ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2202/R/2008
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:: – – – vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gabriella Purja
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu
GREFIER: – –
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 299 din 2 iunie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pe pârâta intimată B, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului recurent – avocat – din cadrul Baroului B-N și reprezentantul pârâtei intimate – .
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Declară reprezentanții părților că nu au de formulat cereri în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile sau de altă natură, instanță declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită, în temeiul art. 312 alin.2 și 3 rap. La art. 304 pct. 9 proc.civ. admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, anularea deciziei emisă de Romtelecom prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatorului, repunerea în situația anterioară, despăgubiri bănești, precum și obligarea la cheltuieli de judecată în recurs.
Reprezentantul intimatei pune concluzii de respingere a recursului susținând oral întâmpinarea formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr. 298/F/2 iunie 2008 Tribunalul Bistrița -N a respins ca fiind neîntemeiată contestația formulată de împotriva deciziei de sancționare aplicată de pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut în fapt, următoarele:
Contestatorul a fost angajatul unității intimate, începând cu 10 octombrie 1989 în calitate de electromecanic iar începând cu 1 ianuarie 2005 avut calitatea de tehnician de teren, instalații și reparații în cadrul Compartimentului N Centru de unicații B, până la data de 6 noiembrie 2007. La acea dată prin Decizia 88, Directorul general al i-a desfăcut contractul de muncă pentru încălcarea prevederilor art. 21 lit A, pct 1, art. 21 lit B pct 1, art. 21 lit C pct 11 și art. 21 lit E alin 1 și alin 2 din Regulamentul de ordine interioară.
S-a reținut că decizia a fost emisă în termen, excepția tardivității fiind respinsă prin Încheierea de ședință din 14 februarie 2008, întrucât Directorul general a respectat dispozițiile art. 268 alin 1 din Codul muncii (a luat cunoștință despre abatere la 7 octombrie 2007 și s-a emis decizia de sancționare la 6 noiembrie 2007).
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că, probele aflate la dosar, inclusiv recunoașterea contestatorului confirmă săvârșirea abaterii reținute în sarcina contestatorului, în sensul că, în data de 5 octombrie 2007, în timpul orelor de program, împreună cu un alt coleg, a instalat Serviciul (oferit de ) numitei, utilizând mașina și toate sculele aparținând intimatei, deși susnumita avea contra în acest sens cu o altă firmă (SC B).
Prin aceste fapte de a folosi echipamentul din dotare, sculele și mașina, în cadrul programelor de lucru- în baza contractului individual de muncă cu SC SA B, în favoarea altei intreprinderi, îl plasează pe contestator într-un conflict de interese și constituie o încălcare a obligației de fidelitate, cuprinsă în cadrul moral al societății comerciale.
Reținând gravitatea faptei săvârșite, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată este legală și temeinică și a respins contestația.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, solicitând modificarea ei în sensul admiterii contestației.
În motivele aflate la 2-6 s-a arătat, în esență, prima instanță a respins cu totul greșit excepția de tardivitate a emiterii deciziei de sancționare.
În acest sens s-a susținut că, directorul pârâtei a luat cunoștință de faptele reținute în data de 5 octombrie 2007, față de care, decizia emisă la 6 noiembrie 2007 apare a fi tardivă.
Decizia de sancționare este și nefondată, fapta fiind apreciată a constitui abatere gravă, deși vizează o singură instalare, la un singur abonat, a avut caracter izolat și paguba pricinuită este modică, cifrându-se la 12 Euro.
antenei nu a presupus deplasarea special pentru acest scop în localitatea de domiciliu a numitei, întrucât mașina s-a deplasat în interesul serviciului și distanța până la locuința abonatei a fost parcursă pe jos.
Activitatea de instalare a durat aproximativ o J de oră, din ultima parte a programului de lucru iar sculele folosite au fost o șurubelniță, un clește și un.
