ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A VII-A COMERCIALĂ
SENTINA COMERCIALA NR. 1807
ŞEDINŢA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 09.03.2011
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE – JUDECATOR SINDIC – DUMITRESCU GABRIELA
GREFIER – IVAN MARIAN
Pe rol soluţionarea cererii formulata de societatea debitoare PSV prin administrator judiciar în contradictoriu cu pârâtii OP, RBR având ca obiect cererea întemeitată pe dispoziţiile art. 7 alin 2 din Lg.85/2006.
La apelul nominal facut in sedinta din camera de consiliu au răspuns debitoarea prin avocat GP cu împuternicire avocaţială la dosar şi administratorul judiciar desemnat, prin avocat AS şi SM, pârâtii OP prin avocat , RBR prin avocat.
Procedura este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Instanţa acordă cuvântul pe excepţia necompetenţei generale a instanţelor de judecată , în speţă a judecătorului sindic .
Pârâta RBR , prin avocat , arată că excepţia se fundamentează pe clauza compromisorie din contractul de cont- escrow, care prevede că aceasta cerere se soluţionează în faţă instanţei arbitrale. Totodată arată că OP a formulat declaraţie de creanţă şi a invocat caducitatea respectivei clauze iar PSV a formulat prezenta cerere.
Administratorul judiciar , prin avocat , arată că prezenta cerere este făcută în nume propriu şi nu este de competenţa unui organ arbitral ci de competenţa judecătorului sindic , suma din contul cont- escrow urmând să fie transferată în contul de . Mai mult , pârâta OP investitând instanţa cu o declaraţie de creanţă a înţeles că întreaga competenţă în materia distribuirii de sume revine administratorului judiciar sub controlul judecătorului sindic ; partea care a crezut în pretenţii este OP, aceasta s-a înscris la masa credală, astfel că nu poate să invoce în baza aceluiaşi contract o dublă competenţă, respectiv atât administratorul judiciar cât şi instanţa arbitrală. În consecinţă arată că OPSA a decis să sesize judecătorul sindic şi i-a recunoscut competenţa. Mai mult a recunoscut OP că deţine un drept de creanţă şi nu un drept de proprietate. Solicită respingerea excepţiei invocate.
Debitoarea , prin avocat , solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă şi în subsidiar ca neîntemeiată. Această cerere nu este formulată de către societatea debitoare ci de către administratorul judiciar, care este singurul titular să dispună băncii să vireze sumele respective în contul de insolvenţă, administratorul judiciar acţionând în nume propriu. Excepţia de necompetenţă generală este inadmisibilă pentru că în convenţia compromisorie nu administratorul judiciar este parte, mai mult potrivit dispoziţiilor art. 340 Cpc părţile pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, in afara de acelea care privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie. Excepţia de necompetenţă este neîntemeiată întrucât OP a indicat indirect prin depunerea declaraţiei de creanţă şi direct printr-o adresă emisă către RBR precum şi prin întâmpinarea formulată la contestaţia împotriva tabelului de creanţe că deţine o creanţă grevată de garanţie iar în întâmpinarea la prezenta cerere se spune că este proprietar.
Pârâta OP , prin avocat, arată că debitoarea nu face parte din cadrul procesual stabilit de reclamantă; acesta fiind limitat la administratorul judiciar, RBR şi OP ; invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a debitoarei PSV .
Judecătorul sindic acordă cuvântul pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a societăţii debitoare . Adminstratorul judiciar , prin avocat , arată că procedura insolvenţei este una complexă şi prezenta cerere nu este una conexă ci face parte din procedură. Totodată arată că nu înţelege împrejurarea ca în acelaşi timp pârâta RBR să invoce excepţia necompentenţei generale a instanţelor de judecată şi o excepţie a lipsei calităţii procesuale. Apărătorul administratorului special al PSV are calitatea de reprezentant al debitoarei.
Debitoarea , prin avocat , arată că în procedura insolvenţei „debitorul” este omniprezent în calitate de participant la procedură, ca şi în cazul acţiunilor în anulare.
Judecătorul sindic respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a societăţii debitoare având în vedere că persoana juridică subiect al procedurii insolvenţei este tocmai debitoarea , toate măsurile întreprinse în procedură o privesc , titularul cererii este administratorul judiciar desemnat să administreze procedura de insolvenţă , debitoarei nefiindu-i ridicat dreptul de administrare în temeiul disp art. 47 din Lg. 85/2006. De asemenea părţi în contractul de cont escrow este societatea debitoare şi celelalte două societăţi pârâte .
