ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2071/R/2008
Ședința publică din data de 28 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte instanță JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 872 din 9 iulie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe reclamantul, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă Primarul comunei Vadu personal și asistat de avocat, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Instanța pune în discuție Hotărârea Consiliului Local Vadu nr. 17/17.12.2007 prin care se desființează postul de referent ocupat de reclamant la Căminul Cultural aflat în subordinea Consiliului Local, acest post nefiind prevăzut ca funcționar public.
Primarul arată că a pus în Hotărârea nr. 17/2007, hotărâre care nu a fost atacată. Pe de altă parte Căminul Cultural având personalitate juridică, competent să emită dispoziția de desfacere a contractului de muncă al reclamantului, era primarul și nu directorul Cultural întrucât la acea dată nu exista un director. La data când a fost emisă Decizia nr. 18 din 31.01.2008 reclamantul se afla pe postul de director și întrucât prin hotărârea instanței de fond s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de director al Cultural primarul comunei Vadu a înțeles să declare împotriva ei recurs.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, susținând oral motivele pentru care apreciază că se impune respingerea acțiunii reclamantului G, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 872/9.07.2008 Tribunalului Maramureș s- admis în parte contestația formulată de contestatorul G în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei Vadu și în consecință:
S-a anulat dispoziția nr. 18/31.01.2008 emisă de intimat privind încetarea contractului individual de muncă încheiat cu contestatorul.
S-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția de director al Cultural și a fost obligat intimatul să-i plătească contestatorului drepturile salariale la care acesta este îndreptățit aferent funcției de director, cu majorările și indexările corespunzătoare, începând cu data concedierii și până la efectiva reintegrare.
A fost respins capătul de cerere privind daunele morale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, prin dispoziția nr.18/31.01.2008 emisă de Primăria comunei Vadu s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului începând cu data de 15.02.2008 din funcția de referend cultural in temeiul art.65(1).
Examinând cu prioritate excepția nulității absolute invocată de contestator instanța a apreciat-o neîntemeiată. Întrucât în cauză încetarea raportului de muncă s-a făcut ca urmare a reorganizării și nu ca o măsură disciplinara decizia de încetare a raportului de muncă nu trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 268. În ce privește susținerea contestatorului că lipsește indicarea instanței competente a soluționa contestația împotriva dispoziției s-a reținut că aceasta nu este fondată. Astfel la art.3 din dispoziția nr.18 se indică “prezenta dispoziție poate fi contestată în contenciosul administrativ în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință”. Chiar dacă indicarea instanței s-a făcut greșit tribunalul a apreciat că această mențiune nu este de natură a atrage nulitatea deciziei. În ce privește problema de fond, instanța a reținut că la momentul potrivit deciziei nr.18/1990 emisă de Primăria comunei Vadu contestatorul a fost încadrat în funcția de director al cultural. Susținerea intimatului că prin aceasta decizie între părți nu s-a încheiat nici un contract de muncă contravine dispozițiilor care la momentul emiterii acestei decizii reglementa instituția transferului în muncă. Respectiv transferul presupunea continuitate în muncă, iar de la momentul la care noul angajator își dădea consimțământul pentru operarea transferului intre părți se năștea raportul de muncă chiar dacă nu se încheia efectiv un nou contract individual de muncă. Prin hotărârea nr.4 al consiliului local al comunei Vadu din 30.03.2004 prin care se organizează căminul cultural din comuna Vadu ca instituție publică cu personalitate juridică s-a numit în funcția de director a acestei instituții nou create contestatorul. Funcția de reverend cultural la care intimatul face referire a fost deținută de către contestator in baza dispoziției nr.66 din 27.07.1996. Primarul comunei Vadu emite la data de 8.02.2005 dispoziția nr.21 prin care se dispune modificarea drepturilor salariale ale contestatorului cu mențiunea că acesta are funcția de referend cultural. Tribunalul a apreciat că această dispoziție nu poate produce efecte juridice fiind emisă de o persoană necompetentă si aceasta deoarece așa cum s-a reținut deja la data de 30.03.2004 deci anterior acestei dispoziții căminul cultural din Vadu s-a organizat ca instituție publică cu personalitate juridică sub autoritatea consiliului local Vadu iar contestatorul a fost numit in funcția de director al cultural. Față de starea de fapt constatată, tribunalul a apreciat că dispoziția nr.21/2005 reprezintă o modificare unilaterală a raportului de muncă al contestatorului. Prin prisma celor reținute a apreciat că la data emiterii deciziei de concediere contestatorul deținea funcția de director al cultural si nu de referend, astfel ca decizia nr.18/31.01.2008 a fost anulată, iar in temeiul art.78 contestatorul a fost repus în situația anterioară conform dispozitivului.
