazul apariției unor situații de urgență, angajatul are obligația soluționării acestora rapid și eficient, cu suplimentarea programului de lucru până la remedierea situației.
În ce privește insuficienta descriere a faptei săvârșită la data de 17.05.2007, aceasta nu poate fi reținută, întrucât practic la această dată s- reținut în sarcina angajatului abaterea constând în servirea mesei în afara programului rezervat pentru acest scop și lăsarea echipamentelor să funcționeze fără supraveghere. Fapta astfel cum este reținută are o descriere suficientă – desfășurarea altei activități decât cea care îi revenea și urmare a acestui fapt, nesupravegherea utilajelor. Funcționarea necorespunzătoare a utilajelor de deplumare este menționată în cuprinsul deciziei de sancționare, în contextul faptei imputabile angajatului de lăsa echipamentele să funcționeze nesupravegheate.
Prin nota explicativă dată de angajat răspunzând întrebărilor nr.3,4 și 6, angajatul sancționat răspuns evaziv: servea masa dimineața, la prânz și seara și nu lăsat echipamentele să funcționeze fără supraveghere, echipamentele de deplumare sunt vechi, însă funcționează bine, problemele la deplumare fiind cauzate de apa fierbinte din opăritor.
În ceea ce privește cea de-a treia faptă reținută în sarcina angajatului, aceasta, în realitate, în cuprinsul deciziei de sancționare nu se menționează ca fiind săvârșită la data de 29.05.2007. În cuprinsul deciziei se arată că la 29.05.2007 societatea intimată a fost înștiințată din partea că i s-au retras autorizațiile de funcționare pentru două cazane cu abur, deoarece nu au fost pregătite pentru verificarea tehnică, sarcina care aparținea conform fișei postului angajatului sancționat.
Angajatul a fost înștiințat despre programarea în vederea verificării tehnice la data de 25.04.2007, dar nu s- prezentat pentru asista la efectuarea verificării și nici nu informat societatea despre acest lucru.
Reiese din cele arătate că fapta imputată angajatului constă în aceea că deși în data de 25.04.2007 a fost înștiințat despre programarea în vederea efectuării verificării tehnice a două cazane cu abur, acesta nu s- prezentat pentru a asista la efectuarea verificării și nici nu informat conducerea societății despre acest lucru.
Urmare zădărnicirii verificării cazanelor de către delegatul în data de 29.05.2007, societatea a fost înștiințată că i s-a retras autorizația de funcționare celor două cazane.
Referitor la această faptă, angajatul arată că participat la această verificare depunând în acest sens cele două declarații de conformitate pentru verificarea cazanelor cu abur și factura prin care s-a achitat societății care efectuat verificarea plata acestui serviciu.
Conform celor două declarații de conformitate, verificarea s- făcut la data de 9.05.2007, fiind valabilă până la data de 9.05.2008.
Factura prin care s-a achitat contravaloarea serviciului de reglare, verificare și sigilare celor două cazane s-a emis tot la data de 9.05.2007, fiind semnată de angajatul .
Societatea intimată nu a depus adresa prin care susține că au fost retrase autorizațiile de funcționare celor două cazane.
Întrucât angajatul făcut dovada că în data de 9.05.2007 a participat la verificare, iar prin răspunsul la întrebarea nr.7 din nota explicativă și nominalizat persoana care făcut verificarea, aceasta fiind aceeași cu persoana menționată ca fiind executant al lucrării de verificare, instanța apreciază că această faptă nu poate fi reținută în sarcina angajatului ca abatere disciplinară.
Cu toate acestea, din cele anterior arătate, reiese că faptele reținute în sarcina angajatului ca fiind săvârșite în datele de 15.05.2007 și 17.05.2007 au fost săvârșite într-adevăr de acesta, fiind descrise în cuprinsul deciziei de sancționare și încadrate în drept.
