ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1859/R/2008
Ședința publică din data de 3 OCTOMBRIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Daniel Chiș
GREFIER: – –
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1033 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC, având ca obiect litigiu de muncă – contestație decizie de concediere.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 1 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1033 din 05.06.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Domeniului Public T și, în consecință, a fost obligată pârâta la plata indemnizației de concediu neefectuat pentru anul 2007 proporțional cu timpul lucrat și la plata primei de vacanță pentru anul 2007.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Totodată a fost obligată pârâta să achite reclamantei 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocațial parțial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr.342/02.07.2007 emisă de pârâtă, reclamantei i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 03.07.2007 în temeiul art.61 lit.a muncii.
În sarcina reclamantei se reține neîndeplinirea sarcinilor de serviciu privind neinformarea conducerii despre existența neconformităților pe linie de calitate la sectoarele de activitate aducând în acest sens prejudicii importante unității în ultima perioadă. pentru lucrările executate în recomandările eliberate de beneficiari au scăzut înregistrându-se calificative de “bine” în loc de “foarte bine”.
Această decizie a fost contestată în termenul legal la Tribunalul Cluj, instanța competentă. Chiar dacă decizia nu arată această instanță, ci prevede că poate fi contestată la instanța competentă, drepturile reclamantei nu sunt vătămate, deoarece chiar fiind introdusă la o instanță necompetentă, aceasta avea obligația de a declina cererea în favoarea instanței competente.
Cu ocazia cercetării disciplinare prealabile, reclamanta a recunoscut neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu.
Condițiile răspunderii disciplinare sunt îndeplinite, decizia de sancționare nr.3432/02.07.2007 este temeinică și legală, iar cererea reclamantei cu privire la anularea acesteia este nefondată și a fost respinsă.
În prezent, reclamanta este angajată la alt angajator.
În această situație este îndreptățită la plata indemnizației pentru concediul legal de odihnă aferentă perioadei 01.01 – 03.07.2007.
În temeiul art.141 alin.4 din Legea nr.53/2003 pârâta a fost obligată să plătească reclamantei indemnizația pentru concediul legal de odihnă neefectuat pe perioada 01.01 – 03.07.2007 ca urmare a încetării contractului individual de muncă.
Deoarece reclamanta nu a mai prestat muncă la pârâtă după data de 03.07.2007, celelalte cereri au fost apreciate ca nefondate și au fost respinse cu aplicarea prevederilor art.274 pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței și anularea deciziei nr.3432/02.07.2007 emisă de pârâta T, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizare pe perioada 03.07.2007 – 15.09.2007; la plata indemnizației de concediu de odihnă pe perioada 01.01.2007 – 15.09.2007; la plata indemnizației denumită primă de vacanță stabilită prin Contractul colectiv de muncă; la plata contravalorii bonurilor de masă pe perioada 03.07.2007 – 15.09.2007; obligarea pârâtei să anuleze din cartea sa de muncă menționarea deciziei nr.3432/2007 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 800 lei reprezentând onorariu avocat în fond conform celor două chitanțe depuse la dosarul cauzei precum și la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului s-a invocat nulitatea absolută a deciziei de concediere datorită neindicării instanței la care poate fi contestată sancțiunea (art.268 alin.2 lit.f Codul muncii ), precum și a prevederilor din Regulamentul intern care au fost încălcate.
Pe fondul cauzei s-a susținut că pârâta nu a făcut dovada faptelor ce îi sunt imputate, contrar art.287 Codul muncii.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.3432/02.07.2007 (4 fond) emisă de pârâta T s-a dispus în baza art.61 lit.a Codul muncii încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, începând cu data de 03.07.2007.
În cuprinsul deciziei menționate este descrisă fapta imputată reclamantei, menționându-se că astfel au fost încălcate prevederile Regulamentului intern la contractul colectiv de muncă nr.3935/28.05.2007 referitoare la “Obligațiile salariatului”.
Or, Regulamentul menționat enumeră 6 obligații distincte ale salariaților (37 fond), fără a fi însă numerotate sau individualizate prin alocarea unei litere din alfabet, ceea ce reflectă culpa angajatorului de care acesta nu se poate prevala.
Prin urmare, Curtea de Apel constată că procedând astfel, pârâta a încălcat dispozițiile art.268 alin.2 lit.b Codul muncii, care impun în mod imperativ, sub sancțiunea nulității absolute, precizarea (în cuprinsul deciziei de sancționare) a prevederilor din .regulamentul intern, care au fost încălcate de salariat”.
De asemenea Curtea observă că pârâta nu și-a îndeplinit nici obligația de a indica instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată, contrar art.268 alin.2 lit.f Codul muncii, care instituie și pentru acest motiv sancțiunea nulității absolute care nu poate fi acoperită conform regulilor specifice regimului juridic al nulității absolute.
În acest sens, angajatorul avea obligația de a indica concret competența Tribunalului Cluj în judecarea contestației împotriva deciziei de concediere, această obligație nefiind îndeplinită prin menționarea posibilității contestării la instanța judecătorească competentă, sintagma care nu corespunde intenției legiuitorului de a-l proteja pe salariat de eventuale abuzuri ale angajatorului.
Prin urmare, Curtea de Apel constată nelegalitatea deciziei de concediere conform art.76 Codul muncii, iar în baza art.78 Codul muncii, va obliga pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale de la 03.07.2007 până la 15.09.2007 (dată la care s-a angajat în alt loc de muncă), respectiv a salariilor indexate, majorate și actualizate, precum și a celorlalte drepturi de care a fost lipsită.
În acest sens, Curtea reține că reclamanta era îndreptățită să beneficieze în baza art.58 din Contractul Colectiv de Muncă de o primă de vacanță, iar în baza art.139 Codul muncii de indemnizația de concediu de odihnă în raport de perioada 03.07.2007 – 15.09.2007, considerată ca lucrată, în urma anulării concedierii, în favoarea pârâtei.
În fine, în categoria drepturilor cuvenite reclamantei este inclusă și contravaloarea tichetelor de masă, reglementată de art.41 din Contractul Colectiv de Muncă fiind de reținut că pârâta nu a ridicat obiecții la această solicitare.
Ca efect al admiterii acțiunii, în temeiul art.274 pr.civ. pârâta va fi obligată să-i plătească reclamantei suma de 800 lei, cheltuieli de judecată, la fondul cauzei, reprezentând onorariu de avocat (106, 107 fond).
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. va admite recursul, va modifica hotărârea în sensul celor ce urmează.
Nefiind făcută dovada efectuării unor cheltuieli de judecată în recurs, Curtea de Apel nu va da curs solicitării reclamantei în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1033 din 5 iunie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Regia Autonomă a Domeniului Public T, și în consecință:
Anulează decizia civilă nr. 3432/02.07.2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta Regia Autonomă a Domeniului Public T să plătească reclamantei drepturile salariale aferente perioadei 03.07.2007 – 15.09.2007, constând în salariile indexate, majorate și actualizate, indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță precum și contravaloarea tichetelor de masă.
Obligă pe pârâta Regia Autonomă a Domeniului Public T să plătească reclamantei suma de 800 lei cheltuieli judecată la fondul cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
– – – – — –
GREFIER
– –
Red./
3 ex./16.10.2008