Pârâta OP , prin avocat , arată este proprietarul contului, acesta fiind deschis pe numele său, iar aşa cum se prevede prin întâmpinare nu a fost indicate de către reclamanta dispoziţiile în care să fie reglementat dreptul judecătorului sindic ca la cererea debitorului, să ordone unor terţi detentori precari predarea bunurilor proprietatea altei persoane sau plata unor sume de bani. Totodată arată că potrivit clauzei compromisorii din contractul de cont escrow litigiul arbitral se soluţionează la Londra şi prin prezenta cerere se ocoleşte indirect înţelegerea părţilor, competenţa judecătorului sindic în procedura insolvenţei nu poate fi extinsă la sumele de bani din contul escrow întrucât acestea sunt proprietatea pârâtei OP, ele reprezentând un rest de preţ al tranzacţiei încheiata în anul 2007. În consecinţă arată că nu există un temei legal pentru ca administratorul judiciar să dispună asupra sumelor de bani din contul escrow .Administratorul judiciar prin avocat arată că în corespondenţa dintre părţi, RBR a invocat caducitatea clauzei compromisorii din contract.
Pârâta OP SA prin avocat, arată că a optat pentru procedura insolvenţei prin formularea declaraţiei de creanţă pentru că nu-şi putea asuma riscul. Sumele din declaraţia de creanţă şi restul de preţ în valoarea de 32 miloane de Euro existent în contul escrow sunt distincte.
Judecătorul sindic respinge excepţia necompentenţei generale a instanţelor de judecată , în speţă a judecătorului sindic având în vedere obiectul cererii dedusă judecăţii de către titularul cererii administratorul judiciar, cerere care tinde la realizarea creanţei asupra debitorului sau bunurilor sale , situaţie faţă de care sunt aplicabile dispoziţiilor art. 36 din legea 85/2006 în sensul că de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de silita pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale , clauza compromisorie pe competenţă ar fi fost aplicabilă dacă debitorul nu se afla în cadrul unei proceduri speciale guvernată de Lg. 85 /2006 , care se aplică cu prioritate .
Instanţa acordă cuvântul pe fondul cererii.
Administratorul judiciar , prin avocat , solicită admiterea cererii şi obligarea RBR să vireze în contul unic suma de bani există în contul escrow. Contractul de vânzare-cumpărare privind transferul de active petroliere nu are în vedere restituirea TVA-ului, preţul acoperă exclusiv transferul activelor şi nu garantarea restituirii TVA-ului ; obiectul contractului de vânzare-cumpărare a fost realizat şi recunoscut de către OP prin încheierea acordului de closing; o creanţă rezultând din TVA nu poate să acopere sumele din contul escrow ; faptul că transferul activelor nu este purtător de TVA nu înseamnă că sumele din contul escrow garantează restituirea TVA-ului. Totodată arată că prin declaraţia de creanţă OP a înţeles că suma de 32 milioane de Euro reprezintă creanţă şi astfel nu poate să invoce drept de proprietate asupra sumelor din contul escrow ; C.A.B s-a pronunţat irevocabil că sumele din contul escrow nu reprezintă o garanţie reală , în consecinţă acele sume trebuie virate în contul unic şi apoi distribuite potrivit ordinii de prioritate prevăzute de lege. Mai mult , arată că acele sume susţin planul de reorganizare. Deschiderea contului escrow pe numele OP nu înseamnă că aceasta este şi proprietarul contului întrucât dacă înţelegea OP că este proprietarul sumelor din contul escrow înscria la Arhiva Electronică de Garanţii Imobiliară sumele respective; faptul că este deschis contul pe numele OP este o chestiune tehnică, sumele respective au devenit proprietatea debitoarei în momentul când a fost deschisă insolvenţa.
