– Cod procedură civilă: art. 101 alin. 1, art. 582 alin. 1
Potrivit dispoziţiilor art. 582 alin. 1 C. pr. civ., ordonanţa preşedinţială este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare dacă s-a dat cu citarea părţilor. Termenul de 5 zile se calculează, potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. 1 C. pr. civ., pe zile libere.
(Decizia nr. 1050/R din 26.08.2009, Secţia a Vl-a comercială)
Prin cererea formulată în data de 21.05.2009 la Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, reclamanta SC G.O.C. SRL a chemat în judecată pârâta SC Ţ.L. IFN SA, solicitând ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună obligarea acesteia la suspendarea ratelor de leasing financiar, conform contractului de leasing financiar nr. 29045/15.04.2008, până la soluţionarea fondului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 8894 pronunţată la 05.06.2009 în dosarul nr. 21567/ 3/2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în principal, că reclamanta nu a dovedit urgenţa, necesitatea conservării unui drept sau prevenirea unei pagube care nu ar putea fi acoperită. Potrivit art. 12.2 din contractul de leasing financiar încheiat între părţi sub nr. 29045/15.04.2008, în caz de furt al obiectului leasing-ului, contractul încetează în momentul creditării contului locatorului de către asigurator cu contravaloarea despăgubirii, iar până la acea dată obligaţiile de plată ale utilizatorului rămân în vigoare. în raport cu această clauză, aparenţa de drept este în favoarea pârâtei.
împotriva acestei sentinţe comerciale, reclamanta SC G.O.C. SRL a declarat recurs, timbrat legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială astfel cum a fost formulată.
în motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că în mod greşit tribunalul nu a reţinut îndeplinirea condiţiilor legale pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială. Urgenţa derivă din faptul că reclamanta plăteşte rate de leasing în continuare pentru un obiect al leasing-ului care a pierit, iar pârâta, în calitate de locator, avea obligaţia de a soluţiona dosarul de daună, însă nu a făcut diligenţe în acest sens. Caracterul vremelnic derivă din faptul că reclamanta face dovada caracterului justificat al temerilor sale cu privire la imposibilitatea recuperării ratelor de leasing sau de plătite în continuare, deşi bunul a pierit. Aparenţa dreptului este în favoarea reclamantei, în raport cu contractul părţilor şi situaţia de fapt existentă.
Curtea a invocat din oficiu excepţia tardivităţii declarării recursului, cu privire la care, analizând actele şi lucrările dosarului cauzei, reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 582 alin. 1 C. pr. civ., ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare dacă s-a dat cu citarea părţilor, cum este cazul în speţă. Prin urmare, împotriva sentinţei atacate în cauză, pronunţată la data de
05.06.2009, recursul trebuia să fie deciarat în termen de 5 zile, calculat pe zile libere, potrivit art. 101 alin. 1 C. pr. civ., adică până la data de 11.06.2009 cel mai târziu. Or, reclamanta a declarat recursul la 12.06.2009, după împlinirea termenului legal. Concluziile puse de recurentă în sensul că sentinţa recurată ar fi fost pronunţată la data de 07.06.2009 sunt întrutotul nejustificate.
în consecinţă, Curtea, considerând că excepţia tardivităţii declarării recursului este întemeiată, a admis-o şi a respins recursul ca tardiv declarat.
