– Cod civil: art. 1020, art. 1021
Fuziunea beneficiarului cu altă societate şi naşterea unei noi societăţi cu o nouă denumire şi personalitate juridică nu sunt aspecte care să afecteze executarea contractului, neputându-se reţine culpa intimatei în nerealizarea contractului.
227
rai i
Altfel, clauzele contractului trebuie interpretate în sensul de a produce efecte pentru continuarea derulării contractului dintre părţi, şi nu în sensul de a fi reziliat, având în vedere inclusiv poziţia intimatei de a se încheia act adiţional la contract.
(Decizia nr. 536 din 15.12.2009, Secţia a Vl-a comercială)
Prin sentinţa comercială nr. 5109/30.03.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, în dosarul nr. 29/3/2009, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul M.D.R.L. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC F. SRL Voluntari, reţinându-se în esenţă că nu se poate reţine culpa societăţii pârâte în neexecutarea obligaţiilor contractuale, nefiind atrasă aplicarea dispoziţiilor art. 1020 şi 1021 C. civ. coroborat cu art. 12.2 lit. e) şi cu art. 18 din Condiţiile generale la contract.
împotriva sentinţei precitate a formulat apel reclamanta, solicitând în principal casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare iar, în subsidiar, modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii sale.
Apelanta prezintă pe scurt situaţia de fapt după care expune motivele de apel pentru care consideră că sentinţa apelată apare nelegală şi netemeinică.
în concret, apelanta consideră că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a art. 12.2 lit. e din Condiţiile generale ale contractului de grant RO 2003005 -551.05.03.02.020 şi a apreciat eronat că, prin art. 12 din aceleaşi condiţii, părţile nu au inserat un pact comisoriu de gradul IV care să excludă intervenţia instanţei în cazul rezilierii.
Se mai arată că de fapt instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor faptele, că în contract nu s-a inserat un pact comisoriu de gradul IV pentru a considera contractul desfiinţat de drept, nefiind asigurat principiul contradictorialităţii.
Altfel ar fi fost prematură cererea reclamantei şi ar fi trebuit respinsă pe această excepţie.
în acest fel, instanţa de fond şi-a depăşit rolul activ şi a acordat mai mult decât s-a cerut.
în fine, instanţa de fond nu a motivat în fapt şi în drept considerentele pentru care raţionamentul care a condus la calificarea art. 12.2 lit. e) din contract că nu este un pact comisoriu de grad IV (se face trimitere la decizia înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1330/1936).
Acest fapt face ca apelanta să nu poată formula critici de fond asupra hotărârii criticate.
Apelanta mai susţine că instanţa de fond a reţinut o motivare străină de natura pricinii faţă de întâmpinarea pârâtei; aceasta a reţinut motive ce ar putea fi caracterizate ca fiind motive de inadmisibilitate a cererii (contractul nefiind desfiinţat în opinia instanţei).
în privinţa calificării dispoziţiilor art. 12.2 lit. e) din Condiţiile generale la contract, părţile au înţeles să desfiinţeze de drept contractul în situaţia neexecutării culpabile a obligaţiilor arătate în cuprinsul articolului precitat, motiv dezvoltat cu concluzia că intervenţia instanţei vizează constatarea existenţei unei neexecutări culpabile, validitatea pactului comisoriu şi corecta lui aplicare.
Altfel, deşi pârâta şi-a schimbat personalitatea juridică fără a încheia un act adiţional, instanţa de fond nu reţine culpa acesteia, fără să motiveze.
în baza art. 242 alin. 2 C. pr. civ., apelanta a solicitat soluţionarea cauzei şi în lipsă.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, dezvoltând noţiunea de pact comisoriu de grad IV cu concluzia că în speţă nu este incident un astfel de pact comisoriu.
Apelanta şi intimata au depus concluzii scrise.
Examinând în ansamblu motivele de apel în raport de probele administrate în cauză, Curtea reţine că apelul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Izvorul relaţiilor contractuale dintre părţi este relevat de contractul de grant nr. RO 2003005 – 551.05.03.02.020 şi de Condiţiile generale la acest contract.
Din conţinutul art. 9 cuprins în Condiţiile generale la contractul precitat rezultă că orice modificare a contractului se face în scris prin act adiţional. Dacă cererea de modificare a contractului vine din partea beneficiarului acesta trebuie să formuleze cererea Autorităţii Contractante cu o lună înaintea momentului modificării în cauză „cu excepţia cazurilor bine justificate de beneficiar şi acceptate de Autoritatea Contractantă”.