Pârâta OP , prin avocat, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că în conformitate cu art. 4.5 din Contractul de escrow eliberarea sumei retinute nu putea fi eliberată de către bancă numai dacă ar fi fost îndeplinite cele patru conditii alternative din contract , fapt neândeplinit . Părţile n-au agreat ca suma achitată exclusiv cu titlu de TVA să rămână în patrimoniu PSV ca preţ al vânzării ; cei 10% din preţ nu ar fi fost achitaţi de OP si , in consecinţă , nu ar fi iesit din patrimoniul acestui creditor, banii fiind doar lasaţi in custodia bancii dar niciodata platiţi debitoarei. Sumele din contul Petrom , deschis în baza contractului de escrow , vor putea face obiectul unei proceduri ulterioare închiderii dosarului de insolvenţă , prin reorganizarea debitoarei . Societatea PSV nu poate invoce existenţa vreunui drept asupra sumelor din contul escrow întrucât nu este titulara contului escrow şi nu are drept de dispozitie asupra sumelor, dreptul său asupra restului de pret nu poate fi dovedit sau sustinut. Condiţiile prevăzute în contract nu au fost îndeplinite, banii au fost blocati, fiind proprietatea OP fără a avea drept de dispoziţie potrivit disp art. 5 pct. 2 din contract ; aceste sume de bani nu au intrat niciodată în proprietatea OP. Actul adiţional al contractului de vânzare-cumpărare a fost încheiat ulterior, dar acesta se află în strânsă legătură cu contractul iniţial, fiind numai o anexă la contract. Obligaţia de restituire a TVA-ului este un accesoriu al contractului de vânzare – cumpărare de transfer active petroliere. Totodată arată că PSV recunoaşte că a primit suma reprezentând restituirea TVA-ului achitat de către OP pentru transferul activelor petroliere , dar nu înţelege să o returneze celui care a plătit-o.
Pârâta RBR , prin avocat , arată că va elibera banii celui căruia i se va stabili judecătoreşte dreptul. Totodată arată că nu a făcut altceva decât să respecte dispoziţiile stipulate în contractul de cont escrow.
Administratorul judiciar , prin avocat, arată că debitoarea PSV este proprietarul sumei aflată în contul escrow întrucâ primeşte şi dobânda ; clauza compromisorie a devenit caducă întrucât au trecut mai mult de 18 luni de când se putea introduce o cerere la instanţa arbitrală. Mai mult , arată că în situaţia în care societatea debitoare ar fi radiată banii ar rămâne la bancă, nemaiputându-se efectua arbitrajul . OP nu a solicitat să-i fie restituit TVA-ul imediat şi administratorul judiciar a efectuat demersuri pentru a fi recuperat. Totodată arată că toate condiţiile din contractul de cont escrow au fost îndeplinite, lucru atestat prin acordul de closing, acest cont nu este unul de depozit , ci este unul special.
Debitoarea , prin avocat, arată că respectivul contract este unul nenumit , nu trebuie confundată proprietatea sumei de bani cu titularului contului, pârăta deţine această creanţă sub condiţie rezolutorie , iar prin încheierea acordul de closing s-a îndeplinit condiţia şi suma de bani se cuvine vânzătorului. Totodată arată că este forţat să se vorbească de proprietatea unei sume de bani întrucât aceasta este fungibilă. Mai mult arată că suma respectivă de bani ajută la susţinerea planului de reorganizare şi este provizionată. De asemenea mai arată că OP a optat pentru a depune declaraţie de creanţă.
Pârâta OP , prin avocat , arată că achitarea TVA-ului a fost o condiţie esenţială pentru încheierea contractului şi finalizarea tranzacţiei. Referitor la calificarea contului escrow arată că potrivit Deciziei C.A.B acesta este un cont de depozit (fila 7)
Debitoarea prin avocat arată că acele sume reprezintă o proprietate rezolubilă.
Pârâta OP , prin avocat , arată că întreaga tranzacţie se finalizează în mai multe etape iar acordul de closing este numai prima etapă, banii respectivi nu au ieşit niciodată din proprietatea OP.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei comerciale de fata:
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Comerciala sub nr. 7807/3/2009 creditorul CM a solicitat deschiderea procedurii prevazute de legea insolventei impotriva debitorului PSV pentru o creanta in suma de 424.367,43 lei reprezentand contravaloare debit principal , la care se adauga penalitati de intarziere conform contractului încheiat de părţI
In baza art.33 alin.1 din Legea 85/2006 cererea a fost comunicata debitoarei care a depus declaratie de achiesare la cererea creditoarei , conform art.33 alin.2 din aceeasi lege. Prin sentinta comercială nr. 1786/25.03.2009 instanta in temeiul art.33 al.6 din Legea 85/2006 a dispus deschiderea procedurii generale de insolventă împotriva societătii debitoare PSV, fiind desemnat administrator judiciar .
