ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1950/R/2008
Ședința publică din data de 14 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 1024 din 4 iunie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe pârâta intimată RAGCL CÂMPIA, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 octombrie 2008, reclamantul recurent a înregistrat prin serviciul registratură al instanței o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa.
Având în vedere că se solicită judecarea recursului în condițiile art. 242.proc.civ. instanța apreciază că se află cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1024/4.06.2008 a Tribunalului Clujs -a respins contestația formulată de contestatorul, împotriva intimatei Câmpia-, având ca obiect litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
În baza Deciziei nr.186/21.12.2005 contestatorului i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul art.264 lit.f muncii, pe motiv de absență nejustificată de la locul de muncă, timp de mai multe zile.
A rezultat din fișele depuse la dosar, că în zilele 6.12.2005, 13.12.-15.12.2005 contestatorul a lipsit de la locul de muncă nejustificat. De asemenea, a rezultat din actele depuse că nu este prima abatere a contestatorului pe care a săvârșit-o pe parcursul desfășurării activității.
Contestatorul nu a reușit să facă dovada unui fapt contrar decât cele reținute in decizia de sancționare care a fost încheiată cu respectarea dispozițiilor art.267 alin.1 muncii.
Raportat la probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că decizia emisă este legală și temeinică, astfel că in baza art.285 și urm. muncii, a respins contestația înaintată.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea, în sensul admiterii contestației formulate împotriva deciziei nr.186/21.12.2005 emisă de intimată.
În motivarea recursului recurentul invocat următoarele:
În mod nefondat prima instanță respins contestația formulată împotriva deciziei nr.186/21.12.2005 emisă de intimată în condițiile în care recurentul dovedit că această decizie nu i-a fost comunicată, iar în zilele de 13 și 14 decembrie 2005 fost prezent la serviciu, perioada în care a lipsit din unitate fiind justificată de deplasări pentru soluționarea unor probleme ale unității.
Sentința este criticată pe motiv că nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, contravenind astfel prev.art.261 alin.1 pct.5 Cod proc.civ.
Pe acest considerent, apreciază recurentul că este incident motivul prev.de art. 304 pct.7 Cod proc.civ.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.186/21.12.2005 reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă, în conformitate cu disp. art. 264 alin.1 lit.f din Codul muncii, faptele reținute în sarcina angajatului vizând neprezentarea la serviciu în zilele de 7.12.2005, 13-15.12.2005, fără a avea acordul sau împuternicirea persoanei în subordinea căreia se afla conform fișei postului.
Decizia fost comunicată reclamantului conform confirmării de primire, însă după reavizarea destinatarului și expirarea termenului de păstrare, aceasta a fost restituită intimatei, la data de 23.01.2006 (17-18 dosar fond).
Faptele imputate reclamantului constând în absența de la locul de muncă în zilele menționate sunt atestate de procesele verbale încheiate de intimată chiar în zilele respective (20-24 dosar fond).
Conform procesului verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetării disciplinare, apărările reclamantului au constat în faptul că în data de 14.12.2005 i s- rupt cheia în yală și în data de 15.12.2005 avut probleme de sindicat, dar nu a avut delegație semnată de liderul de sindicat.
Apărările au fost respinse ca nefondate, aspect consemnat în conținutul deciziei de sancționare.
Este adevărat că reclamantul a depus la dosar copii de pe condica de prezență, în care la rubrica nr.7 figurează semnătura lui, însă în dreptul semnăturii există mențiuni în sensul că în data de 7.12.2005 a lipsit 4 ore nemotivat, iar în zilele 13-15.12.2005, a lipsit nemotivat și fără a avea împuternicire sau aprobare pentru a lipsi.
Totodată, recurentul a mai fost anterior sancționat pentru abateri disciplinare cu sancțiunea prev. de art.264 lit. din Codul muncii, contestația formulată împotriva deciziei de sancționare fiind respinsă prin sentința civilă nr. 1299/14.11.2005 Tribunalului Cluj.
Din cele arătate anterior, reiese că faptele reținute în sarcina reclamantului sunt atestate prin procesele verbale încheiate de intimată anterior emiterii deciziei de sancționare, au fost puse în discuția reclamantului cu ocazia cercetării disciplinare făcute în data de 19.12.2005 la care acesta fost prezent, iar apărările sale, consemnate în cuprinsul procesului verbal încheiat cu această ocazie și prezentate anterior, au fost respinse ca nefondate, aspect menționat în chiar cuprinsul deciziei de sancționare.
Susținerea recurentului conform căreia făcut dovada că în zilele în care i s-a imputat absența nemotivată a fost prezent la locul de muncă nu este fondată, condica de prezență semnată de recurent în zilele respective conținând și mențiunile intimatei din care rezultă că de fapt, recurentul nu a fost prezent în zilele de 13-15.12.2005, iar în ziua de 7.12.2005 a absentat nemotivat 4 ore.
Prin urmare, pe fondul contestației, criticile sunt nefondate.
În ceea ce privește legalitatea deciziei de sancționare, aceasta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.268 alin.2 Cod., nesubzistând nici un motiv de nulitate a acesteia.
Pentru considerentele arătate, văzând și disp.art.312 alin.1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1024 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – –
Red. MV dact. GC
2 ex/23.10.2008
Jud.primă instanță:,
