Contestație decizie de sancționare. Decizia 1744/2008. Curtea de Apel Cluj


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale

pentru Minori și Familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr.1744 /R/2008

Ședința publică din data de 23 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Adrian Repede

JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos

JUDECĂTOR 3: Lucia

GREFIER: TARȚA

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul precum și recursul declarat de pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE SA, SUCURSALA, împotriva sentinței civile nr.483 din 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, având ca obiect litigiu de muncă – contestație decizie de sancționare.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei intimate, , cu delegație la dosar, lipsind reclamantul recurent.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursurile au fost declarate în termenul legal, și sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului propriu, desființarea parțială a hotărârii atacate și, în urma rejudecării respingerea contestației înaintată de împotriva deciziei 143/01.11.2006 ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată. Pune concluzii de respingere a recursul declarat de reclamantul recurent.

CURTEA

Prin Sentința civilă 1719/3.09.2007, Tribunalul Sălaja admis acțiunea precizată a contestatorului și în consecință a anulat decizia nr. 143/1.11.2006 emisă de intimata SOCIETATEA NATIONALĂ DE SA și a dispus restabilirea situației anterioare emiterii acestei decizii.

A luat act de renunțarea reclamantului la celelalte capete de cerere, obligând intimata la 400 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata, susținând că în cauză nu este vorba de o dublă sancțiune, întrucât prin Decizia nr. 143/2006 s-a aplicat o sancțiune disciplinară, în timp ce prin Decizia nr. 141/2006 s-a luat o măsură administrativă, ce ține de managementul sucursalei.

Chiar dacă ar fi vorba de două sancțiuni, câtă vreme acestea sunt de natură diferită, cumulul lor este permis, în acest sens pronunțându-se întreaga doctrină judiciară în materie, și instanța nu s-a conformat îndrumărilor date în primul ciclu procesual, prin Decizia nr. 687/R/2007 a Curții de APEL CLUJ.

Prin Decizia civilă 2472/R/2007, Curtea de APEL CLUJa admis recursul intimatei, a casat în întregime hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Instanța de control a reținut că Sentința civilă 1719/3.09.2007 a Tribunalului Sălaja fost pronunțată de un complet nelegal constituit, în sensul că în compunerea completului investit cu rejudecarea cauzei, au intrat aceeași asistenți judiciari care au participat la prima judecare în fond a cauzei.

În rejudecare cauza a fost înregistrată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj.

După investirea Tribunalului Maramureș cu judecarea cauzei, contestatorul a depus pentru termenul de judecată din 11.04.2008 o precizare, învederând că înțelege să conteste ambele decizii.

Prin sentința civilă nr.483 din 11 aprilie 2008, Tribunalul Maramureșa admis în parte contestația formulată de în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE – Sucursala C, a anulat decizia nr. 143/1.11.2006 emisă de intimată. S-a respins contestația privind decizia nr. 141/31.10.2006 emisă de intimată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 141/31.10.2006 emisă de intimată contestatorul a fost degrevat de exercitarea funcției de șef de stație și a fost numit în funcția de tehnician. La baza emiterii acestei decizii a stat procesul-verbal 3030/23078 din 31.10.2006 încheiat de comisia de cercetare disciplinară, astfel că măsura dispusă prin decizia 141/2006 este o sancțiune disciplinară.

S-a reținut în sarcina contestatorului că acesta a dat dovadă de un management defectuos, prin modul necorespunzător de organizare, urmărire și control al întregii activități administrativ gospodărești și tehnice ale stației, nefiind la prima abatere, acesta fiind sancționat și prin decizia 48/17.03.2004 pentru aceleași considerente.

Comportamentul contestatorului astfel cum este descris în procesul-verbal de cercetare prealabilă nu a fost combătut prin nici o probă concludentă de către contestator, mai mult prin răspunsurile date în note explicative, se confirmă cea mai mare parte a acuzelor ce i-au fost aduse, contestatorul făcând chiar afirmația “Regret cele întâmplat și nu mi-am închipuit că se va ajunge într-o astfel de situație”.

Decizia 141/31.10.2006 este motivată în drept pe dispozițiile codului muncii și a contractului colectiv de muncă.

Având la bază o cercetare disciplinară prealabilă efectuată în condițiile art. 267.muncii instanța apreciază că măsura schimbării din funcție a contestatorului, reprezintă o sancțiune disciplinară și nu o măsură cu caracter administrativ.

Prin decizia 143/1.11.2006, în baza aceluiași proces-verbal de cercetare disciplinară, contestatorul a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni, începând cu 1.11.2006.