La dosarul cauzei administratorul judiciar a formulat o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârătei RBR sa transfere toate sumele de bani detinute in contul Escrow nr. RO61ABNA4100264100329343 (capital si dobanzile aferente) in contul unic al debitoarei PSV deschis la MKB sub nr. RO03CRDZ007A057750476012.În motivarea cererii s-a aratat că la data de 31.07.2009 a notificat banca in calitate de agent escrow sa efectueze transferul sumelor de bani aflate in contul escrow in contul unic deschis pe numele debitoarei insa banca nu a inţeles să se conformeze dispoziţiei administratorului judiciar si nu a transferat sumele , conform răspunsului la adresa RVA transmisa băncii sub nr. 5221/31.07.2009 ; Sumele de bani aflate in contul escrow se impun a fi virate in contul unic deschis pe numele debitoarei in scopul realizarii planului de reorganizare confirmat, plan care are valenţele unei hotarari judecatoresti irevocabile impotriva debitorului ; se mai menţioneză faptul ca in permanenţa OP a instruit banca sa refuze transferul sumelor de bani in contul unic al debitoarei PSV A, asa cum rezulta din adresa nr. 4318/29.10.2009 motivat de faptul că eliberarea sumelor de bani aflate in contul escrow catre vanzator ar fi posibila doar in ipoteza unei decizii arbitrale emise in favoarea vanzatorului in legatura cu o anumita pretenţie a cumparătorului .Pârăţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat pe fond respingerea cererii , arătând , în esenţă , că în conformitate cu art. 4.5 din Contractul de escrow eliberarea sumei retinute nu putea fi efectuată de către bancă numai dacă ar fi fost îndeplinite cele patru conditii alternative din contract , fapt neândeplinit . Pârăta OP susţine faptul că niciodată părţile n-au agreat ca suma achitată exclusiv cu titlu de TVA să rămână în patrimoniu PSV ca preţ al vânzării ; cei 10% din preţ nu ar fi fost achitaţi de OPSA si , in consecinţă , nu ar fi iesit din patrimoniul acestui creditor, banii fiind doar lasaţi in custodia bancii dar niciodata platiţi debitoarei. Sumele din contul P , deschis în baza contractul de escrow , vor putea face obectul unei proceduri ulterioare închiderii dosarului de insolvenţă , prin reorganizarea debitoarei . PSV nu poate invoce existenţa vreunui drept asupra sumelor din contul escrow întrucât : nu este titulara contului escrow şi nu are drept de dispozitie asupra sumelor, dreptul său asupra restului de pret nu poate fi dovedit sau sustinut.
Pe cale de excepţie , s-a invocat excepţia necompetenţei generale a instanţelor de judecată , în speţă a judecătorului sindic, excepţie respinsă de instanţă la termenul de judecată de astăzi .
Analizând cererea din perspectiva motivelor invocate , instanţa reţine următoarele :La data de 18 septembrie 2007 intre P (actualmente PSV) , in calitate de vanzator si P(actualmente OPA) -in calitate de cumparator- a fost incheiat contractul de transfer de activitate petroliera. Obiectul contractului l-a constituit transferul activelor petroliere, inclusiv transferul angajatilor si al contractelor in derulare, preţul total al tranzactiei fiind de 328.500.000 Euro + TVA.
Pentru garantarea indeplinirii obligatiilor de transfer al activitatii petroliere de la vanzator la cumparator rezultate din contractul de vanzare – cumparare partile au convenit sa incheie un contract de cont escrow in care sa depuna 10% din preţul de vanzare datorat de catre cumparator, respectiv c/val sumei de 32.850.000 Euro, suma ce ar fi acoperit eventualele prejudicii pe care le-ar fi suferit cumparatorul in cazul neindeplinirii de catre vanzator a obligatiei de predare a activelor.
Astfel, la data de 01.02.2008 a fost incheiat contractul tripartit de cont escrow intre PSV PSV) si agentul escrow RBR) prin care s-a convenit ca sumele retinute in acest cont sa fie eliberate vanzatorului fie in baza unei notificari comune de conciliere semnate de catre vanzator si cumparator sau, in lipsa acesteia, in baza unei hotarari arbitrale pronunţate in favoarea vanzatorului in legatura cu o anumita pretentie a cumparatorului. Daca o astfel de pretenţie nu era introdusa in termen de 18 luni de la finalizarea tranzactiei, sumele existente in contul escrow trebuiau transferate catre vanzator.