Aşadar, există şi o excepţie de la regulă.
Pe de altă parte, scopul principal al proiectului nu trebuie să fie afectat de modificarea contractului.
Or, în speţă, nu este vorba de o modificare de contract care să fi afectat scopul principal al proiectului respectiv, ci numai de fuziunea beneficiarului cu altă societate formându-se astfel SC D.G.S.M. SRL. De asemenea, această societate şi-a schimbat şi denumirea în SC F. SRL.
Despre aceste schimbări, beneficiarul nu putea să anunţe Autoritatea Contractantă cu o lună înainte de momentul la care dorea ca modificarea să intre în vigoare întrucât, atât pentru fuziune, cât şi pentru schimbarea denumirii trebuiesc îndeplinite unele formalităţi legale în consens cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990 republicată şi modificată şi cu dispoziţiile Legii nr. 26/1990 republicată şi numai după ce s-au făcut menţiunile la există certitudinea respectivelor modificări şi evident, crearea posibilităţii ca beneficiara să informeze Autoritatea Contractantă, sens în care a şi acţionat, conform adresei nr. 38/15.01.2007, cum rezultă din procesul-verbal nr. 320076/30.07.2007.
Credem că există o excepţie de la regulă în cazul de faţă.
Pe de altă parte, beneficiara, în noua sa denumire şi personalitate juridică, a propus cu ocazia concilierii directe încheierea unui act adiţional la acel moment, explicând de ce nu s-a putut încheia acest act adiţional anterior, şi anume că, până la data de 15.01.2007, SC D.G.S.M. SRL nu exista şi nu avea cum să facă demersuri pentru încheierea unui act adiţional.
Astfel fiind situaţia, clauzele contractului trebuiesc interpretate în sensul de a produce efecte pentru continuarea derulării contractului dintre părţi, şi nu pe propuneri de reziliere.
Curtea nu reţine culpa intimatei în nerealizarea contractului pentru că şi-a schimbat personalitatea juridică şi denumirea şi că nu ar fi fost încheiat actul adiţional înainte de survenirea acestor modificări întrucât din punct de vedere legal cum s-a expus nu era posibil, părţile prevăzând şi excepţii de la regulă.
Pe de altă parte, intimata inclusiv cu ocazia concilierii directe a optat pentru încheierea unui act adiţional, refuzat de apelantă.
Art. 12.1 lit. e din Condiţiile generale la contract prevede posibilitatea pentru Autoritatea Contractantă de a rezilia contractul, fără preaviz şi fără să plătească compensaţii de orice fel şi pentru cazul în care beneficiarul îşi schimbă personalitatea juridică cu excepţia cazurilor în care se încheie un act adiţional în acest sens.
Instanţa de fond a făcut referire la această clauză contractuală şi a apreciat că nu echivalează cu un pact comisoriu de gradul IV pentru desfiinţarea de drept a contractului.
Or, acest aspect nu era necesar să se discute în contradictoriu cu părţile, fiind o chestiune de apreciere şi interpretare a clauzelor contractuale cu implicaţie în soluţia pronunţată fără a se depăşi rolul activ şi fără a se acorda mai mult decât s-a cerut.
De altfel, Curtea confirmă că nu ne aflăm în faţa unui pact comisoriu de grad IV destul de energic încât să capete eficienţă fără intervenţia instanţei.
Practic, prin articolul precitat s-a convenit doar posibilitatea apelantei de a rezilia contractul, nu s-a convenit că, în caz de neexecutare, contractul se consideră desfiinţat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără orice altă formalitate prealabilă.
Oricum, în speţă nu s-a dovedit culpa pârâtei pentru neexecutarea contractului pentru a surveni rezilierea contractului pentru viitor, întrucât schimbarea personalităţii juridice şi a denumirii nu sunt schimbări de natură să fi atras culpa pârâtei în neexecutarea contractului, deschisă de altfel la încheierea unui act adiţional chiar cu prilejul concilierii directe.
Şi aceste argumente constituie motivări ce ţin de fondul cauzei, şi nu de inad-misibilitatea cererii.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea, în baza art. 296 C. pr. civ., a respins apelul, ca nefondat, confirmând soluţia instanţei de fond.