Aceste aspecte, cât și existența unui contract de prestări de servicii între SC SA și SC SRL- în beneficiul căreia s-a instalat antena, trebuia să ducă la concluzia că fapta contestatorului nu este de așa gravitate încât să impună aplicarea sancțiunii celei mai aspre. Aceasta cu atât mai mult cu cât, alți angajați care au săvârșit abateri nu au fost atât de sancționați.
Recursul nu este întemeiat.
În ceea ce privește excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare, aceasta corect a fost respinsă de prima instanță.
Astfel, decizia a fost emisă de către Directorul general al SC SA la data de 6 noiembrie 2007 (6).
La baza acestei sancțiuni a stat sesizarea înaintată de șeful Centrului de unicații B-N-, înregistrată la 9 octombrie 2007 (29).
Din acest act, intitulat “Memorandum” rezultă că susnumitul a fost înștiințat în legătură cu faptele contestatorului la data de 7 octombrie 2007, de unde se poate deduce că directorul general al instituției- persoana competentă a emite decizia de sancționare- a aflat numai după această dată despre cele petrecute și a emis decizia în termenul de 30 de zile prev de art. 268 din Codul muncii.
Cu privire la netemeinicia sancțiunii, critica este de asemenea nefondată.
Astfel, în sarcina contestatorului s-a reținut încălcarea art. 21 lit A,B,C și E din Regulamentul intern al SC SA.
Fapta săvârșită de către contestator, deși apare a fi una izolată, așa cum se susține în recurs, totuși, prezintă gravitate, prin încălcarea obligațiilor ce revin angajaților, în virtutea Regulamentului Intern (22 și următoarele).
Astfel, contestatorul, în calitate de angajat al SC SA, avea obligația de fidelitate față de angajator (art. 21 lit E) constând în exercitarea sarcinilor de serviciu, astfel încât să deservească permanent interesul societății. Încălcând această obligație, contestatorul a acceptat să exercite atribuții similare renumerate celor de la locul său de muncă, în favoarea unei alte intreprinderi (SC SRL) cu care exista un contract de prestări de servicii, și pentru care SC SA plătea o sumă de bani.
Apoi, deși aceste activități urmau a fi efectuatedupă orele de serviciu, contestatorul a instalat serviciul în timpul serviciuli datorat SC SA-, încălcând în acest mod dispozițiile art. 21 lit B- pct IV- din Regulament care impune obligația de a respecta strict programul de lucru și de a folosi în totalitate și cât mai eficient timpul de lucru și pct VI- care prevede obligația de a nu părăsi locul de muncă fără acordul prealabil al conducătorului superior.
În fine, contestatorul, pentru efectuarea lucrării de instalare a serviciuluiîn afara atribuțiilor de serviciu, a folosit instrumentele și mașina proprietatea SC,încălcândși dispozițiile privitoare la protejarea și folosirea rațională a echipamentelor, instalațiilor și instrumentelor de lucru și de folosire a obiectelor aparținând societății numai pentru executarea sarcinilor de serviciu (lit B-pct II).
Privite în acest context faptele contestatorului, ele apar grave și măsura luată de conducerea societății proporțională cu gravitatea lor.
Cât privește criteriul prejudiciului modic (12 Euro) invocat de către recurent, acesta apare a fi irelevant, cu atât mai mult cu cât nu s-a stabilit prejudiciul efectiv suferit de societate, ce ar putea consta în folosința mașinii și a instrumentelor, dar și în echivalentul timpului pe care contestatorul l-a destinat efectuării lucrărilor în afara atribuțiilor de serviciu, dar pentru care a fost salarizat.
Întrucât acest prejudiciu, în recurs nu poate fi stabilit, rămâne se reține existența lui, doar ca argument pentru înlăturarea apărării formulate de recurent în legătură cu precaritatea pagubei suferite de societate.
Având în vedere considerentele de mai sus, care le completează pe cele reținute de prima instanță, se constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.298 din 2 iunie 2008 Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – – – –
Red./Sz.
2 ex./9.01.2009