Preţul tranzactiei a fost achitat de catre cumparatorul P si avand in vedere caracterul incert al naturii fiscale a tranzactiei- daca aceasta este sau nu purtatoare de TVA – partile au convit ca TVA-ul aferent sa fie platit de catre cumparator, virat bugetului consolidat al statului de catre vanzator si restituit cumparatorului in cazul in care, in urma raportului de inspectie fiscala in legatura cu această tranzactie se stabilea că tranzacţia nu este purtătoare de TVA.La data de 14.08.2008, in urma cererii depuse de catre debitoarea PSV catre ANAF, aceasta restituie in fapt catre PSV – TVA-ul platit, suma pentru care ulterior, P avea sa se inscrie la masa credala a debitoarei PSVAstfel , urmare a deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei PSV la data de 20.05.2009 creditoarea OP SA a solicitat inscrierea la masa credala a debitoarei cu suma de 228.259.054,8 lei reprezentand TVA-ul aferent preţului platit in baza contractului de vanzare-cumpărare menţionat, creanţa garantată, întrucât sumele aflate in contul escrow ar reprezenta garanţia creditorului OPA şi , prin urmare, se cuvin a fi restituite cu prioritate către aceasta in cadrul procedurii insolvenţei.In urma verificarii declaraţiei de creanţa formulate de către OP, administratorul judiciar a apreciat că suma de bani aflata in contul escrow nu reprezintă garanţia creditorului si , prin urmare, a inregistrat creanţa OP drept creanţa chirografara, notificand creditorul in acest sens.Impotriva modalitatii de inscriere a creditorului in tabelul preliminar, OP a formulat contestaţie, solicitand instanţei să dispuna inregistrarea creanţei drept creanţă garantată in limita sumei de bani aflate in contul escrow.
Prin Sentinţa Comercială nr. 1490/17.02.2010, ramasa irevocabila prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti Secţia a V-a Comercială nr. 1416/10.11.2010, instanţa a respins contestaţia creditoarei cu privire la caracterul creanţei, astfel incat la acest moment, s-a stabilit cu titlu irevocabil faptul că OP nu beneficiaza de o garanţie asupra sumelor de bani aflate in contul escrow. Achitarea creantelor tuturor creditorilor – inclusiv cea a OP- se va realiza in cadrul procedurii insolvenţei, conform prevederilor planului de reorganizare, respectivul creditor neavand niciun drept preferenţial asupra sumelor aflate in contul escrow, asa cum s-a stabilit in mod irevocabil atunci cand instanta a apreciat ca nu exista nicio garantie reala mobiliara asupra acelor sume.La data de 24.11.2010 a fost confirmat planul de reorganizare propus de debitoarea PSV, planul stabilind, printre sursele de finanţare si sumele aflate in contul escrow deschis la banca RBRureşti, sume care urmează să acopere o parte din pasivul debitoarei. Rezultă că respectivul creditor OPom nu are nicio garanţie asupra sumelor de bani aflate in contul escrow, nu are nicio posibilitate legala de a-si satisface creanţa din acestea, nici pe parcursul derularii procedurii insolvenţei si nici in ipoteza inchiderii procedurii de reorganizare prin realizarea planului de reorganizare confirmat si , cu atat mai puţin în cazul intrarii debitoarei in procedura de faliment.
Instanţa reţine că sumele din contul escrow nu au fost depuse pentru garantarea creanţei Prezultata din c/val TVA pentru a putea fi emise pretenţii in legatura cu aceste sume, ci pentru garantarea obligaţiilor PSV in legatura cu obiectul contractului de vanzare- cumparare, privind transferul activitaţii petroliere, respectiv de predare a activelor care au facut obiectul vanzarii, de raspundere pentru evictiune, obligaţii indeplinite de catre PSV; rezultă altfel că OP nu are vreun drept asupra sumelor aflate in contul escrow pentru a putea fi emise pretenţii in legatura cu aceste sume .
De altfel , aşa cum în mod corect se arată în prezenta cerere de chemare în judecată , pentru creanta OP reprezentand TVA ( cu care creditorul s-a inscris la masa credala a debitoarei ) trebuie avuta in vedere imposibilitatea obiectiva a PSV de a constitui o garantie in favoarea OPA cât timp la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare de activitati petroliere, obligatia de suportare a TVA revenea P – aceasta revenind ope legis cumparatorului si nu vanzatorului – astfel încât PSV nu putea in mod obiectiv sa consimta sa constituie o garanţie pentru o obligatie care nu-i aparţinea .
