ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul – împotriva sentinței civile nr. 679 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul cu nr-, privind și pe pârâta COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul reprezentat de avocat cu delegația la dosar și reprezentanta pârâtei intimate .
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost depus și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantele părților arată că nu mai sunt alte cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, cu cheltuieli de judecată susținând pe larg memoriul de recurs depus la dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și depune la dosar concluzii scrise pe care le susține oral.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 679/2008 din data de 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul, împotriva Deciziei nr. 687/24.09.2007 emisă de intimata Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, rezultat din actele de la dosar că din data de 1.10.2005 contestatorul a fost angajat la intimată în baza contractului individual de muncă nr. 1001/2005, contract de muncă încheiat pe durată nedeterminată.
În data de 17.09.2007 contestatorul a depus o cerere la intimată înregistrată sub nr. 18950/2007, prin care a solicitat încetarea contractului de muncă începând cu data de 22.11.2007 prin demisie.
Conform art. 55 lit. din Codul Muncii, că poate înceta contractul individual de muncă, ca urmare a acordului părților la data convenită de acestea.
Susținerea contestatorului că depus cererea fiind constrâns moral, având viciat consimțământul, nu a fost dovedită prin actele depuse, el revenind cu cererea de concediere după 2 luni de la data când a solicitat si de la data când a fost admisă.
Susținerea contestatorului că la data emiterii deciziei de încetare a contractului de muncă, acest contract a fost suspendat întrucât se afla în concediu medical, nu corespunde realității, având în vedere că în decizia de încetare a contractului de muncă și-a produs efectele doar cu data de 22.11.2007, așa cum a fost solicitat de către contestator, data la care nu se afla în concediu medical. De asemenea, contestatorul nu a arătat care sunt motivele pentru care consideră că decizia de încetare a contractului de muncă este lovită de nulitate. Verificând această decizie ( 17), tribunalul a constatat că aceasta a fost emisă cu respectarea prevederilor Codului Muncii.
În raport cu cele arătate mai sus, s-a constatat că nu este întemeiată contestația înaintată, motiv pentru care în temeiul art. 283 și urm. din Codul Munciia fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarate recurs în termenul legal reclamantul, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației înaintată de către reclamant și pe cale de consecință anularea Deciziei de concediere nr. 687/24.09.2007, ca fiind netemeinică și nelegală, plata drepturilor bănești ( inclusiv prime ) cuvenite, începând cu data de 21.11.2007 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate cu acest proces, atât în prima instanță cât și în recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât cererea de încetare a contractului individual de muncă a fost făcutăă sub constrângere morală din partea intimatei, constrângere morala desfășurată pe parcursul perioadei în care a fost angajat și manifestată sub diverse forme:
– a) angajat fiind al intimatei, a primit la angajare mașină de serviciu, mașină care, în urma schimbării, în luna iunie 2006, conducerii din cadrul, i-a fost luată începând cu data de 30.08.2006, în baza Dispoziției Președintelui, fapt care i-a fost adus la cunoștință, prin Adresa nr. -/31.08.2006.
– b) în urma cererii de concediu de odihna aferent anului 2006, pentru o perioada de 30 de zile, pe care a înaintat-o intimatei, nu i s-a aprobat concediu de odihna decât pentru deplasări în interes de serviciu la B, lunar, fapt care apoi nu i s-a mai aprobat decât o dată la 3 luni.
– c) în iulie 2007, s-a întocmit Actul Adițional nr. 3 al contractul individual de nr. 1001/21.10.2005, prin care i s-a propus schimbarea locului de muncă de la C-N la B, pe un post inferior celui pe care îl ocupa la acea dată.
– d) în luna septembrie, întreaga lună în care a fost în concediu medical, respectiv în 17 septembrie 2007, fost convocat de către intimată la B, când i s-a pus în vedere faptul că va trebui sa plece, sub o formă sau alta, moment la care i-am depus cererea de desfacere a contractului de muncă, moment la care i-a fost aprobat concediul de odihnă neefectuat aferent anului 2006, precum și cel aferent anului 2007.
În al doilea rând, s-a învederat că recurentul a revenit asupra cererii de încetare a contractului de muncă, la data de 06.11.2007, deci după o perioadă de 50 de zile de la data la care a depus și înregistrat cererea de încetare a contractului de muncă, i nu de la data aprobării cererii sale, cum greșit a reținut instanța, deoarece aprobarea angajatorului a cererii de încetare a contractului de muncă, respectiv decizia de încetare a contractului de muncă nu i-a fost adusă la cunoștință în mod legal, fiind transmise prin fax la biroul reprezentanței CSA din C- la data de 05.12.2008, dată la care se afla în concediu medical.
În al treilea rând, s-a arătat că nu se contestă faptul că decizia de încetare a contractului individual de muncă își produce efectele de la data de 22.11.2007, ci se contestă faptul că la acea dată contractul individual de muncă nu putea să înceteze întrucât recurentul se afla în concediu medical.
În al patrulea rând, toate cererile formulate prin contestația sa adresată instanței de fond, sunt susținute și de către ITM C, conform răspunsului nr. 1821/06.02.2008, pe care l-a primit de la aceștia, în urma adresei pe care a făcut-o în cauză către ITM
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză nu s-a dovedit că recurentul ar fi fost constrâns moral să depună cererea de încetare a contractului individual de muncă, împrejurările invocate de recurent pentru a demonstra constrângerea morală nefiind probate (fila 40 dosar fond). Data la care a fost reiterată cererea de încetare a contractului individual de muncă este lipsită de relevanță în opinia Curții de Apel, cererea în sine reprezentând un argument în plus în sensul că recurentul nu a fost constrâns moral să formuleze cererea de încetare a contractului de muncă.
Referitor la nelegalitatea deciziei de încetare a contractului de muncă deoarece a fost emisă în perioada în care recurentul era în incapacitate temporară de muncă, se reține că dispozițiile art. 60 lit. a) din Codul Muncii referitoare la interdicția de concediere pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii nu sunt incidente în cauză întrucât conform art. 58 alin.(1) din Codul Muncii concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului. Or, așa cum rezultă din decizia contestată, contractul individual de muncă al recurentului a încetat conform art. 55 lit. b) din Codul Muncii, ca urmare a acordului părților, cele două noțiuni fiind distincte. De asemenea, contractul individual de muncă a încetat la data solicitată de recurent, respectiv 22.11.2007, dispozițiile art. 55 lit. b) din Codul Muncii care prevăd că data încetării contractului se stabilește prin acordul părților, fiind respectate și din acest punct de vedere.
În ceea ce privește răspunsul Inspectoratului Teritorial d e Muncă C, se constată că în cuprinsul Adresei nr. 1821/06.02.2008 (fila 49 dosar fond) se face referire la demisia recurentului, deși acesta a solicitat încetarea contractului individual de muncă conform acordului părților și, oricum acest răspuns a fost emis la solicitarea recurentului, pe baza datelor furnizate de acesta.
Având în vedere aceste considerente, Curtea de Apel constată că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale menționate anterior, astfel încât motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat.
Deși la motivarea în drept a recursului s-a invocat art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă care este actul juridic dedus judecății care a fost interpretat greșit de prima instanță.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041și 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul – împotriva sentinței civile nr. 679 din 16 aprilie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul – împotriva sentinței civile nr. 679 din 16 aprilie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
– – – – – –
RED.
DACT.
2EX./24.10.2008.
JUD. FOND.,.
