ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 1158/R/2008
Ședința publică din 27 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte Curtea de Apel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 121 din 05 februarie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș privind și pe pârâta ” SA având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent și reprezentanta pârâtei intimate avocat cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 26 mai 2008, pârâta intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la cheltuieli de judecată, întâmpinare din care un exemplar se comunică cu reclamantul recurent.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar un script emis de Uniunea Sindicatelor Miniere M către conducerea SA BMp rin care se aduce la cunostință faptul că la -MM din data de 16 mai 2008 recurentul reclamant a fost revocat din funcția de vicepreședinte.Mai depune la dosar practică judiciară și copia cărtii de muncă, acte din care un exemplar se comunică cu reclamantul recurent.
Reclamantul recurent arată că pe perioada mandatului a fost suspendat din funcție și depune la dosar un script pe care îl susține oral.
Reclamantul recurent și reprezentanta pârâtei intimate arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza cercetării judecatorești și acorda cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată în sumă de 650 Ron.Susține pe larg motivele arătate în scris memoriul de recurs și scriptul depus la dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pe care le susține oral, cu cheltuieli de judecată. Consideră că motivele de recurs sunt nefondate, recurentul a fost pensionat în anul 2004 și în data de 01.02.2007 a fost angajat cu contract de muncă pe o perioadă determinată.Intimata a intrat într-o perioadă de încetare a activității și de reducere a personalului, iar potrivit contractului colectiv de muncă se reduceau posturile vacante care cumulau pensia cu salarul și s-au avut în vedere anumite criterii, a avut loc o restructurare a personalului în baza prevederilor art.56 lit. d din codul muncii.Termenul de preaviz nu mai era necesar, unitatea s-a aflat într-o situație critică trebuiau încetate raporturile de muncă.
În replică i se acordă cuvântul reclamantului recuret care solicită să se constate că la 15.10.2007 nu s-au respectat prevederile art. 68-72 din codul muncii.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.121 din 5.02.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a respins contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SA B M, având ca obiect contestație încetare contract de muncă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 18 fără dată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 15.10.2007 în baza art. 56 lit.d Codul muncii în urma desființării postului ocupat de acesta.
Ca urmare a încetării activității minelor din subordinea pârâtei o parte din posturile ocupate cu personal au fost desființate. Printre acestea fiind și cel ocupat de reclamant, în baza adresei nr. -/9.10.2007, a Ministerului Economiei și Finanțelor.
La sediul intimatei a avut loc întâlnirea dintre conducerea intimatei, conducerea unităților miniere subordonate și reprezentanții sindicatelor în vederea stabilirii numărului persoanelor care trebuie disponibilizate, însă nu s-au discutat criteriile care vor sta la baza disponibilizării.
Decizia luării măsurii disponibilizării nu aparține intimatei, ci Ministerului Economiei și Finanțelor, intimata nemaiputând negocia cu salariații sau reprezentanții acestora.
Din actele dosarului a reieșit că procesul de disponibilizare început încă din anul 2006, chiar contestatorul fiind disponibilizat la data de 30.01.2007, fiind reîncadrat chiar de a doua zi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, și în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În ce privește solicitarea de casare hotărârii și trimiterea dosarului spre rejudecare, reclamantul invocat faptul că instanța nu a soluționat toate petitele acțiunii, omițând să se pronunțe asupra cererii de obligare a pârâtei să efectueze rectificările cuvenite în cartea de muncă și asupra cererii de obligare la plata drepturilor salariale începând de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrare.
În ce privește solicitarea vizând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, s- invocat nerespectarea dreptului la preaviz, cu încălcarea art.73 și art.43 alin.2 din CCM la nivelul SA.
Decizia fost comunicată reclamantului la data de 16.10.2007, o dată cu nota de lichidare, iar în cartea de muncă desfacerea contractului de muncă s-a operat cu data de 15.10.2007.
În ce privește temeiul de drept al concedierii, art.56 lit. contrazice partea introductivă a deciziei în care se arată că decizia este consecința analizării situației societății din perspectiva necesității reducerii efectivului pe subunități pentru încadrarea în indicatorii cuprinși în Planul de încetare a activității rectificat la data de 2.10.2007.
Disp.art.56 lit. Codul Muncii nu îi erau aplicabile reclamantului, acesta fiind pensionar începând cu data de 16.03.2004.