In ce priveste daunele morale solicitate instanța a reținut că prin prisma dispozițiilor art.269 astfel cum a fost modificat acestea se datorează numai în măsura in care prin contractul încheiat intre părți au fost stipulate în mod expres. In acest sens s-a pronunțat ICCJ prin decizia pronunțata pe recursul în interesul legii privind aplicarea unitarî a art.269.
Pentru considerentele de fapt și de drept reținute s-a admis contestația.
Contestatorul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs în termen legal pârâtul, solicitând modificarea în sensul respingerii acțiunii și obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că hotărârea instanței de fond este nulă, întrucât nu este motivată, instanța limitându-se să facă o trimitere succintă la susținerile făcute prin întâmpinare.
Recurentul a arătat succesiunea funcțiilor deținute de reclamant.
Astfel, prin decizia nr.18/6.09.1990 a Primăriei comunei Vadu, reclamantul a fost încadrat în funcția de director al cultural Vadu.
Această funcție deținut- până la data de 1.03.1992, când a fost ales viceprimar, pentru mandatul 1992-1996.
Prin dispoziția nr.66/1996, contestatorului i-a fost schimbată funcția și locul de muncă, fiind încadrat ca referent cămin cultural.
Prin dispoziția contestată, reclamantului i-au încetat raporturile de muncă din funcția de referent cultural, nu din cea de director.
Hotărârea nr.4/30.03.2004 la care face referire instanța nu a fost operată în cartea de muncă, iar la data soluționării contestației, aceasta era anulată.
Abia prin Hotărârea nr.2/20.03.2006 Consiliul local Vadu a decis înființarea postului de director și scoaterea lui la concurs, până la această dată în organigrama Consiliului Local postul de director neexistând. Prin urmare, hotărârea nr.4/30.03.2004 la care face trimitere instanța se situează în afara legii.
Postul de director de cămin fost ocupat pe bază de concurs organizat la data de 18.12.2006. Și contestatorul a participat la acest concurs, însă câștigător a fost declarată o altă persoană, care primit și avizul favorabil obligatoriu al Direcției Județene pentru Cultură și Culte.
Desfășurarea concursului fost contestată de către reclamant, contestația fiind respinsă.
Reclamantul nu mai putea deține nici funcția de referent întrucât aceasta a fost desființată prin Hotărârea nr.17/7.12.2007, organigrama fiind modificată corespunzător.
Un alt motiv de recurs îl constituie faptul că hotărârea este lipsită de temei legal, neexistând nici o normă legală care să justifice soluția de reintegrare pe o funcție ocupată legal de către o altă persoană.
Totodată, instanța interpretat greșit dispozițiile Legii nr. 292/2003, care reglementează organizarea și funcționarea așezămintelor culturale, căminul cultural făcând parte din categoria acestora.
Art.8 din acest act normativ prevede modalitatea de ocupare postului de director.
În concordanță cu dispozițiile legale, prin Hotărârea nr.2 / 20.03.2006 Consiliul local a scos postul de director la concurs, după ce în prealabil înființat această funcție și a modificat organigrama prin transformarea postului de referent în cel de director, în baza Hotărârii nr.17/7.12.2007.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin sentința recurată, instanța de fond a anulat dispoziția nr.18/31.01.2008 emisă de recurent și a dispus reintegrarea contestatorului în funcția de director al cultural Vadu.
Litigiul s- judecat în contradictoriu cu Primarul comunei Vadu, emitentul dispoziției contestate.
Analizând dispoziția contestată (6 dosar fond), reiese cu claritate faptul că, prin aceasta s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului, din funcția de referent cultural, ca urmare a desființării postului.
De la început se constată că instanța a dispus reintegrarea contestatorului pe un alt post decât cel din care s-a dispus încetarea contractului său de muncă.
Analizând succesiunea posturilor ocupate de către contestator, pentru a verifica postul pe care acesta îl deținea la data emiterii dispoziției nr.18/2008, curtea constată următoarele:
Prin decizia nr.18/1990 a Primăriei comunei Vadu (9 dosar fond), contestatorul a fost încadrat în funcția de director al cultural Vadu.
Prin Hotărârea nr.3/27.02.2004 (8 dosar fond) Consiliului Local al comunei Vadu, s- hotărât organizarea ca instituție publică, cu personalitate juridică, sub autoritatea Consiliului Local al comunei Vadu cultural, iar prin Hotărârea nr.4 a aceleiași autorități a fost numit în funcția de director al acestei instituții contestatorul (7 dosar fond).