În ce privește motivul vizând omisiunea instanței de a analiza prima convocare în vederea efectuării cercetării disciplinare (din 21.05.2007), în condițiile în care în cuprinsul acesteia se menționează cu totul alte temeiuri reprezentând atribuții de serviciu din cuprinsul contractului individual de muncă, fișa postului și regulamentul de ordine interioară, decât cele ulterior reținute în cuprinsul deciziei de sancționare ca fiind încălcări ale atribuțiilor de serviciu, instanța va înlătura acest motiv.
Prin prima convocare nr.2484/21.05.2007 angajatul a fost solicitat să se prezinte în vederea efectuării cercetării disciplinare menționându-se în cuprinsul actului că cercetarea vizează încălcarea atribuțiilor prevăzute la pct.2 lit. a-c-d din contractul individual de muncă, pct. 5,7,8,11, 12 și 15 din fișa postului și art.30 din regulamentul de ordine interioară.
Prin convocările ulterioare nr.3889/2.08.2007 și nr.3901/3.08.2007 angajatul fost chemat în vederea cercetării disciplinare privind neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu începând cu data de 15.05.2007.
Așa cum justificat a arătat angajatul, la prima convocare nu s- putut prezenta întrucât în data fixată – 28.05.2007 se afla deja în concediu medical, începând din ziua de 21.05.2007, care fost prelungit succesiv până la data de 30.07.2007.
Reiese din cele arătate că în mod obiectiv angajatul nu a putut da curs primei convocări.
În această situație, societatea angajatoare a procedat în mod legal, respectiv a așteptat ca motivul obiectiv care l- împiedicat pe angajat să se prezinte pentru cercetarea disciplinară – boala – să se încheie.
Întrucât perioada de concediu medical s- încheiat la 30.07.2007, l- convocat din nou pe angajat în zilele de 2 și 3.08.2007, fără a mai menționa pe larg aspectele cu privire la care urmează să fie supus cercetării disciplinare, întrucât acestea, respectiv atribuțiile imputate ca fiind încălcate au fost menționate pe larg în prima convocare.
Întrucât acesteia angajatul nu i-a dat curs, celelalte două convocări au reiterat practic situația inițială arătată în prima convocare.
În cuprinsul deciziei de sancționare se regăsesc într-adevăr doar o parte din temeiurile de drept din cuprinsul convocării, însă convocatorul se complinește cu referatul nr. 2482/21.05.2007 în cuprinsul căruia sunt descrise pe larg faptele imputate ca fiind săvârșite la data de 15.05.2007 și 17.05.2007. Aceleași fapte se regăsesc și în decizia de sancționare contestată.
În ce privește fapta constând în neprezentarea angajatului la efectuarea verificării celor două cazane cu privire la care societății i-a fost retrasă autorizația de funcționare, aceasta într-adevăr nu este menționată în referatul nr. 2482/2007, regăsindu-se numai în cuprinsul deciziei de sancționare.
Așa cum reiese însă din cele anterior menționate, reținerea acestei fapte în sarcina angajatului a fost înlăturată.
Revenind la legalitatea și temeinicia deciziei de sancționare, concluzia este în sensul că cel puțin sub aspectul faptelor reținute ca fiind săvârșite de angajat în zilele de 15.05.2007 și 17.05.2007, aceasta este emisă cu respectarea cerințelor legale.
Temeinicia abaterilor a fost dovedită, faptele au fost descrise în cuprinsul deciziei de sancționare, iar cu privire la săvârșirea lor, angajatul a fost cercetat disciplinar, prezentându-și punctul de vedere în cuprinsul notei explicative.
Coroborat cu faptul că pe parcursul derulării raporturilor de serviciu angajatul mai fost sancționat – prin decizia nr.1413/2005 aplicându-i-se sancțiunea avertismentului și prin decizia civilă nr. 4323/26.10.2006 cea a reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10% – instanța apreciază că sancțiunea disciplinară aplicată prin decizia contestată este corect individualizată, iar decizia este emisă cu respectarea tuturor cerințelor legale, astfel încât hotărârea primei instanțe prin care contestația a fost respinsă, este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta ORGANIZAȚIA SINDICALĂ “” împotriva sentinței civile nr. 583/F din 3 aprilie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – – TARȚA
Red. MV dact. CC
2 ex./9.10.2008
Jud.primă instanță:,