Obligaţia PSV de restituire, catre OP – ului aferent operaţiunii de vanzare – cumparare de activitaţi petroliere a luat nastere la momentul la care ANAF a restituit in fapt, TVA-ul catre PSV – cu mult timp dupa ce parţile au semnat contractul de cont escrow si contractul de vanzare – cumparare de activitaţi petroliere, nefiind posibil ca sumele depuse in contul escrow sa garanteze restituirea TVA, atât timp cât aceasta obligatie s-a nascut ulterior in patrimoniul debitoarei .
Astfel , contractul de vanzare cumparare a fost încheiat la data de 18 septembrie 2007, contractul de cont escrow a fost încheiat de catre parţi in data de 04.02.2008, iar TVA- ul a fost restituit de catre ANAF -in data de 14 august 2008, deci dupa mai bine de un an (obligatia PSV faţa de OP de restituire a TVA -ului aferent operaţiunii de vanzare -cumparare s-a nascut la data de 14 august 2008, în timp ce contractul escrow a fost încheiat la data de 04.02.2008 , nefiind posibilă garantarea unei obligaţii nenascute a PSV) .
Pârăta OP susţine prin întâmpinarea depusă faptul ca PSV nu poate invoce existenţa vreunui drept asupra sumelor din contul escrow întrucât : nu este titulara contului escrow şi nu are drept de dispozitie asupra sumelor, dreptul său asupra restului de pret nu poate fi dovedit sau sustinut.
Din această perspectivă , instanţa apreciază că titularul contului escrow nu prezinta vreo relevanta in privinta persoanei careia i se cuvin acele sume de bani , întrucât sumele detinute intr-un cont de escrow nu se distribuie persoanei care este titularul contului, ci persoanei caruia i se cuvin acele sume potrivit prevederilor contractului de cont escrow . Intr-un contract de cont escrow, parţile convin ca respectivul cont sa fie deschis pe numele uneia sau a alteia dinte parţi, fara ca prin aceasta agentul escrow sa aiba vreo obligate de a distribui acele sume titularului contului escrow, alegerea titularului de cont fiind fără însemnătate juridică.Referitor la lipsa dreptului de dispoziţie a debitoarei asupra sumelor aflate in custodia RBR, instanţa reţine ca suma aflata in contul escrow reprezinta 10% din pretul achitat de catre OP pentru transferul activitaţii petroliere , conform art.3.2.4 din contract. Preţul transferului astfel cum este definit la art. 3.1.4 din contract cuprinde exclusiv compensarea pentru intreaga activitate petroliera si nu TVA- ul datorat catre OProm , care se percepe separat de preţul transferului şi nu este inclus in acesta. Sumele aflate in contul escrow nu garanteaza restituirea TVA-ului aferent vânzarii, la data incheierii contractului de cont escrow – 01 februarie 2008 – Actul aditional privind regimul TVA nu fusese incheiat( acesta s-a incheiat la data de 04 februarie 2008 şi nu face nicio modificare a contractului de cont escrow care să includă garantarea restituirii TVA-lui ).Reiese , astfel că sustinerea OP că prin încheierea actului aditional referitor la regimul TVA s-ar fi transformat obligatia de restituire a TVA intr-o obligatie contractuală garantată cu sumele aflate in contui escrow nu poate fi primită cat timp contractul de cont escrow (incheiat anterior actului aditional care stabilea regimul TVA) nu a suferit nicio modificare in urma incheierii actului aditional care sa fie opozabila agentului escrow.Pe acest aspect jurisprudenta ICCJ a stabilit că un contract de cont escrow incheiat anterior actelor adiţionale incheiate de parţi la contractul de vânzare-cumparare ce constitute baza raporturilor contractuale dintre parti, nu poate modifica implicit clauzele unui contract de vânzare-cumparare translativ de proprietate ce reprezinta voinţa (legea) parţilor, contul escrow fiind doar un mecanism de plata incheiat tocmai in virtutea existentei contractului de vânzare-cumparare ( I.C.C.J.. secţia comerciala, decizia nr. 597 din 25.02.2009 ) .Pentru ca restituirea TVA să fi fost acoperita de suma aflata in contul escrow ar fi trebuit fie ca actul adiţional să fi fost incheiat anterior contractului de cont escrow şi sa prevada expres că restituirea TVA este garantată de sumele aflate in contul escrow, fie sa se modifice şi contractul de escrow printr-un act aditional tipartit care sa fie opozabil si agentului escrow, fapt ce nu s-a intamplat.