Prin Hotărârea nr.6/11.03.2008 a Consiliului Local al comunei Vadu (62 dosar fond), Hotărârea nr.4/2004 a Consiliului Local al comunei Vadu, fost revocată.
Prin Dispoziția nr.66/27.07.1996 a Primarului comunei Vadu (54 dosar fond), s- modificat salariul contestatorului, menționându-se în cuprinsul actului că acesta deține funcția de referent cultural. O dispoziție similară este cea cu nr.91/8.02.2005 (53 dosar fond), în cuprinsul căreia se menționează aceeași funcție de referent cultural, deținută de contestator.
Prin Hotărârea nr.6/18 iunie 2006 Consiliului Local al comunei Vadu (58 dosar fond), s- hotărât înființarea postului de director de cămin cultural, iar prin Hotărârea nr.2/20.03.2006 a Consiliului Local al comunei Vadu s- hotărât scoaterea la concurs a postului de director de cămin cultural.
Prin hotărârea nr.17/7.12.2007 (40) a Consiliului Local al comunei Vadu, s-a dispus desființarea postului de referent cultural la Căminul cultural din comuna Vadu, iar prin dispoziția contestată, contestatorului i- încetat contractul de muncă urmare desființării postului.
Din succesiunea celor expuse, reies următoarele aspecte:
Prima instanță dispus reintegrarea contestatorului pe un alt post decât cel din care i- încetat contractul de muncă, respectiv, reintegrarea în post de director în condițiile în care încetarea contractului de muncă s- făcut din funcția de referent cultural.
Privită din această perspectivă, hotărârea instanței s-a dat fără cercetarea fondului cauzei, întrucât deși contestatorul prin acțiunea formulată a solicitat reintegrarea sa în calitate de director, instanța era datoare să verifice din ce funcție i-a încetat acestuia contractul de muncă și dacă este posibilă reîncadrarea sa pe aceeași funcție.
2. Din succesiunea cronologică deciziilor și dispozițiilor arătate anterior, emise de Consiliului Local al comunei Vadu și respectiv Primarul comunei, reiese că în perioada 1.08.1990 până în anul 1996 contestatorul a deținut funcția de director al cultural Vadu, iar din anul 1996 cea de referent. Acest post a fost desființat începând cu data de 7.12.2007, prin Hotărârea nr.17 a Consiliului Local al comunei Vadu. Această hotărâre o succede pe cea cu nr.6/18 iunie 2006 prin care s- hotărât înființarea postului de director al cultural Vadu.
Noul post înființat fost scos la concurs, iar conform susținerilor recurentului, fost ocupat prin concurs de o altă persoană.
3. Căminul cultural este o instituție care intră sub incidența Legii nr. 292/2003 fiind definit ca instituție publică, cu personalitate juridică, fără scop lucrativ, care funcționează sub autoritatea Consiliului local.
Este evident că dispoziția contestată fost emisă de primar, care a și fost chemat în judecată, însă dată fiind această prevedere legală, care dispune autoritatea sub care funcționează instituția în cadrul căreia contestatorul și-a desfășurat activitatea anterior emiterii deciziei contestate, nu este lipsită de interes punerea în discuție necesității extinderii cadrului procesual.
Pentru toate aceste considerente, hotărârea primei instanțe va fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanța va pune în discuție necesitatea extinderii cadrului procesual prin chemarea în judecată a cultural Vadu, instituție cu personalitate juridică, precum și Consiliului Local al comunei Vadu, sub autoritatea căruia Căminul cultural își desfășoară activitatea.
Un alt aspect ce urmează a fi supus verificării îl constituie succesiunea în timp a funcțiilor deținute de contestator, respectiv momentul exact în care acesta a fost trecut din cea de director al cultural Vadu în cea de referent cultural, precum și dacă această modificare a contractului individual de muncă din punctul de vedere al felului muncii (art.41 alin.3 lit.c ), a fost sau nu contestată de către angajat.
Totodată, instanța va verifica dacă Hotărârea nr.17/7.12.2007 Consiliului Local al comunei Vadu prin care s-a desființat postul de referent cultural fost sau nu contestată de către intimat, întrucât practic, aceasta constituie actul în baza căruia postul deținut de acesta fost desființat, urmarea fiind emiterea Dispoziției nr.18/31.01.2008.
În fine, instanța cu ocazia rejudecării, urmează să se pronunțe în raport de conținutul dispoziției contestate, cu luarea în considerare a postului din care contestatorului i-a încetat contractul de muncă, cel de referent cultural.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul comunei Vadu împotriva sentinței civile nr. 872 din 09.07.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 28 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – –
Red. MV dact.GC
3 ex/6.11.2008
Jud.primă instanță:,
