– Legea nr. 85/2006: art. 8, art. 11, art. 149
– Cod procedură civilă: art. 2441 alin. 2
Conform art. 2447 alin. 2 C. pr. civ., încheierea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol poate fi atacată cu recurs, cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului.
Din interpretarea per a contrario a acestui text de lege, Curtea reţine că încheierea prin care s-a admis cererea de repunere pe rol nu poate fi atacată cu recurs pe cale separată, ci doar odată cu fondul.
Din interpretarea per a contrario a acestui text de lege, Curtea reţine că încheierea prin care s-a admis cererea de repunere pe rol nu poate fi atacată cu recurs pe cale separată, ci doar odată cu fondul.
Aplicabilitatea art. 2441 alin. 2 C. pr. civ. este permisă, în speţă, de dispoziţiile art. 149 din Legea nr. 85/2006, republicată, conform cărora dispoziţiile legii speciale se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Aplicabilitatea art. 2441 alin. 2 C. pr. civ. este permisă, în speţă, de dispoziţiile art. 149 din Legea nr. 85/2006, republicată, conform cărora dispoziţiile legii speciale se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.
(Decizia nr. 923 R din 12.06.2009, Secţia a Vl-a comercială)
Prin încheierea din data de 29.01.2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vll-a comercială, a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de repunere pe rol ca nefondată, a luat act că, prin încheierea din 20.01.2009, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a comercială, a luat act de cererea recurentei de renunţare la susţinerea cererii de suspendare a executării hotărârii de fond şi a dispus continuarea procedurii şi notificarea administratorilor judiciari desemnaţi.
împotriva sentinţei de repunere pe rol a cauzei au declarat recurs, în termenul legal, creditoarele SC L. SA şi SC S. SA, recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, la data de 06.05.2009.
în motivarea recursului declarat, recurentele au arătat că în mod greşit instanţa de fond a dispus repunerea cauzei pe rol, întrucât aceasta a fost formulată de o persoană fără calitate de reprezentant. Sub acest aspect, reclamantele au arătat că debitoarea este administrată de un consiliu de administraţie format din 3 membri, conform Legii nr. 31/1990, republicată, iar cererea de repunere pe rol a fost formulată de un singur administrator. Ca atare, cererea de repunere pe rol trebuie adoptată de Adunarea generală Extraordinară a Acţionarilor.
Intimata a depus întâmpinare invocând excepţia inadmisibilităţii recursului, excepţia lipsei de interes, iar pe fond, netemeinicia cererii de recurs.
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului declarat, conform art. 137 C. pr. civ., Curtea reţine că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente: Conform art. 2441 alin. 2 C. pr. civ., încheierea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol poate fi atacată cu recurs, cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului.
Totodată, Curtea reţine că atacarea cu recurs a măsurilor dispuse de judecătorul sindic, vizează, conform art. 8 raportat la art. 11 din Legea nr. 85/2006, hotărârile legate de principalele atribuţii ale judecătorului sindic, neacoperind şi ipoteza încheierilor de repunere pe rol a cauzei care se supun regimului juridic de drept comun.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art, 312 C. pr. civ. raportat la art. 137 C. pr. civ., văzând şi art. 2441 alin. 2 C. pr. civ., Curtea a admis excepţia şi a respins recursul ca inadmisibil.
în baza principiului disponibilităţii, aplicabil în procesul civil, Curtea a luat act că intimata debitoare îşi rezervă dreptul de a-şi recupera cheltuielile de judecată pe cale separată.