Potrivit art. 265(2) muncii, pentru aceeași abatere disciplinară se poate aplica numai o sancțiune.

Față de considerentele reținute, s-a admis contestația doar cu privire la decizia 143/1.11.2006.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul precum și pârâta SC SA.

Reclamantul solicită admiterea contestației și anularea deciziilor nr.141/31 oct.2006 și 143/1 nov.2006, restabilirea situației anterioare emiterii acestor decizii și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale.

În motivele de recurs arată că a îndeplinit funcția de șef de stație în cadrul Departamentului Zonal – Stația de televiziune

Prin decizia nr.141/31 oct.2006 pârâta a dispus degrevarea reclamantului din funcția avută și numirea în funcția de tehnician la o altă stație de televiziune, reținând abateri disciplinare.

Pentru aceleași abateri a fost sancționat și prin decizia nr.143/1 nov.2006.

Consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece pârâta nu putea să-i aplice decât una dintre sancțiunile disciplinare prevăzute în Codul Muncii și în Regulamentul de ordine interioară, de altfel degrevarea nu este prevăzută ca o sancțiune în Codul Muncii.

Privitor la modul în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în calitate de șef de stație, arată că nu s-a făcut dovada unei abateri de la program, îndeplinindu-și sarcinile de serviciu în mod corect, a organizat activitatea stației și a intervenit la nevoie, fiind apreciat cu calificativul de foarte bine.

Pârâta SA SUCURSALA C solicită admiterea recursului, desființarea parțială a hotărârii atacate și în urma rejudecării respingerea contestației reclamantului împotriva Deciziei nr.143/01.11.2006 ca neîntemeiată.

În motivele de recurs arată că instanța a considerat că decizia de schimbare din funcție a reclamantului este o sancțiune disciplinară, ori ea este o măsură administrativă care ține de managementul sucursalei și este întemeiată pe art.59(3) din CCM în vigoare raportat la dispozițiile art.40 alin.1 lit.a din Codul Muncii și nu pe art.263 și 264 alin.1 lit.d din Codul Muncii.

S-a constatat că reclamantul are un comportament inadecvat față de salariații din subordine, creând un climat tensionat și dominat de stres în cadrul stației, astfel că managerul sucursalei a luat hotărârea schimbării din funcție, nu ca o sancțiune, ci ca o măsură organizatorică necesară pentru a asigura desfășurarea în bune condiții a activității, astfel că nu se poate reține că s-ar fi aplicat pentru aceleași fapte o dublă sancțiune, cele două decizii fiind diferit redactate.

Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de părți, Curtea reține următoarele:

Într-adevăr, așa cum corect a reținut și instanța de fond, pentru aceeași abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancțiune disciplinară, astfel cum dispozițiile art.265 pct.2 muncii prevăd.

În cazul din speță, prin decizia nr.141 din 31 oct.2006, pârâta a reținut în sarcina reclamantului că acesta a dat dovadă de un management defectuos prin modul necorespunzător de organizare, urmărire și control al întregii activități administrativ gospodărești și tehnice ale stației.

La baza emiterii deciziei a stat cercetarea disciplinară făcută în temeiul art.267 muncii, de către comisia de cercetare disciplinară numită în acest scop și care a concluzionat prin procesul-verbal din 31 oct.2006, că reclamantul se face vinovat de abatere disciplinară.

Așadar atât procedura urmată de pârâtă cât și sancțiunea aplicată sunt de natură disciplinară, decizia fiind de altfel motivată în drept pe dispozițiile codului muncii și ale contractului colectiv de muncă, astfel că nu se poate reține așa cum constant și greșit susține pârâta că ar fi o măsură administrativă.

În acest context se constată că în mod corect tribunalul a apreciat că cea de-a doua sancțiune aplicată reclamantului pentru aceleași fapte prin decizia nr.143/1.11.2006 este nelegală, încălcând prevederile at.265 pct.2 proc.civ. mai sus arătate, anulând corect această decizie.

Cum însă abaterea disciplinară sancționată prin prima decizie cu nr.141/31.10.2006, a fost dovedită iar măsura sancționării se apreciază a fi corect dozată în raport de gravitatea faptelor comise de reclamant, raportat și la considerentele mai sus menționate, Curtea reținând în drept și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. va respinge ca nefondate ambele recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul precum și cel declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 483 din 11 aprilie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 23 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

– – – – – – TARȚA

Red.AR

Dact./2ex.

10.11.2008