Potrivit art 4.5. din contractul de cont escrow agentul escrow urma să elibereze sumele existente în cont astfel : prin notificarea cumparatorului însoţită de răspunsul vânzătorului , notificare comuna din partea Vanzatorului si a Cumparatorului , Decizie arbitrala in favoarea cumparatorului , expirarea unei perioade de retinere de 18 luni si inexistenta unor pretentii in curs de solutionare
Prin urmare, in ipoteza in care, in perioada de 18 luni de valabilitate a contractului, OP nu emitea nicio pretenţie in legatura cu indeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul de vanzare cumparare in forma in care fusese el incheiat pana la data semnarii contractului de cont escrow, suma din contul escrow trebuia virata debitorului vanzator – PSV, ca parte a preţului contravalorii produselor vandute , conform art. 4.5.4 din contractul escrow. Odata constatate ca fiind indeplinite obligaţiile de transfer ale activelor petroliere ce făceau obiectul contractului – constatare ce s-a facut prin Acordul de Incheiere din 04.02.2008 – faptul ca OPdatoreaza separat TVA -ul aferent şi pentru care a fost înscris la masa credala, nu îi da dreptul pârătei OPde a pretinde ca plata acestuia sa se faca din contul escrow asupra caruia nu deţine nicio garanţie (conform, Acordului de Încheiere – Closing Certificate).
De altfel , conditia suspensiva potrivit careia se naste dreptul de creanţa al OP faţa de PSV din TVA-ul aferent vânzarii, se împlineşte, conform inţelegerii parţilor din Actul Adiţonal incheiat la data de 04.02.2008, la momentul emiterii Autorizaţiei Fiscale de catre ANAF.În urma Raportului de Inspecţie Fiscala realizat de catre ANAF, această institutie a stabilit că TVA-ul se cuvine ANAF şi nu OP, doar in urma solutionarii irevocabile a contestaţiei debitoarei formulate impotriva Raportului in instanţa de administrativ se va cunoaşte cui se cuvin acei bani, cei doi creditori fiind inregistrate la masa credala a PSV cu o creanţa sub condiţie suspensiva.
Prin intampinarea formulata, OP susţine faptul că cei 10% din preţ nu ar fi fost achitaţi de OP si , in consecinţa , nu ar fi iesit din patrimoniul acestui creditor , banii fiind doar lasaţi in custodia bancii dar niciodata platiţi debitoarei.
Apărarea nu poate fi primită întrucât preţul a fost integral achitat de catre OP- cu consecinţa ieşirii banilor din patrimoniul acesteia, la art. 3.2.4 din contractul de transfer de activitate petroliera s-a stipulat că ,,cei 10% din preţul de achiziţie se platesc de catre OP la data finalizării in contul escrow al sumei reţinute “.
Instanţa reţine că la data de 18.09.2007 părţile au încheiat un Acord privind Transferul Afacerii Petroliere prin care cumpărătorul urma să dobândească la Încheiere Afacerea Petrolieră de la vânzător , Încheierea având loc ulterior , la data de 4. 02.2008 , dată la care s-a încheiat Acordul Adiţional privind regimul TVA în legătură cu Acordul încheiat la data de 18.09.2007 .Astfel, la data de 4 februarie 2008 , PSV şi P au încheiat un Certificat de Incheiere prin care atat vanzatorul, cat şi cumparatorul au confirmat si recunoscut că in scopurile stabilite şi definite in Acordul privind Transferul Afacerii, toate condiţiile prealabile Incheierii stabilite in clauza 4 din Acord au fost executate total şi/sau au fost indeplinite spre satisfacţia parţilor sau s-a renunţat la ele , după cum se menţionează în cuprinsul certificatului .Potrivit definiţiei din capitolul destinat definiţiilor din contract – data Inchiderii inseamna data stabilită in conformitate cu clauza 6, la care toate acţiunile de Inchidere specificate la clauza 6 trebuie să fie finalizate; transmiterea dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator a operat la aceeasi data, respectiv data Finalizarii (sinonim cu data Inchiderii sau Incheierii), cand preţul datorat a fost achitat integral.