S- mai invocat faptul că în conformitate cu disp.art.60 alin.1 lit.h, nu poate fi dispusă concedierea persoanei pe durata exercitării unei funcții eligibile într-un organ sindical, or reclamantul până la data concedierii a avut calitatea de vicepreședinte în cadrul Biroului executiv al Uniunii Sindicatelor Miniere
Pârâta N-. SA B M, prin întâmpinarea de la 15-17, solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamant Curtea reține următoarele:
În ce privește solicitarea reclamantului de casare hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare pe motiv că prima instanță omis să se pronunțe asupra tuturor petitelor, aceasta nu este fondată.
Reclamantul contestat decizia de concediere nr.18 solicitând anularea, reintegrarea sa în funcția deținută anterior, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu salariul de care ar fi beneficiat și până la data reîncadrării și obligarea intimatei la efectuarea cuvenitelor rectificări în carnetul de muncă.
Evident că prima instanță respingând contestația sub aspectul cererii de anulare deciziei de concediere, constatând legalitatea acesteia și menținând-o, nu s- mai pronunțat în mod expres asupra cererilor de reintegrare, plata despăgubirilor și efectuare rectificărilor în carnetul de muncă, acestea fiind cereri accesorii. În condițiile în care cererea principală de anulare a deciziei de concediere fost respinsă, soarta cererilor accesorii a urmat soarta cererii principale.
Prin urmare, în această situație concretă, omisiunea instanței de a se pronunța în mod expres în sensul respingerii acestor cereri accesorii nu echivalează cu o necercetare fondului în sensul art. 312 alin.5 Cod proc.civ. care să impună casarea sentinței.
Pe fondul cauzei, motivele de recurs ce tind la modificarea hotărârii în sensul admiterii acesteia sunt nefondate.
Prin decizia nr.18 s- dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 15.10.2007, în temeiul art.56 lit.
Este adevărat că reclamantul este pensionar începând cu data de 16.03.2004, desfășurând activitate în cadrul, urmare reangajării după pensionare.
Așa cum corect însă a reținut prima instanță, intimata începând cu anul 2006 se află într-o situație economică dificilă, Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând să ia măsurile necesare în vederea încetării activității.
În acest sens, reclamantul făcut parte din categoria persoanelor disponibilizate într-o primă fază în cursul lunii octombrie 2007, când din totalul de 619 angajați existent la 1.10.2007 s- impus reducerea acestora la un număr de 498 angajați până la 15.10.2007.
La la care reclamantul și-a desfășurat activitatea – s- operat în această fază o reducere personalului cu 13 angajați, încetarea activității acestei mine fiind avizată sub nr.2042/23.10.2007 de MEF (46 dosar fond).
Cu ocazia întâlnirii între directorul general și liderii de sindicat din subunități s- stabilit ca și criteriu de bază al disponibilizării luarea măsurii în primul rând față de persoanele care cumulau pensia cu salariul, începând cu data de 15.10.2007.
Această înțelegere reiese din declarațiile martorilor audiați în fața primei instanțe (58) și din art.2 din Decizia nr.164/8.10.2007 emisă de directorul general al (29) care dispune în sarcina conducerilor subunităților obligația încetării imediate contractelor de muncă a persoanelor care cumulează pensia cu salariul în baza art.56 lit., indiferent de postul ocupat de cel în cauză.
Reclamantul fiind în această situație de angajat care cumulează pensia cu salariul, în mod justificat fost disponibilizat cu ocazia primei reduceri de personal, iar faptul că deținut o funcție în sindicat nu constituie un motiv care să atragă nulitatea deciziei de concediere, întrucât în decizia nr.164/2007 menționată anterior, s-a arătat expres că cei aflați în situația reclamantului urmează să fie disponibilizați indiferent de postul ocupat.
În ce privește nerespectarea termenului de preaviz, acest motiv nu subzistă, în aceeași decizie emisă de directorul unității și necontestată stabilindu-se că data de la care încep disponibilizările este cea de 15.10.2007.
Având în vedere aceste considerente, văzând și prev.art.312 alin.1 Cod proc.civ. curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 alin.1 Cod proc.civ. recurentul va fi obligat să plătească intimatei “” SA suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs (29).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 121 din 5.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei “” SA suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – –
Red. MV dact.GC
2 ex/5.06.2008
Jud.primă instanță:,