Conform art. 6.2.1 din contract , data Inchiderii a fost stabilită a fi in termen de 3 zile de la satisfacerea fiecareia dintre condiţiile premergatoare închiderii – astfel cum sunt acestea prevazute la art. 4.1 , respectiv obtinerea permiselor de mediu si a autorizaţiilor de mediu, etc.In acest sens, parţile au convenit ca la data Inchiderii parţile se vor întalni pentru a executa Inchiderea , conform art. 6.2.2 din contract . Închiderea fiind realizata conform inţelegerii parţilor, OP achită si cei 10% ramasi din preţul vanzarii si îi depune in contul escrow, moment de la care banii au iesit din patrimoniul OP, cu destinatia de plata a restului de pret al activelor cumparate. La aceeasi data la care a fost realizata Inchiderea conform Closing Certificate fiind transferat si dreptul de proprietate asupra activelor petroliere de la vânzatorul PSV Company la cumparatorul OP, astfel incat proprietarul activelor cumparate nu putea fi, in acelasi timp si proprietarul sumelor de bani reprezentand pretul achitat.
Susţinerea ca sumele depuse in contul escrow nu au iesit din patrimoniul OP – deci s-ar afla in proprietatea acesteia, nu poate fi primită cat timp OP a solicitat inscrierea la masa credala a debitoarei PSV invocand un drept de creanţa asupra acelor sume si nu un drept de proprietate ( in ipoteza in care sumele nu ar fi iesit din patrimoniul OPA aceasta ar fi invocat un drept de proprietate asupra acestor sume si nu s-ar mai fi inscris la masa credala a debitoarei ).
De asemenea teoria avansata de catre aceeaşi pârătă în sensul că ultima transa de 10% nu a fost achitata cu titlu de parte din pret -cu consecinta neiesirii din patrimoniul OP a acestei sume, ar insemna că nu a a fost executat contractul de vanzare – cumparare, activele petroliere – obiect al contractului nu au fost transmise in proprietatea cumparatoarei . Pe cale de consecinţa, OP ar trebui sa restituie bunurile ce fac obiectul contractului şi ar fi trebuit sa formuleze declaraţie de creanţa pentru suma achitata, reprezentand 90% din preţ.Aceasta aserţiune este contrazisa chiar de prevederile neechivoce ale art. 5 din Closing Certificate, potrivit carora: “vănzatorul si cumparatorul confirma si recunosc prin prezenta ca toate masurile de Incheiere prevazute in clauza 6.3 din Acordul privind Transferul Afacerii au fost indeplinite si/sau realizate in totalitate şi drept rezultat, Incheierea a avut loc la data executarii acestui Certificat de Incheiere.”
Contractul de cont escrow nu poate deroga de la prevederile contractului initial de vanzare-cumparare in cuprinsul caruia s-a stabilit cand anume opereaza transferul dreptului de proprietate . Jurisprudenţa in materie a statuat că un contract de cont escrow reprezinta doar un mecanism de plata incheiat tocmai in garantarea achitarii obligaţiei de plata catre furnizor in considerarea contractului de vanzare-cumparare, neputându-se schimba sau modifica astfel contractul de vanzare-cumparare iniţial, ce reprezinta legea parţilor. – I.C.C.J., sectia comerciala, decizia nr. 432 din 12 februarie 2009, in Pandectele Romane nr. 10 din 2009 .Pentru considerentele expuse , raportat la destinatia sumei aflate in contul escrow – de indeplinire a obligatiei de transfer al bunurilor de la vanzator (PSV) la cumparator (OP) si nu de garantare a obligatiei de restituire a TVA , instanţa urmează să dispună obligarea pârătei RBR sa transfere toate sumele de bani existente in contul Escrow nr. RO61ABNA4100264100329343 (capitalul si dobanzile aferente) in contul unic al debitoarei PSV deschis la MKB sub nr. RO03CRDZ007A057750476012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite cererea formulată de administratorul judiciar RVA RL al societăţii debitoare PSV în contradictoriu cu pârăţii OP şi RBR, şi, în consecinţă :
Obligă pârăta RBR sa transfere toate sumele de bani existente in contul escrow nr. RO61ABNA4100264100329343 (capital si dobanzile aferente) in contul unic al societăţii debitoare PSV deschis la MKB sub nr. RO03CRDZ007A057750476012.
Cu recurs în 7 zile de la comunicare .Pronunţată în şedinţă publică , azi 09.03.2011.
PRESEDINTE GREFIER
